Cum îşi extinde China influenţa în Europa

Foto: 123RF/Arhivă

În timp ce liderii europeni se concentrează pe ameninţările reprezentate de Rusia, încercând să găsească modalităţi pentru a-i contracara acţiunile prin care încearcă să-şi sporească influenţa în Europa, China îşi urmăreşte tăcut şi tot mai eficient interesele în zonă.

China începe să se transforme într-un punct de atracţie pentru tot mai mulţi lideri europeni. Premierul Marii Britanii, Theresa May, a fost săptămâna trecută în vizită la Beijing, unde a fost primită atât de premierul Li Keqiang, cât şi de preşedintele Xi Jinping, o vizită menită să aprofundeze noua „vârstă de aur“ a relaţiilor chino-britanice, potrivit Ministerului de Externe de la Beijing, şi în care şefa Executivului de la Londra nu a insistat asupra drepturilor omului. 

Vizita ei a venit după cea făcută în ianuarie de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care şi-a anunţat „hotărârea de a aduce parteneriatul Europa-China în secolul XXI“. 

Numai că, notează „Washington Post“, două noi studii arată că Europa, care continuă să fie îngrijorată de acţiunile Rusiei, ar trebui să fie într-o anumită măsură precaută şi în privinţa Chinei. 

Autorii acestor cercetări atrag atenţia că lideri ai unor ţări din Uniunea Europeană par dispuşi să treacă peste ambiţiile autoritare ale Chinei.

„Elitele politice din UE şi vecinătate au început să îmbrăţişeze retorica şi interesele chineze, chiar şi acolo unde contrazic interesele naţionale sau europene“, au afirmat Thorsten Benner, Jan Gaspers, Mareike Ohlberg, Lucrezia Poggetti şi Kristin Shi-Kupfer într-un studiu publicat luni şi finanţat de două grupuri de reflecţie din Berlin - Global Public Policy Institute şi Mercator Institute for China Studies. La concluzii similare a ajuns şi un raport al European Council on Foreign Relations dat publicităţii la sfârşitul anului trecut.

Care este tactica Beijingului

În cadrul studiului publicat luni, cei cinci cercetători au analizat modurile în care Partidul Comunist Chinez ar încerca să influenţeze politicile europene, inclusiv prin intermediul investiţiilor în infrastructură în ţările din estul şi sudul Europei care au probleme economice. 

A fost evidenţiat şi faptul că îmbunătăţirea relaţiilor comerciale dintre China şi Norvegia a coincis cu o reducere a intensităţii criticilor norvegiene la adresa Beijingului privind drepturile omului. 

De asemenea, cercetătorii au punctat că Beijingul şi-a promovat discursul şi prin intermediul unor advertoriale sau reclame în mass-media din Europa.

Totuşi, China pare să fie reticentă în ceea ce priveşte utilizarea unor metode agresive de genul celor de care este acuzată Rusia, printre care  se numără promovarea mesajelor prin intermediul unor conturi automatizate pe reţelele de socializare şi sprijinirea unor formaţiuni de extremă-dreapta din Europa.

Dacă Rusia a urmărit să aducă atingere elitelor la putere, China încearcă să-şi promoveze interesele ţintind politicieni, oameni de ştiinţă şi jurnalişti, atât în cadrul unor conferinţe şi recepţii, cât şi în cadrul unor întrevederi care nu au neapărat caracter public.

Potrivit studiului, printre obiectivele Beijingului se numără prezentarea Chinei drept un model de urmat şi o alternativă la democraţiile liberale, scrie „Washington Post“. Însă eforturile vizează şi „crearea unor niveluri de sprijin activ pentru interesele chineze“, care, în cele din urmă, ar putea plasa Europa pe o altă poziţie decât SUA în privinţa unor subiecte sensibile cum ar fi recunoaşterea teritoriilor disputate din Marea Chinei de Sud.

„China simte că s-a deschis o fereastră de oportunitate pentru a-şi urmări obiectivele, în contextul în care administraţia Trump este percepută ca fiind într-un proces de retragere din rolul său de gardian al ordinii liberale internaţionale, jucat multă vreme de SUA“, au afirmat autorii studiului.

În încercarea sa de a obţine mai multe pârghii internaţionale, dar şi mai mult respect, China a trecut de graniţele europene. Beijingul este activ în special în Africa, unde a încheiat numeroase acorduri privind infrastructura şi şi-a extins reţeaua de institute Confucius.

Criticii spun însă că în spatele acestor măsuri s-ar afla şi acţiuni de altă natură. Potrivit unui articol apărut în luna ianuarie în cotidianul francez „Le Monde“, China a desfăşurat ani la rând activităţi de spionaj în sediul Uniunii Africane din Etiopia, o clădire construită şi finanţată de chinezi. 

De cealaltă parte, Beijingul a dezminţit informaţiile. Dar unii observatori au afirmat că experienţa Africii în relaţiile cu China ar trebui să fie un semnal de alarmă şi pentru Europa.

Autorii studiului European Council on Foreign Relations - François Godement şi Abigaël Vasselier - au ajuns la concluzia că Beijingul îşi alege cu multă grijă modul în care îşi construieşte relaţiile în Europa, „concentrându-se pe interesele sale directe şi ignorând adesea normele UE în propunerile sale“. 

Sursa: „Washington Post“