„Din culisele cinematografiei“. Ursul Fram, motiv de război între Sergiu Nicolaescu şi Elisabeta Bostan: „Este o canalie şi o bestie!“

„Din culisele cinematografiei“. Ursul Fram, motiv de război între Sergiu Nicolaescu şi Elisabeta Bostan: „Este o canalie şi o bestie!“

Sergiu Nicolaescu

După ce Sergiu Nicolaescu a încercat să determine un producător francez să nu mai finanţeze proiectul „Ma-Ma“ al Elisabetei Bostan, aceasta a reuşit să se răzbune ulterior şi a făcut presiuni pentru ca Miu Dobrescu să-i atribuie ei proiectul ecranizării cărţii lui Cezar Petrescu, în condiţiile în care Nicolaescu antamase deja o colaborare cu Tele München pentru adaptarea aventurilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

În lumea filmului, antipatia dintre regizorii Elisabeta Bostan şi Sergiu Nicolaescu, ambii fiind cineaşti cu priză la public, era arhicunoscută. Puţini sunt cei care ştiu însă că regretatul cineast şi-a dorit foarte mult ca el să fie cel care să ecranizeze cartea lui Cezar Petrescu, „Fram, ursul polar“, proiect care a fost materializat de Elisabeta Bostan (două lungmetraje, „Saltimbancii“ şi „Un saltimbanc la Polul Nord“, respectiv serialul de televiziune „Fram“) şi care i-a adus acesteia numeroase aprecieri în ţară şi în străinătate. În arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii există două dosare de urmărire informativă pe numele cineastului Sergiu Nicolaescu. În primul, deschis la 8 februarie 1978 de Unitatea 151 a Ministerului de Interne, primeşte numele conspirativ de „Ştefan Nicolau“. Două dintre stenogramele discuţiilor sale telefonice aflate la dosar, din 9 august 1978 şi 16 decembrie 1978, demonstrează cu vârf şi îndesat cele de mai sus. 

Nicolaescu, acuzat că „face spionaj economic“

Referindu-se la Elisabeta Bostan, Nicolaescu afirma că „aceasta este o canalie şi o bestie pentru că a făcut o notă către Securitate în care îl acuza că face spionaj economic“ şi susţinea că însuşi preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Miu Dobrescu, i-a cerut să renunţe la proiect în favoarea colegei sale. Drept compesaţie, acesta şi-a dat acceptul ca „Mihail, câine de circ“, proiect pe care Casa de Filme nr. 5 l-a realizat împreună cu Tele München, să intre în producţie mai repede decât se planificase iniţial. Pe de altă parte, tot la dosarul lui Sergiu Nicolaescu mai există şi o „notă-raport“ din data de 1 octombrie 1975, în care se arată cum a încercat cineastul să-i strice „combinaţia“ Elisabetei Bostan cu „Ralux Film“ Paris, care dorea să cofinanţeze filmul „Ma-Ma“, alături de Casa de Filme nr. 3 şi „Mosfilm“. Până la urmă, francezii şi-au menţinut sprijinul financiar, filmările au avut loc în decursul anului 1976, iar pelicula a ieşit pe piaţă la 21 noiembrie 1977, dar e clar că „Zizi“ a digerat greu acest incident şi a căutat prilejul pentru a i-o „plăti“ lui Nicolaescu. De menţionat şi faptul că Elisabeta Bostan avea o relaţie privilegiată cu cinematografia sovietică, având în vedere că prietena şi scenarista ei fidelă, Vasilica Istrate, era absolventă a Vserossijskij Gosudarstvennyj Institut Kinematografii (VGIK) din Moscova, în timp de Sergiu Nicolaescu lucra constant cu studiouri din Franţa şi Germania.

