"Lichidaţi-i",

o descărcare continuă de adrenalină, o parodie-şoc a filmelor de acţiune. De când există cinematograful, cu siguranţă niciodată nu s-a pomenit un film în care eroul, în timp ce se

o descărcare continuă de adrenalină, o parodie-şoc a filmelor de acţiune.

De când există cinematograful, cu siguranţă niciodată nu s-a pomenit un film în care eroul, în timp ce se răfuieşte cu un asasin, să moşească o femeie secţionând cordonul ombilical al nou-născutului cu un foc de revolver, iar apoi să-şi trimită adversarul pe lumea cealaltă înfigându-i în tâmplă un... morcov crud pe care îl va mai folosi şi altă dată pe post de armă ucigaşă. Până acum, morcovul era pentru noi un simbol electoral, dar iată că are parte acum şi de alte utilizări.

Grotescul, bizarul, umorul negru - în doze excesive.

Dar asta încă nu-i nimic. Surprizele se ţin lanţ în "Lichidaţi-i", film de acţiune care nu se poate compara cu nimic din ce s-a turnat până acum în acest gen, nici chiar cu "Sin City" al celor doi maeştri ai genului, Rodriguez şi Tarantino.

Exagerarea deliberată, hiperbolizarea, dilatarea până la maximum a insolitului ori a terifiantului, umorul negru cât cuprinde sunt instrumentele cu care operează regizorul şi scenaristul Michael Davis, ţinându-ne din şoc în şoc şi nelăsându-ne un moment să răsuflăm.

Se împuşcă tot timpul, cursele de urmărire se ţin lanţ, cadavrele se adună necontenit (dar cine stă să le numere?), fiind limpede că autorul, inspirat din benzile desenate şi jocurile video, nu are nici cea mai mică pretenţie să dăm crezare celor ce se petrec pe ecran, el concepându-şi de altfel filmul ca o parodie care mizează pe grotesc şi bizar în proporţii inimaginabile.

Mr. Smith şi Regina produselor lactate

Eroul amintit mai sus are un nume banal, Mr. Smith, un individ în haine ponosite, nebărbierit de mai multe zile, care în secvenţa de debut se odihneşte pe o bancă ronţăind - ei, da! - un morcov (involuntar ne vine în minte Mărgelatul al nostru, spărgând în dinţi seminţe de floarea-soarelui). Deodată, în apropiere apare o femeie gravidă, urmărită de nişte indivizi care vor să o ucidă. Fireşte, îi va sări în ajutor, ba, mai mult, printre picături, în duelul cu agresorii, o va asista când o apucă durerile facerii (aici intervine faimoasa scenă a cordonului ombilical, apoi cea cu morcovul).

Din păcate, în timpul schimbului de focuri, femeia va muri şi eroul nostru se va pomeni cu un nou-născut în braţe, pe care va trebui să-l protejeze pentru că viaţa acestuia e continuu ameninţată de un grup de necunoscuţi.

Acum, ţinând seama de faptul că interpretul lui Mr. Smith este Clive Owen, nu ar trebui să-i fie prea greu pentru că în "Copiii tatălui" se află într-o postură asemănătoare. Copilaşul trebuie însă alăptat şi atunci Clive (sau Mr. Smith) recurge la serviciile unei prostituate poreclite DQ, care, fără a fi însărcinată, prezintă simptomele lactaţiei (până la urmă vom afla că DQ înseamnă "Dairy Queen", adică Regina produselor lactate).

Dacă mai spunem că DQ este fabuloasa Monica Bellucci, nu mai e nevoie să adăugăm nimic.

Nelipsitul candidat la Preşedinţia SUA

Dar cine şi mai ales de ce se înverşunează împotriva nevinovatului bebeluş? Nimeni altul decât un candidat la Preşedinţia SUA care e pe moarte, singurul leac fiind transplantul de măduvă osoasă de la nou-născuţi. Omul lui de încredere, Mr. Hertz, cel care conduce bandele de pruncucigaşi, este - vă puteţi închipui aşa ceva - blândul şi inofensivul Paul Giamatti, din filmul de mare succes "In Vino Veritas", care însă e foarte convingător în rolul de "bad guy". Ca tot omul, are şi el un punct slab: e sub papucul nevestei, care-l ţine din scurt şi îl cheamă mereu la telefon pentru a-l întreba ce face, iar acesta răspunde supus, în timp ce în jur şuieră gloanţele.

Un nou Tarantino?

Intenţiile parodice sunt aici mai mult decât evidente. Idem, scena când Mr. Smith găseşte răgazul să mai elimine câţiva adversari în timpul unei partide fierbinţi de amor cu DQ sau când se luptă pe viaţă şi pe moarte în timpul unui salt în gol cu paraşuta închisă.

De fapt, nici nu avem de-a face cu un film, ci mai degrabă cu un desen animat cu personaje vii. Unii spectatori mai slabi de înger nu vor gusta poate acumularea de excese, dar, dacă-l privim cu detaşare şi umor, filmul merită cu prisosinţă văzut. Asistăm în persoana lui Michael Davis la "naşterea" unui nou Tarantino sau poate modelul va fi chiar depăşit? Tot ce se poate.