Declaraţia exactă este următoarea: „Parlamentul Georgiei, de asemenea, înainte de a ataca Oseţia de Sud şi pacificatorii noştri, a cerut evacuarea lor“.

Regiunea transnistreană

La acest moment, deşi în documentele Federaţiei Ruse această zonă figurează ca fiind o bază militară, în fapt nu a mai rămas decât o structură mafiotă care nu mai răspunde la comenzile Moscovei şi care delapidează constant banii Kremlinului.

Armata rusă care ar fi trebuit să fie în regiunea transnistreană nu mai reprezintă decât o adunătură de fier vechi ce nu a mai fost pornit de la sfârşitul secolului trecut. Echipamentele militare ce au rămas în zonă după căderea U.R.S.S. sunt degradate moral, dar mai ales fizic, majoritatea nefiind apte pentru utilizare.

Din ceea ce ar fi trebuit să fie Armata a 14-a nu a mai rămas la Tiraspol decât o componentă propagandistică.

Războiul din Georgia

În realitate, Georgia nu a pornit nici un război, ci a răspuns provocărilor constante venite din partea trupelor ruse din teritoriile ocupate, asta după ce situaţia se inflamase în perioada precedentă.

Gestul Georgiei, deşi părea nebunesc la acel moment, pe termen lung a arătat că există limite dincolo de care statul poate riposta, indiferent de consecinţe.

Mai mult decât atât. Intervenţia militară din Georgia a testat sistemul de alianţe. S-a dovedit astfel că S.U.A. şi-au respectat angajamentele şi au pus în mişcare forţe militare spre regiunea în conflict. Tocmai mişcarea portavioanelor militare sunt cele care au stopat deplasarea trupelor ruse la limita capitalei.

Dacă Federaţia Rusă ar fi continuat am fi asistat la o intervenţia militară americană de eliberare. Acest gest nu era de dorit deoarece ar fi creat un precedent periculos pentru imaginea Federaţiei Ruse şi ar fi oferit garanţia statelor sechestrate în sfera de interese sovietice că S.U.A. nu vor ezita să folosească forţa militară dacă condiţiile o impun.

Dincolo de efectul imagistic ce a fost obţinut imediat, pe termen lung Georgia a fost puţin afectată, continuându-şi traseul occidental prin consolidarea relaţiilor de parteneriat cu SUA, NATO şi Uniunea Europeană.

Situaţia ar fi explicată mai uşor şi astfel: "câinii latră, caravana trece". Sigur că avem un câine ce s-a lăudat în haită cu muşcătura făcută, dar în realitate efectul nu a existat.

Între Ucraina şi Republica Moldova/ România

Tot de imagine a fost şi preluarea prin forţă a Crimeei. Însă realitatea de pe teren arată astfel: Federaţia Rusă nu a reuşit decât păstrarea Crimeei din zona de influenţă care se numea Ucraina. Graniţa acestei zone s-a mutat de pe Prut, aşa cum era ea în 2009, la 500 de kilometri spre Federaţia Rusă.

Asta este realitatea de pe teren: Rusia pierde pe toate fronturile, mai ales pe cele care contează cu adevărat.

Revenind la Regiunea transnistreană, aceasta se află la acest moment în cel mai nefericit moment al existenţei sale ilegale şi mafiote. Legăturile terestre şi aeriene cu Federaţia Rusă au dispărut, astfel că este doar o problemă de timp până ce Ucraina şi Republica Moldova vor izola complet regiunea, care şi aşa a devenit cea mai săracă din Europa.

Mai mult decât atât, dacă acum câţiva ani nu întrezăream posibilitatea ca acest teritoriu să facă parte din marea familie europeană, în ultima perioadă mi s-a consolidat opinia personală cum că şansele ca o enclavă de asemenea dimensiuni să reziste între o Ucraină Democratică şi România Unită este zero. Astfel că, pe termen lung nu se întrevede decât o înglobare naturală a acestei regiuni în Ucraina şi România, cel mai probabil având ca linie de demarcaţia Nistrul.