Şapte urşi albi adulţi şi un pui adus din Insula Vranghel

Filmările la „Saltimbancii“ (ieşit pe piaţă la 21 decembrie 1981, 1.933.711 de bilete vândute) şi „Un saltimbanc la Polul Nord“ (având premiera la 20 septembrie 1982 şi înregistrând 1.682.597 de spectatori în cinematografele din ţară), realizate în colaborare cu „Mosfilm“ au fost extrem de complicate, mai ales că au fost utilizaţi nu mai puţin de şapte urşi albi adulţi şi un pui, adus tocmai din Insula Vranghel din Oceanul Arctic. Ca fapt inedit, ursul care a apărut cel mai des pe ecran era de fapt o ursoaică, Devoşka. „A fost un urs mic, care apare în unele secvenţe foarte drăguţe, dar destul de primejdioase, aş zice, dacă mă uit la ele cu mintea de astăzi. Şi a mai fost o dresură de urşi, cei mari erau şapte. Trupa Denisenko. Fiecare ştia să facă altceva. Urşii erau vedetele Circului din Moscova, ca să-i putem avea la filmări s-a făcut un contract cu Circul de Stat, iar urşii au jucat timp de o stagiune în manejul de la Bucureşti. Cam aşa funcţionau lucrurile la vremea respectivă“, şi-a reamintit, recent, actorul Adrian Vîlcu, interpretul lui Geo din cele două filme, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“.

Distribuţia celor două pelicule a inclus numai nume mari: Octavian Cotescu (Marcelloni), Carmen Galin (Fanny), Dem Rădulescu (Sidoli), Violeta Andrei (Zozo), George Mihăiţă (August), Gina Patrichi (Lisette), Alexandru Repan (Prinţul Serghei), Iosefini (Buffone) şi Aurel Giurumia (Pincu).

STENOGRAME

151 / MA / 01.10.1975

Notă raport

Sursa personală D.C. mi-a relatat:

Ieri a venit la el foarte supărată şi „pornită“ regizoarea de film ELISABETA BOSTAN care i-a relatat următoarele chestiuni: în urmă cu puţin timp, un producător din Franţa, doamna NATAN (evreică de origine română) a încheiat cu RomâniaFilm un contract de 200.000 de dolari pentru finanţarea unei părţi din filmul „Capra cu trei iezi“ (n.r: viitorul film „Ma-Ma“), două serii, în formula „Veronicăi“, realizat de aceeaşi regizoare. „Capra cu trei iezi“ urmează să fie realizat de Studioul Bucureşti (regizor E. Bostan), în coproducţie cu Uniunea Sovietică, aceasta din urmă având obligaţii privind partea tehnică a filmării. Contractul cu producătorul francez în valoarea menţionată se concretiza între altele şi în furnizarea peliculei necesare filmului, Eastman Color, pe care nu o aveau la dispoziţie nici românii, nici sovieticii, şi probabil suportarea altor cheltuieli ocazionate de film. Toate acestea în schimbul unor facilităţi pentru difuzarea filmului pe piaţa franceză şi alte câteva ţări, beneficiile obţinute urmând să fie preluate de casa Natan (sursa nu a văzut contractul şi nici E. Bostan nu i-a dat prea multe amănunte, cert e că filmul trenează de cca. un an şi jumătate şi prin apariţia acestui producător el ar fi putut fi repornit, mai ales că s-au făcut deja multe cheltuieli). Dna. NATAN a fost recent în ţară, a discutat cu regizoarea română şi alte forme, dar într-una din zile a căutat-o pe ELISABETA BOSTAN şi i-a spus că a fost vizitată la hotel de regizorul SERGIU NICOLAESCU, care i-a spus cam aşa: „Ce faceţi, doamnă, de ce vă băgaţi în afacerea asta, să vă pierdeţi banii?!“. Dna. NATAN spunea că iniţial a fost scandalizată, dar, la câteva zile (într-o sâmbătă seara) a fost invitată în casa lui EUGEN BARBU, unde erau mai mulţi din lumea literară şi artistică românească, care i-au confirmat temerile, astfel cum i-au fost prezentate şi de SERGIU NICOLAESCU. În aceste condiţii, dna. NATAN spunea că s-a dus la CONSTANTIN PIVNICERU, care este delegatul părţii române, semnatar al contractului, şi i-a spus toate aceste lucruri, relatându-i opinia ei că este „este o mare harababură în cinematografia românească şi că vrea să mai discute şi să se mai consulte şi cu alţii şi apoi va reveni“. Aceleaşi lucruri - spunea - i le-a transmis şi regizorului GEO SAIZESCU, ca reprezentant al Televiziunii, cu care avea de asemenea o colaborare. Scandalizată, ELISABETA BOSTAN s-a dus la CONSTANTIN PIVNICERU, căruia i-a spus că a aflat de la dna. NATAN toată problema. El l-a chemat pe SERGIU NICOLAESCU, pe care l-ar fi „certat pentru gafele făcute“. ELISABETA BOSTAN a spus că a avut impresia că PIVNICERU era pus pe „muşamalizare“, dar ea i-a spus că se va duce la tov. D. GHIŞE. Acesta n-a fost prea încântat, dar nu s-a împotrivit. Într-adevăr, ELISABETA BOSTAN a afirmat că s-a dus la vicepreşedintele CCES, D. GHIŞE (luni, 29 sept. a.c.), care a apreciat că situaţia e foarte gravă şi i-a cerut ELISABETEI BOSTAN să facă un material scris (...)

