21 de ani de Pro FM. De la gastronomie la astronomie cu Greeg şi Onuc

Spontani şi prietenoşi, DJ-ii Greeg şi Onuc serbează în stilul caracteristic postul de Radio ce i-a consacrat şi analizează timeline-ul relaţiei cu Pro FM-ul, de la pupitrul cu microfon.

Ce înseamnă să fii DJ la Pro FM?
Greeg: Înseamnă a face diferenţa din toate punctele de vedere. Să fii parte a unei familii ce împlineşte o vârstă considerabilă pe piaţa de radio şi care de 21 de ani creează trenduri şi tradiţii în domeniu e mai mult decât o împlinire profesională. Tehnic, mai înseamnă să fii şi un entertainer pentru cei care te ascultă.

Onuc: E un mare privilegiu, pentru că este radioul cu cea mai mare notorietate. Pe aici au trecut cei mai buni oameni de radio din România: Andi Moisescu, Andrei Gheorghe, Dobrovolski, Craioveanu, fraţii Vintilă şi mulţi alţii. Răspunsul continuă să vina zilnic: provocări, idei, muzică bună, colegi mişto, râsete, cafele, trezit devreme. Zilnic socializezi cu nişte colegi-exemplu, pricepuţi de la gastronomie (Alina) până la... astronomie (Andrada). Mai adaugi ascultători creativi şi inventivi care completează imaginea unui radio.

Sunt multe feluri de DJ de radio: cei care prestează impecabil, tehnic, fără greşeli şi cei care transmit ceva, care interacţionează cu tine şi pe care îi primeşti în viaţa ta fără să-ţi dai seama. Ajungi să-i cunoşti de parcă aţi fi prieteni de o viaţă. Cam asta înseamnă să fii un DJ de radio pe bune. Onuc

Program la Pro FM

Marius Onuc şi Greeg prezintă Alarma Pro FM, de luni până vineri, de la 6.30 la 10.00. Sâmbăta, de la 12.00, Onuc prezintă Top 30 Airplay, cel mai vechi top radio din România, iar seara, de la 22.00 la 01.00, pune muzică împreună cu Greeg, la Pro FM Sensation Mix.

Care sunt provocările şi dificultăţile acestei meserii? Cât de greu e să faci Radio?
Greeg: E mai greu decât pare la prima vedere. Oamenii au tendinţa să catalogheze genul ăsta de meserie ca pe una facilă. În realitate, e multă muncă şi multă cercetare personală pentru a ajunge să poţi să intri în inima ascultătorului. Să nu uitam că există carţi şi manuale pentru meseria asta.

Onuc: Concurenţa e cea care te ţine mereu în priză şi te face să fii şi mai bun în meseria asta, iar dificultăţile le întâmpin la 5.37 în fiecare dimineaţă, pentru că ăla e momentul când mă trezesc. În rest, radioul e atât de frumos, încât nu-ţi dai seama cum trec orele, lunile sau anii. Fac radio de la 14 ani, iar în echipa Pro FM am venit în 2008. Timpul a trecut extrem de repede, pentru că în radio, unitatea de măsură a timpului este muzica.

Aţi prezentat o emisiunea de noapte. Cum v-aţi acomodat cu programul matinal de la Alarma ProFM? La ce oră vă treziţi?
Greeg: 5.30 cred că e încă o ora rezonabilă de trezire dacă vrem să începem dimineaţa cu minim o cafea la bord. Dat fiind că Onuc îmi este şi cel mai bun prieten, la nevoie devenim şi alarma celuilalt, are grijă să mă trezească, dar şi invers. Încă nu am apucat să-i testez mărinimia să vedem dacă-mi dă şi mie din pacheţel, că momentan vine cu el de acasă şi şi-l păzeşte bine (râde).

Onuc: Suntem încă în perioada de acomodare. Eu mă trezesc în fiecare dimineaţă la 5.37, iar ca să mă pregătesc am fix 30 de minute la dispoziţie. Începem la 6.30, sună Alarma Pro FM în toată ţara, din Bucureşti până-n Timişoara şi de la Satu Mare până la mare.

Îmi place mult să fac farse şi îmi pare rău că de 1 aprilie, când colegii i-au vopsit în roz destul de scumpa masină a colegului Onuc, nu am reuşit să fac parte din diabolicul plan, asta fiindcă fusesem exclus din desfăşurarea de forţe tocmai pe motivul prieteniei strânse faţă de păţitul de mai sus. Greeg

Cum preferaţi: să se culce sau să se trezească ascultătorii cu voi?
Greeg: Pentru noi este acelaşi program şi sunt aceiaşi ascultători, pe care îi trătam cu aceeaşi prietenie.
Onuc: Programul de seară a fost excelent, pentru că aveam ascultatori obişnuiti să pornească radioul de la 19.00 şi să asculte doi băieţi care povesteau lucruri din viaţa lor. Oamenii interacţionau cu noi, unii ne trimiteau mere, prăjituri şi tot felul de cadouri. Acum s-a schimbat doar ora show-ului, noi suntem aceiaşi, muzica şi mai buna, iar ascultătorii, mereu pe fază.