Nu întrevăd cum ar putea supravieţui acest teritoriu aşa cum este el la acest moment şi cum s-ar permite acest lucru de către o Uniune Europeană extinsă(50 de ani).

Abordare diplomatică în varianta „şmecherească"

Sunt dezgustat de modul în care reprezentanţii Federaţiei Ruse înţeleg să facă diplomaţie prin declaraţii "şmechereşti". Ele sunt improprii secolului în care trăim şi proprii unei comunicări între bande de infractori.

Ce era diplomaţia rusă în timpul existenţei U.R.S.S. şi ce a ajuns astăzi, cât totul pare a fi o caricatură faţă de acele timpuri.

Intervenţia armată este improbabilă şi cu eşec garantat

Sigur că în anul 2009 astfel de afirmaţii ar fi produs frisoare la Chişinău. Însă, diferit faţă de 2009, se află posibilităţile de intervenţie a armatei ruse.

Trupele staţionate la acest moment, cu tehnica existentă şi resursele de război necesare, nu sunt în stare decât să atace elevii de la liceele cu predare în limba română. Cu siguranţă nu pot susţine un război, nici de câteva ore, cu un stat, fie el şi Republica Moldova.

În Georgia Federaţia Rusă a avut graniţă directă şi culuar de trimitere a trupelor ruse. În Republica Moldova nu mai există această posibilitate în condiţiile în care Ucraina este protejată la moment de avioane S.U.A. aflate în exerciţii permanente de pregătire şi consolidare a efectelor armate ucrainiene.

Terestru nici nu se mai pune problema deoarece cu greu se poate susţine militar intervenţia militară din estul Ucrainei, ce să mai vorbim de un conflict extinsă în care S.U.A. cel mai probabil va oferi suport logistic şi tehnică militară.

România - Rusia?

Un meci între România şi Rusia nu se va desfăşura decât pe terenul de fotbal. Nu este probabil ca statul român să se aventureze în escapade militare pentru teritorii  ce nu au valoarea din nici un punct de vedere. Sigur că se va oferi asistenţă în cazul în care situaţia ar putea excalida, iar orice demers nu poate viza decât apărarea drepturilor a un milion de cetăţeni români aflaţi dincolo de Prut.

La acest moment relaţiile între cele două state se limitează la Lukoil, cele diplomatice nefiind de luat în considerare datorită lipsei de seriozitate a diplomaţilor trimişi de Moscova la Bucureşti.

Rusia nu înţelege că epoca Sferelor de Interese trasate cu pixul nu mai există

Putin tot insistă să caute parteneri la nivel mondial care să  îi garanteze cu pixul sferele de interese. Acest lucru însă nu mai este posibil la acest moment iar slăbiciunile statale nu mai pot fi completate prin înţelegeri de tip mafiot.

Sfere de interese sigur că există, dar ele se mişcă în funcţie de dinamică economico-social-miliată. Ori la acest capitol benzinăria Eur,opei nu mai reuşeşte să facă faţă.

În loc a se integra în sistemul economic mondial, aşa cum a făcut şi China, Federaţia Rusă este împinsă spre izolaţionism de un grup mafiot care îşi vede atacate propriile interese. Nu S.U.A. este ameninţarea asupra Federaţiei Ruse, căci nimeni nu are interese statale în acest sens, ci marile companii occidentale reprezintă ameninţarea supremă asupra Minorităţii Mafiote Oligarhice care a pus stăpânire pe Federaţia Rusă şi care o ţine în secolul XX.

Mai rău este că propaganda bate realitatea de pe teren. Rusia are un nivel de trai Saharian, atunci când vorbim de majoritatea populaţiei, în care efectivele economice sunt concentrate în doar câteva oraşe ce încap pe degetele de la cele două mâini ale lui Vladimir Putin. Un stat îşi justifică existenţa dacă reuşeşte să garanteze pentru proprii cetăţeni bunăstarea. Ori tocmai aceasta lipseşte din plin dincolo de graniţele Europei.