Bătălie aprigă între Rusia şi Occident pentru controlul transportului de gaz prin Balcani

Coridoarele energetice din Europa reprezintă o miză majoră atât pentru Rusia, cât şi pentru Occident, ambele părţi urmărindu-şi agenda geopolitică în Balcani, o regiune strategică din acest punct de vedere.

Numai că Moscova a înregistrat în ultima perioadă o serie de eşecuri, notează „Business Insider“, preluând France-Presse. Mai precis, Muntenegrul a intrat în NATO, iar noul guvern social-democrat al Macedoniei pare să fi dat uitării atitudinea pro-rusă.

Însă cărţile nu au fost făcute. Asta pentru că în timp ce Occidentul poate oferi ţărilor din Balcani stimulente precum perspectiva de a face parte din Uniunea Europeană sau investiţii locale, Rusia poate face uz de componenta energetică. 

În 2016, gazele naturale au asigurat un sfert din consumul energetic al Uniunii Europene, iar grupul rus Gazprom a furnizat o treime din gazul necesar Europei. În acest timp, dependenţa Balcanilor de gazele naturale ar putea să crească, având în vedere că, din cauza presiunilor venite din partea UE, mai multe centrale care folosesc cărbuni se închid.

Croaţia este deja membră a Uniunii Europene, însă Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru şi Serbia mai au un drum destul de lung de parcurs până la a adera la blocul comunitar, fiecare aflându-se într-o altă fază a acestui proces. 

„În Serbia, Bosnia, Macedonia, dar şi în Bulgaria, Rusia încearcă să convertească dependenţa de gaz în dependenţă politică, obstrucţionând integrarea acestor ţări în Occident“, a afirmat Timothy Less, şeful firmei de consultanţă politică Nova Europa.

Totuşi, cel puţin pentru moment, influenţa Rusiei în sectorul energetic din Balcani este limitată de lipsa de infrastructură. Fără conducte, Moscova nu poate furniza gaze naturale multor ţări din regiune. Şi tocmai la acest capitol încearcă Occidentul să puncteze, încercând să fure startul în materie de proiecte de această natură.

Războiul conductelor

Această bătălie dintre Occident şi Rusia a dus la sporirea importanţei geostrategice a regiunii Balcanilor. „Sud-estul Europei se află la intersecţia coridoarelor energetice care leagă Estul de Vest“, a punctat fostul ministru albanez de Externe Paskal Milo într-o discuţie cu France-Presse. „Regiunea nu-i interesează ca resursă economică, însă devine tot mai importantă ca teritoriu de tranzit pentru alte pieţe strategice în Europa şi pentru depozitele de gaze“.

Potrivit analiştilor, Occidentul simte că trebuie să dea un răspuns Moscovei, care utilizează energia ca pârghie pentru a controla regiunea. „După câţiva ani în care Rusia a câştigat în acest joc energetic, Occidentul pare că obţine un avantaj“, a afirmat Thimoty Less.

Deja, câteva proiecte menite să reducă dependenţa regiunii de energia rusească au fost demarate.

Conducta Transadriatică (TAP), un proiect sprijinit de UE, ce ar urma să aducă prin Turcia gaz azer către Grecia şi Albania şi prin Adriatică spre Italia ar putea fi folosită pentru primele livrări în 2020.

Având în vedere capacitatea sa de 10 miliarde de metri cubi anual, TAP, cu o lungime de 870 de kilometri, poate să nu pară foarte importantă în termeni economici. „Este mai mult un proiect geopolitic care ar putea spori (...) securitatea UE în materie de gaze naturale“, a explicat Nicolas Mazzucchi, cercetător la grupul francez de analiză IRIS. Potrivit lui, Occidentul caută o cale pentru a ajunge la Caucaz şi, într-o zi, poate chiar la gazul din zona caspică sau din Orientul Mijlociu, evitând teritoriul rus.

UE şi SUA sunt dispuse să extindă TAP pentru a crea un „inel de gaz“ în jurul Balcanilor, din Albania spre Muntenegru şi Bosnia spre Croaţia. Alături de planificatul terminal de gaz natural din insula Krk din nordul Croaţiei, parţial finanţat de UE, ar duce la o competiţie puternică între Occident şi Rusia.

În mai, şapte state balcanice - Albania, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Kosovo, Macedonia şi Muntenegru - au semnat o înţelegere pentru a dezvolta împreună o conductă de gaz natural destinată să le reducă dependenţa de Rusia. Proiectul este sprijinit de agenţia americană pentru dezvoltare USAID.

Totodată, europenii sprijină şi Conducta Ionică-Adriatică (IAP), care ar porni din Albania spre Croaţia prin Muntenegru şi Bosnia.

Moscova nu pierde vremea

În acest timp, Rusia a semnat, în octombrie 2016, o înţelegere cu Turcia pentru a construi conducta TurkStream, pentru a aduce gaz rusesc prin apele turce din Marea Neagră spre Europa. Iar preşedintele sârb, Aleksandar Vucic, care a fost în Turcia luna aceasta, a afirmat că vrea ca această conductă să fie legată de ţara lui. 

Însă experţii spun că proiectul nu este sensibil numai în termeni de geopolitică, ci şi în ceea ce priveşte datele tehnice, având în vedere că ar presupune lucrări la o adâncime de până la doi kilometri sub mare. Potrivit profesorului Igor Dekanici de la Facultatea de Geologie şi Ingineria Petrolului din Zagreb, trebuie luaţi în calcul inclusiv factori precum relaţiile dintre Turcia, Rusia şi UE, criza migraţiei şi conflictul din Siria.

Pe de altă parte, conform cotidianului rus „Vedomosti“, grupul Gazprom a început, neoficial, să lucreze deja la amplasarea celei de-a doua linii a gazoductului TurkStream pe fundul Mării Negre. 

O sursă citată într-un articol publicat miercuri de acest cotidian a afirmat că au fost amplasate deja ţevi cu o lungime de aproximativ 20-25 de kilometri. 

Oficial, Gazprom a anunţat în luna mai a acestui an că a început lucrările la prima linie a gazoductului şi că intenţionează să finalizeze lucrările până la sfârşitul anului 2019.

Oficialii grupului rus estimează că investiţiile necesare pentru construirea celor două linii ale gazoductului Turkish Stream se vor ridica la şase miliarde de dolari.