Unda de şoc a crizei dintre SUA şi Iran a ajuns şi în Europa. Cum ar putea profita Putin

Proteste antiamericane în Irak după uciderea generalului Soleinani de către americani FOTO AFP

Situaţia riscă să scape de sub control în Orientul Mijlociu, cu grave repercursiuni asupra Europei, după uciderea de către americani a influentului general Iranian, Qassem Soleimani, la Bagdad.

Aliaţi ai SUA cum ar fi Israelul şi Arabia Saudită, Libanul dar mai ales Irakul ar putea resimţi repercusiuni grave, după atacul surpriză ordonat de preşedintele american Donald Trump în care au murit, vineri, doi lideri militari influenţi ai Iranului. Începând cu atacuri sângeroase asupra unor persoane, pieţe sau instituţii, atacuri asupra unor nave petroliere sau conducte de petrol şi culminând cu rachete lansate asupra aliaţilor SUA. Nimic nu poate fi exclus, fiindcă Teheranul nu poate interpreta uciderea lui Soleimani decât ca pe un act de umilire şi, în fapt, ca pe o declaraţie de război. 

Iranul aproape că nu-şi poate permite să nu riposteze, măcar din raţiuni de politică internă. Republica Islamică poate în context să treacă la acţiuni militare, dar nu este obligatoriu. Graţie şi activităţilor foarte eficiente ale lui Soleimani din ultimii ani, militare şi specifice serviciilor secrete, ţara dispune de o reţea extrem de funcţională de trupe auxiliare înarmate până în dinţi în întreaga regiune. Este vorba de miliţiile pro-iraniene din Irak şi Siria, de miliţiile Hezbollah din Liban şi de rebelii Huthi din Yemen. Aceştia din urmă se confruntă de câţiva ani direct cu Arabia Saudită, rivalul Teheranului, şi sunt un adversar declarat al Israelului şi SUA, notează DW. 

Şi cum nici în Orientul Apropiat şi Mijlociu nu este nimeni de neînlocuit, nici măcar Qassem Soleimani, comandantul redutabilelor brigăzi al-Quds, iar reţeaua organizată de el, compusă din miliţii fidele Iranului, va rămâne şi fără el eficientă şi periculoasă. Un succesor al generalului ucis a fost deja numit în funcţie. Noul şef al Forţei Quds din Iran, Esmail Qaani, a declarat că are drept scop îndepărtarea Statelor Unite din regiune, după ce comandantul Qassem Soleimani. 

„Promitem să continuăm calea martirului Soleimani cu aceeaşi forţă şi singura compensaţie pentru noi ar fi îndepărtarea Americii din regiune”, a declarat Esmail Qaani, pentru radioul de stat, înaintea înmormântării lui Soleimani în capitala Teheran. Generalul de brigadă Esmail Qaani, în vârstă de 62 de ani, este de vineri noul comandant al Forţei de elită Quds, o unitate a Gărzilor Revoluţionare Iraniene. 

Din 1997, Qaani a fost adjunctul lui Qassem Soleimani, iar Departamentul Trezoreriei Statelor Unite susţine că şi-a folosit puterea pentru a direcţiona fonduri către grupări teroriste precum Hezbollah. De asemenea, s-a remarcat în timpul războiului dintre Iran şi Irak de la începutul anilor 80, când a fost numit comandant adjunct al Forţei Quds, fiind responsabil, în principal, pentru operaţiunile militare extrateritoriale şi clandestine. Un raport al American Enterprise Institute, un think-tank conservator în Washington, arată că Esmail Qaani nu era la fel de popular ca Soleimani, dar el a fost văzut ca fiind un om cheie în războiul civil din Siria. În plus, este cunoscut pentru opoziţia extremistă faţă de Israel.

Undă de şoc până în Europa

Rezoluţia parlamentului irakian care a votat pentru expulzarea trupelor străine din Irak  trimite o undă de şoc în întregul Orient Mijlociu, dar şi mai departe în ţările europene sau non-europene care au trimis trupe în Coaliţia antiteroristă, că, din acest moment, alături de SUA vor trebui să-şi renegocieze protocoalele de cooperare şi colaborare cu guvernul irakian. 

