Pentru mine, colegii care plecau în mobilităţi de studiu mi se păreau exemple de urmat, prin curajul de a-şi ieşi din zona de confort, de a-şi testa limitele şi de a-şi extinde orizontul cunoaşterii prin participarea la cursuri predate în alte limbi decât cea nativă.

Zona de confort este foarte vicleană, în sensul că îţi oferă „liniştea” de care ai nevoie; nu te împinge să încerci lucruri noi pe care, crezi tu, că ai putea să le regreţi ulterior. Pur şi simplu te lasă să stai în banca ta. Stând aşa, ajungi la un moment dat să te întrebi: CINE SUNT EU?

Sursă foto: Pinterest.com

Pentru mulţi, mobilităţile de studiu reprezintă doar o distracţie, însă eu am văzut această mobilitate ca o oportunitate perfectă de a învăţa lucruri noi şi de a mă cunoaşte mai bine. Mai pe scurt, eram în căutarea unui AHA moment. Aşadar, în ultimul an de licenţă mi-am luat inima-n dinţi şi am aplicat pentru o bursă Erasmus+ la Universitatea din Girona. Luni de nesiguranţă au urmat, întrebându-mă mereu dacă este bine ce am ales, dacă mă voi integra, dacă îmi va plăcea, dacă mă voi descurca într-o societate diferită de cea cu care eram obişnuită. Puţin ştiam eu că această perioadă va deveni cea mai frumoasă din viaţa mea de până acum.

Astfel de mobilităţi sunt cele mai bune instrumente de autocunoaştere, deoarece într-o perioadă relativ scurtă de timp vei avea posibilitatea de a participa la foarte multe activităţi, de a cunoaşte multe persoane noi şi de a observa elemente ale unei culturi diferite, ceea ce te ajută în procesul cunoaşterii de sine. Probabil mulţi studenţi deja s-au mutat de acasă şi au avut un prim gust al independenţei, însă adevărata independenţă se găseşte atunci când eşti cu adevărat „plecat de acasă”, într-o ţară nouă, unde ai foarte multe lucruri de aflat şi dibuit până te acomodezi. Asemeni altor studenţi care au avut o experienţă de acest gen, am întâmpinat şi eu câteva provocări, care în final m-au ajutat să mă cunosc mai bine. Mai jos o să găseşti câteva sfaturi care, sper eu, te vor ajuta:

1. Răbdarea este cheia succesului!

Dacă eşti tipul mai pretenţios şi aştepţi să ajungi la destinaţie pentru a vedea camera, ar fi bine să iei în calcul şi faptul că în oraşe studenţeşti, camerele se dau mai ceva ca pâinea caldă şi trebuie să fii perseverent şi răbdător, mai ales RĂBDĂTOR. Noi am vrut să vedem oraşul, să vedem care ar fi zonele interesante în care am putea locui, şi am preferat să stăm pentru două zile la un cămin studenţesc până ne găseam locuinţa ideală. Dar cum bine ştii, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar în momentul în care am început căutările, toţi agenţi imobiliari ne spuneau că nu se mai găsesc apartamente de ceva vreme. Bineînţeles că panica s-a instalat, începusem să mă gândesc că poate ar fi fost mai bine să stau acasă, că asta nu e pentru mine, însă după multe telefoane, e-mailuri şi multă răbdare, după alte câteva zile am putut să ne mutăm în locul ce avea să ne fie acasă pentru un an universitar.

2. Înscrie-te şi la cursuri unde limba de predare îţi este necunoscută.

Pentru că am vrut ca provocările să nu înceteze, am ales cursuri şi în limba catalană, o limbă ce la început pare de nedescifrat, un adevărat limbaj de cod pentru necunoscători. Însă acest lucru te va ajuta să te menţii mereu atent, prezent. Pe parcurs, vei vedea că nimic nu este imposibil, şi de ce nu, poate te vei găsi în postura de îndrăgostit de o nouă limbă străină.

3. Dacă nu ştii să găteşti, ai face bine să înveţi!

Dacă pleci pentru un an, ar fi bine să te apuci de gătit, asta dacă nu vrei să îţi cheltui toţi banii prin restaurante, ceea ce nu cred că vrei. Ştiu că nimic nu se compară cu mâncarea mamei sau a bunicii, dar poate că şi tu poţi face adevărate minuni culinare. Pe scurt, banii de mâncare întotdeauna devin banii de călătorie.

Pentru mine această experienţă a însemnat mai mult decât o simplă mobilitate de studiu, a însemnat găsirea independenţei absolute şi a prieteniilor legate pe viaţă. Dacă ai posibilitatea să pleci într-o astfel de experienţă, nu sta pe gânduri, fă-o! Pune-ţi în bagaj toate temerile, grijile, visele şi pleacă. Până la urmă, dacă nu zbori, cum poţi vedea lumea?

 Andreea Covaci
 Studentă An II Masterat Social Media şi Marketing Online, SNSPA
 instagram.com/andiiius 
 facebook.com/andi.morty