EXCLUSIV INTERVIU Paul Arion, unul dintre românii premiaţi cu Oscar pentru efecte vizuale: „Familia m-a sprijinit fără să înţeleagă ce fac de fapt“

Paul Arion, unul dintre românii care au câştigat anul acesta premiul Oscar pentru efectele vizuale din filmul live action „The Jungle Book“, a povestit pentru ziarul „Adevărul“ cum a ajuns numele lui pe genericul unora dintre cele mai cunoscute producţii hollywodiene şi a dezvăluit ce a însemnat colaborarea cu unii dintre cei mai apreciaţi cineaşti la nivel mondial.

Paul Arion este unul dintre cei patru români care au jucat un rol important în crearea efectelor vizuale din „The Jungle Book“, pentru care filmul a fost recompensat cu prestigioasa statuetă Oscar la ediţia din acest an. 

Paul Arion s-a născut în Sibiu, iar la vârsta de 12 ani, imediat după Revoluţie, s-a mutat în Germania. De mic copil a fost fascinat de imaginile „din calculator“, de cum erau realizate scenele din jocuri, dar mai ales de filme. În Germania a avut primul calculator şi tot acolo s-a angajat la un cinematograf, unde rupea bilete doar pentru a putea viziona cât mai multe filme. A văzut „Terminator 2“, „Wayne's World“, „Dances With Wolves“, iar peste ani avea să lucreze în acelaşi studiou în care a fost conceput „Terminator 3“.

A revenit în România, unde a terminat liceul. Pentru că nu exista nicio şcoală în care să-şi dezvolte pasiunea, Paul a învăţat singur, iar familia l-a încurajat chiar dacă nu ştia exact ce înseamnă de fapt „efecte vizuale“. Curând avea să ia din nou calea străinătăţii pentru a trăi „visul american“. Şi îl trăieşte. A lucrat la peste 40 de producţii de la Hollywood şi a devenit unul dintre cei mai apreciaţi şi solicitaţi oameni din domeniu. 

Interviul de mai jos mi l-a acordat din studioul în care lucrează, entuziasmat că oamenii de acasă, din România, sunt interesaţi de reuşita lui: „Mai bine încep să vă răspund la întrebări, «Transformers» mai poate aştepta!“ 

„Adevărul“: Ce înseamnă această reuşită? Poate fi considerată apogeul carierei sau există şi alte ţeluri mai înalte pentru tine?

Paul Arion: Este, într-adevăr, o onoare să faci parte din echipa de producţie a unui film de talia „The Jungle Book“, iar acest Oscar reprezintă şi recunoştinţa pentru miile de ore lucrate. Înseamnă foarte mult un premiu Oscar, acesta fiind şi cel mai prestigios trofeu recunoscut pe plan mondial. Însă eu mă bucur în special pentru că ştiu că milioane de oameni au vizionat acest film, încasările înainte de lansarea DVD-ului şi de merchandising au fost de aproape un miliard de dolari. Ca artist acest lucru este oarecum cel mai mare trofeu, pentru că eu consider că satisfacţia publicului este şi satisfacţia mea.

Cum ai ajuns să lucrezi la „The Jungle Book“?

Fac efecte vizuale pentru filme de la Hollywood de aproape 20 de ani. Acest proiect a venit firesc, deoarece lucrez la Moving Picture Company, firma principală care a fost cooptată pentru a realiza efectele vizuale pentru „The Jungle Book“. În ultimii opt ani am avut şansa de a mă face remarcat şi treptat am ajuns printre cei mai apreciaţi oameni din domeniu. Am fost selectat de Visual Effects Supervisorul filmului pentru a merge în Los Angeles să supervizez toate filmările pentru „The Jungle Book“, dar şi să pun la punct toate detaliile tehnice.

Îmi poţi descrie puţin perioada în care ai lucrat la acest proiect? Cât a durat şi cum arăta o zi de muncă?

Am lucrat peste doi ani: un an în Los Angeles şi mai bine de un an în Londra. O zi de muncă în Los Angelas începea dimineaţa devreme, trebuia să găsesc cea mai eficientă soluţie pentru a filma cât mai repede pentru a salva timp şi bani. După ce aveam un plan ideal îl împrtăşeam echipei mele formate din cinci oameni, iar apoi ne apucam de treabă. Odată ce finalizam, puneam toate datele pe un hard-disk şi mergeam la studiourile din Downtown Los Angeles, unde s-a filmat producţia în întregime, iar acolo prezentam datele clienţilor.