 Retragerea nu nu va avea loc imediat, nu în următoarele ore, căci, conform acordului precedent cu americanii, aceştia beneficiază din partea guvernului irakian de un an în care să-şi retragă efectivele, echipamentele şi să elibereze bazele militare. În condiţiile rezoluţiei votate ieri, Guvernul irakian are obligaţia să stabilească cu partea americană un calendar precis al acestei retrageri totale. Dar, pe de altă parte, prin uciderea lui Soleimani, Trump riscă un efect de solidarizare anti-americană şi anti-occidentală la scara întregii regiuni.

 Acest efect ameninţă să dea o lovitură de graţie şi mişcărilor democratice de protest din Irak, Liban şi chiar din Iran, fiindcă toate aceste proteste s-au îndreptat, direct sau indirect, şi împotriva regimului de la Teheran. Dacă lucrurile vor lua o astfel de întorsătură, atunci tocmai Trump a lucrat nemijlocit în interesul Iranului.  În schimb, Trump a ameninţat cu sancţiuni severe Irakul. „Avem o bază aeriană extrem de scumpă, care este acolo. A costat miliarde de dolari pentru a fi construită, cu mult înaintea mandatului meu. Nu plecăm decât dacă ne restituie banii pentru ea“ a declarat Trump reporterilor la bordul Air Force One.

Cum poate profita Rusia

Cancelarul german Angela Merkel se va deplasa sâmbătă, în Rusia, unde va discuta criza din Orientul Mijlociu cu preşedintele rus Vladimir Putin, a anunţat luni serviciul de presă al liderului de la Moscova, citat de Reuters. Kremlinul a mai precizat că vizita Angelei Merkel are loc la invitaţia lui Vladimir Putin. Cei doi lideri intenţionează, de asemenea, să discute situaţia din Siria, Libia şi Ucraina. 

Ministrul german de Externe, Heiko Maas, a solicitat duminică organizarea unei reuniuni de urgenţă a miniştrilor de externe din statele membre UE săptămâna aceasta. Cu toate acestea, Rusia ar putea câştiga politic din acest atac controversat, dacă reuşeşte să adâncească şi mai mult disensiunile dintre Statele Unite şi aliaţii europeni, sunt de părere mulţi analişti. Iar o escaladare a tensiunilor în Orientul Mijlociu ar putea oferit preşedintelui Vladimir Putin şi şansa de a prelua rolul de mediatori, readucându-l în centrul scenei politice internaţionale. Da data asta, într-o postură pozitivă. 

„Putin ar fi încântat să joace rolul de mediator, ca să reducă tensiunile regionale dar şi ca să-şi refacă imaginea în Occident” este de părere Jonathan Katz, analist al Fondului german Marshall de la Washington, citat de europa liberă.

Aliaţii europeni ai Statelor Unite, care nu au fost avertizaţi în prealabil de Washington, s-au distanţat de asemeni de atacul care ar putea destabiliza şi mai mult o regiune volatilă dar şi una din cele mai mari surse de petrol din lume.

Ministrul german de externe Heiko Maas a declarat că Iranul a „provocat” de multe ori, dar nici reacţia Statelor Unite „nu simplifică lucrurile”.

Aliaţii europeni au fost oricum bruscaţi de administraţia Trump care în 2018 a retras unilateral Statelor Unite din acordul internaţional nuclear cu Iranul. Acord semnat în 2015 şi din care Iranul s-a retras acum oficial, duminică, 5 ianuarie, după uciderea generalului Soleimani.

„Faptul că Trump nu şi-a avertizat aliaţii europeni de iminenţa atacului i-a oferit o victorie facilă lui Putin” crede analistul de la Fondul Marshall, pentru că şubrezeşte relaţia transatlantică.

La scurt timp după uciderea generalului iranian, preşedintele francez Emmanuel Macron a vorbit cu Putin nu numai despre situaţia tensionată din Iran dar şi despre crizele din Libia şi Siria, în care Rusia şi Statele Unite se află pe poziţii adverse. În Siria însă, Rusia este unul din principalii „jucători”, alături de Iran şi Turcia şi unul din mediatorii negocierilor de pace.

„Putin caută orice şansă pentru a juca rolul de lider al unei mari puteri globale” – apreciază Paul Stronski, analist la centrul Carnegie pentru Pace Internaţională de la Washington. „Vrea să demonstreze că nu este izolat diplomatic şi va profita de şansa oferită de o posibilă nouă mare criză în Orientul Mijlociu”.

„Actuala criză din Orientul Mijlociu i-ar putea oferi lui Putin şansa de a recâştiga simpatia aliaţilor europeni, şi asta nu este puţin” – apreciază Paul Stronski, analistul centrului Carnegie.