Lt.col. Ciupercă M.
(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 380, vol. 1, f. 11-12)


U.M. 0639 - 41    Dir. a I-a, Ind. 151. Exemplar Unic. Strict Secret.
09.08.1978

„Nicolau Ştefan“. Ora 22:33. Chemat

Sergiu discută cu Carabăţ despre scenariul „Mihail, câine de circ“. Sergiu îl informează că c-a fost la preşedinte şi a ridicat problema filmelor pe care intenţionează să le facă. Sergiu este supărat c-a trebuit să renunţe la scenariul „Fram, ursul polar“ în favoarea lui Elisabeta Bostan şi-i relatează lui Carabăţ care este cauza pentru care aceasta i-a „suflat“ scenariul. Referindu-se la Elisabeta Bostan, Sergiu spune că aceasta este o canalie şi o bestie pentru că a făcut o notă către Securitate în care îl acuza că face spionaj economic. Sergiu arată că în cinematografie numai Titus Popovici i-a mai făcut o asemenea porcărie. Sergiu i-a spus că preşedintele i-a cerut să renunţe la „Fram, ursul polar“, dar şi-a dat avizul ca „Mihail, câine de circ“ să intre în producţie cu câteva modificări. Carabăţ este bucuros, fiindcă el auzise că filmul fusese planificat pentru anul 1980. Sergiu îl anunţă că el va pleca joi la mare, până duminică. Se salută.

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 380, vol. 2, f. 41)

U.M. 0639 - 41    Dir. a I-a, Ind. 151. Exemplar Unic. Strict Secret.
16.12.1978

„Nicolau Ştefan“. Ora 22:05. Chemat

Sergiu îl roagă pe Iulian Mihu să-l ajute ca scenariul lui, „Mercenarii“ (n.r. - viitorul film „Capcana Mercenarilor“) să intre la comisie la începutul lui ianuarie, el îl va depune pe 28 decembrie. Mihu îl întreabă dacă e coproducţie. Sergiu răspunde negativ. Mihu îi promite că-l va ajuta, dar îi cere lui Sergiu să-l bată în mai multe exemplare, ca să-l dea la patru-cinci din comisie ca să-l citească, cum ar fi: Magda, Carabăţ, Littera. Mihu vrea ca neapărat să-i dea scenariul şi lui Zizi (notă: Sergiu cu Zizi sunt duşmani declaraţi), care precis ar fi de acord, tocmai pentru ca Sergiu să nu aibă nimic de zis. Sergiu arată că el trebuia să facă filmul „Fram, ursul polar“ şi aranjase cu nemţii ca să-l facă coproducţie cu ei, dar cum Zizi i-a luat scenariul, vrând să-l facă în coproducţie cu ruşii şi nereuşind să aranjeze acest lucru, atunci el intenţionează să o recomande nemţilor. Mihu a citit scenariul şi îi cere insistent lui Sergiu să n-o recomande nemţilor. Sergiu spune că el ţine foarte mult ca Zizi să facă acest film, tocmai pentru că i l-a luat şi el este convins că va fi o catastrofă şi mai are un motiv, acela că îl amuză faptul că Zizi va trebui să stea două luni în Siberia pentru filmări. Mihu îi spune lui Sergiu să nu se bucure pentru că a citit scenariul şi nu sunt decât cinci zile de iarnă. Mihu o va întreba pe Zizi dacă vrea o colaborare cu nemţii şi îi va comunica lui Sergiu dacă aceasta o doreşte. Se salută.

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 380, vol. 2, f. 58)

citeste totul despre: