„Go East!“: La 30 de ani după căderea Zidului Berlinului, est-germanii plecaţi în Vest se întorc
0
După căderea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989, milioane de est-germani au plecat din fosta RDG sărăcită pentru a-şi construi un viitor în Vest. Acum mulţi dintre ei se întorc acasă.
Soţii Hoffmann fac parte printre numeroşii germani din Est care îşi regăsesc obârşia după ani buni petrecuţi în Vest.
„Voiam să lucrez cu normă întreagă“, explică pentru AFP Peggy Hoffmann decizia de a se muta în Glindenberg, o comună de puţin peste o mie de locuitori de la periferia oraşului Magdeburg, din landul Saxonia-Anhalt.
Aici tânăra mamă poate împăca lejer serviciul cu creşterea celor doi micuţi ai ei. În timp ce munceşte opt ore pe zi pentru o companie de asigurări, îşi lasă în acest interval de timp micuţii la o creşă cu program prelungit, ca pe vremuri în RDG (Republica Democrată Germană).
Estul Germaniei a moştenit această practică şi nu a renunţat la ea. În schimb, Vestul a rămas conservator în această privinţă, punând accent pe concediul maternal.
„Pentru o femeie activă, este un vis!“, exclamă Peggy, sublininiind că toţi membrii familiei ies în câştig.
Carsten, soţul ei, este mai rezervat în aprecieri.
În urmă cu mai bine de zece ani, a plecat la studii la Stuttgart mânat de ambiţia de a „descoperi ceva nou“.
Reîntoarcerea, mărturiseşte el, a fost „foarte dură la început“. Era măcinat de necunoscutele schimbării şi avea temeri legate de viitor. Într-un final, a reuşit să-şi găsească un loc de muncă la fel de bine plătit ca în Baden-Württemberg.
Evoluţii pozitive în Est
O familie precum cea a soţilor Hoffmann este ca o pâine sfinţită pentru Saxonia-Anhalt, notează AFP. Pentru că asemeni celorlalte „noi landuri“ germane, adică cele provenite din fosta RDG, Saxonia-Anhalt suferă crunt din cauza deficitului de forţă de muncă, rezultat în urma îmbătrânirii populaţiei şi exodului spre Vest din ultimii 30 de ani.
Estul „a pierdut aproximativ 1,2 milioane de persoane între 1991 şi 2017“, declară pentru AFP Nico Stawarz, cercetător la Institutul federal de demografie din Wiesbaden. El evocă 3,7 milioane de plecări şi 2,5 milioane de sosiri.
Primul val de plecări a avut loc la puţin timp după reunificare, când industria est-germană s-a prăbuşit grav. Al doilea val s-a produs în jurul anilor 2000, când rata şomajului s-a ridicat la 20%, afectând mai ales tinerii bine pregătiţi.
O astfel de pierdere „nu va fi compensată uşor“, afirmă cercetătorul.
Dar cel puţin hemoragia este oprită. Potrivit unui studiu publicat recent de Institutul federal de demografie din Wiesbaden, în 2017 numărul sosirilor în Est a depăşit în premieră pe cel al plecărilor spre Vest.
„Vedem evoluţii pozitive în Est“, remarcă Nico Stawarz, menţionând o econonomie mai dinamică, o rată a şomajului în scădere, emergenţa unor poli urbani atractivi pe lângă universităţi, cum e cazul oraşului Magdeburg.
În consecinţă, deşi salariile, pensiile şi productivitatea rămân mai mici în medie în estul Germaniei în comparaţie cu restul ţării, totuşi mai puţini est-germani îşi părăsesc regiunea, în timp ce tot mai mulţi dintre cei care au migrat se întorc. Chiar dacă nu există statistici globale, mai multe anchete indică la nivel regional o creştere a revenirilor. Potrivit lui Stawarz, cei care se întorc au între 29 şi 45 de ani, au petrecut în medie zece ani în Vest, şi-au întemeiat o familie şi acum „caută o calitate mai bună a vieţii“, asigurată în Est de servicii bune de îngrijire a copiilor, preţuri rezonabile la bunuri imobiliare şi apropierea de părinţi.
Iar îndemnurile la revenire, precum „Saxonule, întoarce-te“, în Saxonia, „mv4you“, în Mecklenburg-Pomerania Inferioară, sau „Welcome center“, în Saxonia-Anhalt, sunt cu duiumul.
Totodată, în prag de alegeri, conservatorii din Turingia vin cu propunerea oferirii unei prime de 5.000 de euro pentru întoarcere. Burse de locuri de muncă sunt organizate anual în acest land reînfiinţat după reunificarea Germaniei.
Un tată jucându-se cu băiatul său undeva în estul Germaniei FOTO AFP/Archives/John Macdougall
Landurile din fosta RDG nu au alte opţiuni, explică pentru AFP Kerstin Mogdans, responsabilă la „Welcome Center“ de acordarea ajutoarelor pentru cei care revin acasă.
„Oamenii nu se întorc cu orice preţ. Ei nu fug de locul unde trăiesc acum. Iată de ce este foarte de important ca întreprinderile să ştie cum să îşi prezinte bine ofertele“, punctează ea.
La un an de la instalarea în Glindenberg, soţii Hoffmann spun că prind deja rădăcini. Ei se vor muta în curând în propria lor casă, pe care au cumpărat-o nu departe de locul provizoriu de şedere.
Chiar dacă susţin că s-au simţit bine în Vest, recunosc că li s-a întâmplat să fie numiţi „Ossi“, un diminutiv peiorativ folosit în cazul celor originari din Germania de Est.
Odată întorşi în Saxonia-Anhalt, au avut parte de o altă surpriză, şi anume să fie trataţi ca „Wessis“ şi priviţi cu o oarecare neîncredere amestescată cu curiozitate.
„Între timp, am reuşit să risipim această neînţelegere“, se felicită Peggy Hoffmann, afişând un zâmbet larg pe buze.
Se încarcă comentariile...