Vă cam amuzaţi în emisiuni, dar, totuşi, orice naş îşi are naşul. Spuneţi-mi o farsă pe care aţi făcut-o şi una care vi s-a făcut, din categoria celor pe care nu le veţi uita prea curând.
Onuc: Râd foarte repede la bancuri, chiar şi la cele pe care nu le înţeleg, dar o farsă la care am râs şi eu şi pe care n-am s-o uit niciodată a fost de 1 aprilie 2011 când maşina mea a fost vopsită roz. A fost un şoc pentru mine şi un complot bine pus la cale de toţi colegii. Chiar dacă au trecut caţiva ani de atunci, mai sunt întrebat dacă mi-am revopsit maşina sau a rămas roz.

Greeg: Îmi place mult să fac farse şi îmi pare rău că de 1 aprilie, când colegii i-au vopsit în roz destul de scumpa masină a colegului Onuc, nu am reuşit să fac parte din diabolicul plan, asta fiindcă fusesem exclus din desfăşurarea de forţe tocmai pe motivul prieteniei strânse faţă de păţitul de mai sus. Cu toate astea, l-am avertizat din timp că ceva o să i se întâmple.

Ce îţi trebuie ca să fii un bun DJ de Radio? Care sunt calităţile necesare?

Greeg: Să-ţi placă să lucrezi cu oamenii, să fii printre ei chiar dacă pare că tu stai undeva izolat, cu microfonul în faţă şi cam atât. Trebuie să fii racordat tot timpul la ceea ce îi bucură, ce îi nemulţumeşte, ce îi împlineşte. Cu alte cuvinte, trebuie să fii un om obişnuit, dar să fii un expert în a şti să faci asta. Este, totuşi, o meserie destul de grea, dar foarte frumoasă.

Onuc: Ai întrebat un perfecţionist! Ca să faci radio ai nevoie de esenţa de bază, vocea. După, aş spune dicţia, spontaneitatea şi cum îmi zicea cineva, „zâmbetul din voce“. Sunt multe feluri de DJ de radio: cei care prestează impecabil, tehnic, fără greşeli şi cei care transmit ceva, care interacţionează cu tine şi pe care îi primeşti în viaţa ta fără să-ţi dai seama. Ajungi să-i cunoşti de parcă aţi fi prieteni de o viaţă. Cam asta înseamnă să fii un DJ de radio pe bune.

Vă ştie foarte multă lume. Cum vă împăcaţi cu celebritatea?
Greeg: Nu ştiu dacă trebuie să te împaci neaparat cu ea, cred că, de fapt, nu realizăm chestia asta fiindcă este o meserie pe care nu o facem pentru acest aspect.
Onuc: Niciodată nu m-am considerat celebru. Chiar dacă la multe evenimente vin oameni să facă poze cu mine sau să le semnez un mesaj, modestia mă caracterizează în continuare.

Care e motto-ul după care vă ghidaţi?
Greeg: Cele mai multe lucruri pe care le-am învăţat şi care m-au ghidat în viaţă sunt cele pe care le-am învăţat de la mama mea, o femeie foarte puternică care mi-a arătat că talentul însoţit de muncă, atunci când îl combini cu modestie dar şi cu personalitate, poate deveni ceva util pentru cei din jurul tău.

Onuc: Think Outside The Box. Asta e mesajul care mi se potriveşte în orice context.

Aţi rămas singurii DJ-i români care au pus muzică la Sensation Ocean of White. Ce a însemnat acest eveniment pentru voi?
Greeg: Să ai în faţa ta peste 10.000 de oameni care se distreaza cu tine şi pe muzica ta este, practic, cea mai reuşită petrecere la care ai fost vreodată invitat. E copleşitor.

Onuc: Sună pompos, dar aşa şi este. Sensation e cel mai mare eveniment dance al lumii, iar petrecerile în alb se ţin de mulţi ani pe toate continentele. Culmea, în tot acest timp, niciun DJ român nu a reuşit performanţa asta. Acest eveniment a însemnat foarte mult pentru noi.
Un eveniment mare pentru noi a fost şi One Last Tour, turneul de adio al celor de la Swedish House Mafia, la care am fost aleşi să punem muzică în deschidere, noi şi Arty, care e în top 100 cei mai buni DJ ai planetei. Surprizele nu se opresc aici, pe 31 mai, în Piaţa Constituţiei, vom pune muzica la cel mai mare festival al culorilor din lume, Holi One Colour Festival, unde vom presta alături de alte mari nume, Tom Novi, Toca Disco şi Claptone.Vă aşteptăm!