Cine erau aceşti clienţi?

Jon Favreau, regizorul „Iron Man“ 1 şi 2, printre altele), visual effects supervisor Rob Legato, triplu câştigător al premiului Oscar pentru „Avatar“, „Hugo“ şi „The Jungle Book“, Andy Jones, dublu câştigător de Oscar („Avatar“ şi „Jungle Book“), legendarul regizor de imagine Bill Pope, care a filmat toate filmele din seriile „Matrix“, „Spiderman“ şi „Evil Dad: Army of Darkness“, production designer-ul Christopher Glass şi alţi oameni de la Disney, pentru a numi doar câţiva.

Apoi ai preluat rolul de layout supervisor. Ce înseamnă acest lucru mai exact?

Regie de imagine digitală, acest job constă în a completa pe computer filmările terminate, aici începe practic crearea de efecte vizuale. Tot ce s-a filmat se converteşte într-un format digital editabil în aşa fel încât să putem manipula imaginile venite de pe platou. Layout-ul este baza pe care se clădeşte un film deoarece se poate schimba cinematografia chiar şi după ce s-a filmat în întregime, în concluzie se redefineşte cinematografia. Se pun şi se mută obiecte şi camere în nenumărate versiuni până când suntem cu toţii satisfăcuţi de rezultat. Când rezultatul este pozitiv atunci putem trimite produsul la alte departamente.

Ai mai lucrat la alte filme celebre şi apreciate, precum „Harry Potter“, „Man of Steel“, „X-Men“, îmi poţi spune în câteva cuvinte ce au însemnat aceste experienţe?

Toate filmele hollywoodiene la care am lucrat, peste 40 în total, au ceva original şi specific. Experienţele sunt interesante pentru că la fiecare film înveţi ceva nou. Greutăţile se rezolvă în echipă. Totul se bazează pe echipe şi pe experienţele acumulate de noi toţi, pe idei noi, pe tehnologii noi. Modul în care efectuăm orice scenă şi orice proiect te face să avansezi câte puţin de fiecare dată. Am lucrat la „Prometheus“, cu Ridley Scott pe platouri, am lucrat la „Maleficent“, cu Angelina Jolie pe platouri, la „Jungle Book“ James Cameron a trecut să vadă ce facem, l-am văzut pe Jon Favreau făcând sandvişuri, iar cu Vince Vaughn am luat prânzul. Toate acestea şi multe altele au reprezentat o călătorie originală şi o experienţă unică, care de multe ori te face să uiţi de greutăţi şi te face să ştii de ce eşti acolo în acel moment.

La ce proiect ţi-ar plăcea să lucrezi în viitor?

Tocmai ce am terminat de făcu efectele vizuale pentru „Alien: Covenant“ şi acum lucrez la „Transformers“. În prezent, lucrez la filmul meu, un scurtmetraj SF pe care l-am scris, îl regizez şi la care am filmat împreună cu un prieten danez, Soeren Bendt, în Londra. Se numeşte „Fieldtrip“ şi am filmat cu echipamente profesioniste de la Holywood pentru a reda calitatea maximă şi a arăta expertiza acumulată în toţi anii aceştia. Primele filmări sunt terminate şi un trailer urmează să fie lansat în curând. Acum căutăm nişte sponsori pentru a filma în Islanda o săptămână. Actorul principal este un român, Laurenţiu Ciucur, şi deschiderea are la bază o melodie românească de armată. Scopul meu pe viitor este să scot în evidenţă România şi să o promovez cât se poate de mult, vreau să se ştie că sunt român şi că ţara noastră să existe peste hotare. De altfel un alt proiect în viitorul apropiat este expoziţia personală de fotografie. 

Care sunt oamenii alături de care ţi-ai dori să ai ocazia să lucrezi, fie că vorbim de actori, regizori, scenarişti, producători, etc.

Dintotdeauna mi-am dorit să lucrez cu doi oameni: Stanley Kubrick şi Ridley Scott. Cu Kubrick nu se mai poate şi cu Ridley am lucrat doi ani. Pot spune ca mi-am îndeplinit un vis, dar nu le putem avea pe toate.

Care sunt întâlnirile de la Hollywood care te-au schimbat atât în plan personal, cât şi profesional?

Ridley Scott este un adevărat profesionist şi expert în crearea filmelor, mi-a dat un imbold major în a merge cât mai mult şi cât mai sus posibil. M-a făcut să simt că sunt pe drumul cel bun.

Cum se vede cinematografia română din Cetatea Filmului?

Din păcate, nu se ştiu foarte multe despre cinematografia românească. În general, în străinătate, se vorbeşte despre filmele româneşti selectate în competiţiile de la Festivalul Cannes.

Ai reveni vreodată în România pentru un proiect?

Asta rămâne de văzut, dar în domeniul efectelor vizuale încă nu văd să avem prezenţă suficientă. Asta nici nu are de-a face cu România neapărat deoarece la nivelul ăsta sunt doar câteva ţări care intră în calcul: America, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Canada, acestea sunt cam singurele în competiţiile majore. Poate ca regizor aş reveni în România, dar asta rămâne de văzut, depinde ce-mi rezervă viitorul.

În încheiere, cine este, de fapt, Paul Arion?

De mic copil am fost fascinat de computere şi primul contact cu ele a fost prin intermediul jocurilor. Am plecat din România la vârsta de 12 ani, chiar după Revoluţie, şi am ajuns în Germania, unde am stat trei ani. Acolo mi-am cumpărat primul calculator, ba chiar am lucrat la cinema, la casa de bilete, şi asta doar pentru a avea şans să văd cât mai multe filme. „Terminator 2“, „Wayne's World“, „Dances With Wolves“ erau fascinante. 26 de ani mai târziu am ajuns să supervizez tehnic „The Jungle Book“ în acelaşi studiou, ba chiar în exact aceeaşi hală unde s-a filmat „Terminator 3“, când mă gândesc mă cuprinde o bucurie imensă. Deoarece nu exista nicio şcoală în Romania unde să înveţi ce înseamnă şi cum se realizează efectele vizuale am luat-o pe drumul lung, singur. Am învăţat singur ani la rând, mă dezvoltam deodată cu tehnologia care începea să se ridice, asta fiind înainte de Windows şi Internet. Familia m-a sprijinit pe drumul acesta fără să înţeleagă ce fac de fapt. După câţiva ani am auzit de un film ce se plănuia a fi făcut pe computer. Am aplicat la firma MCR (Multimedia Capital Romania) unde am fost selectat ca Modelling Supervisor. Filmul se numeşte „Free Jimmy“ şi a fost lansat la câţiva ani după ce am plecat în Canada. M-am angajat la Core Digital Pictures, firma deţinută de William Shatner - Captain Kirk pentru fanii Star Trek. Acolo am lucrat şapte ani şi  tot acolo am avut şi primul contact cu Disney, lucrând la un film intitulat „The Wild“ şi regizat de nimeni altul decât legendarul Spaz Williams, datorită lui există titluri precum „Jurrasic Parc“, „Terminator 2“, „The Abyss“. Am făcut cinematografia digitală pentru filmul de scurtmetraj „Spine“ şi am lucrat cu unul din alţi idoli ai mei, deţinătorul de Oscar pentru scurtmetraj de animaţie, Chris Landreth („Ryan“). Drumul m-a adus în Londra, unde stau acum pentru filmul „Prince of Persia“, un vis pe care l-am avut încă din liceu. În general, mi-am urmat visurile, pentru că sunt de părere că dacă îţi urmezi visurile suficient de mult în cele din urmă acestea devin realităţi. Dar totul a fost făcut cu extrem de multă muncă, perseverenţă şi încredere în forţele proprii. Vreau să închei cu una dintre cele mai inspiraţionale propoziţii, ce-i aparţine lui Martin Luther King: „Dacă nu poţi să zbori, atunci fugi, dacă nu poţi să fugi, atunci mergi, dacă nu poţi să mergi, atunci târăşte-te, dar orice ai face trebuie să mergi înainte.“