Papa Francisc, primul Papă care şi-a luat un nume nou din 913 încoace

Papa Francisc, fostul cardinal Jorge Mario Bergoglio, a surprins încă din momentul alegerii numelui, deoarece numele său de papă, Francisc, nu mai fusese folosit înainte.

Vaticanul a clarificat încă de ieri această chestiune, cum că Papa Francisc nu trebuie să aibă adăugat sintagma „Întâiul”, ci următorul Papă Francisc va fi obligat să folosească exprimarea Papa Francisc al II-lea. Chiar din timpul prezentării în latină, Vaticanul s-a exprimat la adresa sa drept Papa Francisc: „Cardinalem Bergoglio, qui sibi nomen imposuit Franciscum”. 

Decizie aproape fără precedent

Decizia lui Jorge Mario Bergoglio este aproape fără precedent, deoarece înaintea sa, ultimul Papă care şi-a luat un nume nefolosit a fost Landus, care a condus Vaticanul între 913 şi 914. El a stat în poziţie doar şase luni, în timpul perioadei numite „epoca întunecată”, moment când papalitatea era  în declin. 

Mai aproape de timpurile noastre, Albino Luciani a ales două nume familiare pentru Papi, dar le-a combinat, devenind Papa Ioan Paul I. El a stat în poziţie doar 33 de zile, în 1978. El a fost primul pontif care şi-a adăugat sintagma „Întâiul”, lucru ce este considerat o eroare formală. 

Potrivit „Discovery News”cardinalii aleşi Papă îşi păstrau numele de botez, dar o excepţie a existat în secolul al VI-lea, când Mercurius a fost primul Papă care şi-a ales un nume special. În loc să fie Papă sub un nume păgân, el a ales numele de Ioan al II-lea. El a fost cunoscut în epocă drept Ioan Jr., aşa cum Papii care-şi alegeau numele a doua sau a treia oară, erau cunoscuţi drept Junior sau Secundus Junior. 

Deoarece sistemul era prea confuz, în secolul VIII, un numeral ordinar a fost adăugat. Cu toate acestea, în semnăturile Papale, numeralul ordinar este evitat. Începând cu secolul al XI-lea, doar doi Papi şi-au păstrat numele - Iulius al II-lea şi Hadrian al VI-lea. 

Papii cărora le-a fost refuzat numele. Printre ei Papa Ioan Paul al II-lea

Astfel, şi alţi Papi au dorit un nume care nu a mai fost folosit până atunci, dar Biserica le-a considerat nepotrivite. De exemplu, se spune că Papa Ioan Paul al II-lea şi-a ales iniţial numele de Stanislaw, în semn de respect pentru patronul spiritual al Poloniei. Dar cardinalii l-au convins să nu îşi ia acest nume care nu aparţine tradiţiei romane. 

Un alt caz în care cardinalii au refuzat numele ales a fost în cazul lui Pietro Balbo, cel care avea să fie Paul al II-lea. El a vrut să ia numele Formosus al II-lea în 1417. Cuvântul înseamnă „frumos”în latină, dar el aducea aminte de sinodul de cadavre, când Papa Formosus I a fost exhumat la un an după moartea sa de succesorul Ştefan al VI-lea pentru a fi judecat. Corpul putrezit a fost aşezat pe tronul papal, judecat şi condamnat. Trei degete i-au fost rupte şi a fost aruncat în Tibru. Corpul lui Formosus a fost recuperat de un cardinal şi readus în Basilica San Pietro după moartea lui Ştefan al VI-lea. 

Ultimul caz controversat a fost al lui Ioan al XXIII-lea, între 1958 şi 1963. Cunoscut drept „Papa cel Bun”,el s-a dus înapoi în Evul Mediu. Mulţi nici nu ştiau care au fost înaintaşii lui şi câţi au folosit numele de Ioan.