Cronicile Festivalului Shakespeare – Conspiratori şi oameni onorabili

Exegeza literară a pieselor lui William Shakespeare a zăbovit îndelung asupra discursului rostit de Brutus la căpătâiul lui Julius Caesar. Un discurs adesea analizat şi de manualele de retorică. Mai toate spectacolele pe care le-am văzut cu celebra piesă shakespeariană au insistat, la rândul lor, şi nu fără temei, asupra discursului cu pricina

La urma urmei, firesc, aproape obligatoriu să fie astfel. Discursul lui Brutus reflectă puternic caracterul politic al scrierii- se ştie, Julius Caesar e recunoscută drept cea mai politică piesă a marelui Will- şi îi rezumă meşteşugit ideea, dar şi dilema conţinută în text. Şi anume: sunt oare Brutus şi tovarăşii lui care au decis şi duc la bun sfârşit asasinarea lui Julius Caesar, măcar în intenţie, dacă nu faptic, adevăraţii salvatori ai Romei sau e vorba despre nişte simpli conspiratori, măcinaţi apoi de lupta pentru putere, de divizarea ei? O luptă ce va sfârşi prin a-i conduce la autodistrugere.

Soluţionarea dilemei, asociată în vremea din urmă, în spectacologia românească post-decembristă, cu meditaţia asupra destinului dictatorilor reprezintă miza şi adesea, pe cale de consecinţă, ideea de bază a ambalajului vizual în care ne este prezentată nouă, spectatorilor, celebra piesă. De unde tentaţia, fără doar şi poate normală, încercată acum câţiva ani în mega-spectacolul montat de Alexander Hausvater la Naţionalul timişorean. O tentaţie regăsită ca atare şi în punerea în scenă semnată la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova de regizorul Peter Schneider. Tentaţie concretizată prin confruntarea spectatorilor cu un film conţinând un fel de paradă, de mixaj al politicienilor de top şi al dictatorilor din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat ori chiar din prezent. Victime sau posibile victime ale unor comploturi. Mixaj citat într-o formă abreviată şi către finalul spectacolului.

Avem de-a face cu  o producţie puternic, după părerea mea excesiv şi obositor concentrată pe vizual. Îndeosebi pe proiecţii video, gândite şi concretizate scenic de Irma de Vries. Proiecţii uneori utile, alteori nu tocmai. Proiecţii ce subminează, obliterează prin agresivitate scenografia altminteri cum nu se poate mai interesantă, mai creativă a lui Adrian Damian. Acordând vizualului partea leului, riscând devorarea reciprocă a componentelor din care e acesta alcătuit, regizorul Peter Schneider a sacrificat ceea ce era cel mai important de avut în vedere- lucrul aplicat, individual şi în grup, cu actorii. Şi aceasta se vede. Uneori chiar prea puternic.

Mai mult decât alte montări cu aceeaşi piesă, spectacolul craiovean insistă pe discursul rostit la căpătâiul fostului prieten, cu voia şi cu aprobarea conspiratorilor, de Marc Antoniu. Şi el un text de antologie, şi el studiat la Retorică, şi el model pentru strategiile de care se slujeşte manipularea. Un discurs care, în viziunea lui Peter Schneider şi în interpretarea dată de deţinătorul rolului, tânărul actor Vlad Udrescu, mizează consistent pe evidenţierea valorilor expresive şi ideatice ale conjuncţiei adversative dar şi pe sintagma oameni onorabili. Defel întâmplător. Tema onoarei, a reconsiderării şi a validării ei de istorie- de unde şi ponderea asigurată ceva mai încolo altui discurs, cel al lui Lucius (David Didu)- fiind una la mare preţ în spectacol. Reprezentând poate baza eseului scenic propus de Peter Schnedier. Cea care îi asigură în principal cuantumul de originalitate. De aici şi importanţa acordată secvenţelor cuprinzând crimele comandate prietenilor. Un  fel de sinucideri cu delegaţie. Crime socotite drept semn suprem al prieteniei. Dorite mai întâi de Cassius (Cătălin Vieru), mai apoi de Brutus însuşi. Acesta fiind cel mai pregnant personaj al spectacolului, adevăratul său protagonist, eroul tragic în jurul căruia se învârte şi se organizează totul. Pregnant nu doar graţie concepţiei regizorale, ci, îndeosebi, datorită forţei interpretului său, Claudiu Bleonţ, ştiinţei acestuia de a fraza expresiv, de a puncta prin intonaţie.

Brutus e eroul în jurul căruia se coagulează complotul şi complotiştii, dar şi adversarii acestuia. Complotişti şi adversari constituiţi în tabere volatile interpretaţi, în afara actorilor deja amintiţi, de George Albert Costea, Angel Rababoc, Claudiu Mihail, Alex Calangiu, Eugen Titu, Ştefan Cepoi, Nicu Vicol, Andrei Nedelea, Luca Moşoiu. În jurul lui Brutus se organizează ori măcar la el se raportează şi grupul femeilor (Gina Călinoiu, Gabriela Baciu, Corina Druc). Tare mi-ar fi plăcut ca regizorul să le acorde un plus de atenţie. Lucrul cu actriţele fiind, parcă, mai neglijat, mai precar decât cel cu actorii. 

Brutus e realistul, hotărâtul, strategul. Însă tot el e şi bântuitul de spaime şi presimţiri (cărora le dă expresie Tamara Popescu), dar şi de fantoma lui Caesar. Personaj interpretat din păcate destul de şters de Adrian Andone. Brutus e omul succesului aparent şi al eşecului categoric, plătit cu viaţa. El, Brutus, e personajul central al mai tuturor breaking news- urilor şi al relatărilor reportericeşti (Romaniţa Ionescu). Un procedeu de actualizare la care recurge Peter Schneider în vederea sublinierii caracterului anistoric al conţinutului piesei (marcat în montare şi cu ajutorul costumelor create de Cristina Milea), dar şi în scopul asigurării dinamismului spectacolului. Care s-ar fi dorit unul al tăieturilor bruşte, rapide, surprinzătoare, dureroase. Nu întotdeauna aceste deziderate sunt atinse.  

Contribuie la împlinirea lor, fie şi parţială, mişcarea scenică eficientă imaginată de Simina Diaconescu,  muzica de scenă percutantă compusă de Cári Tibor, light designul elaborat datorat lui Daniel Klinger şi sound designul iscălit de Tom Brînduş.       

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova- JULIUS CAESAR de William Shakespeare; Traducerea: Lucia Verona şi Horia Gârbea; Adaptarea: Patrick Pacheco; Regia: Peter Schneider; Coregrafia: Simina Diaconescu; Video design: Irma De Vries; Muzica: Cári Tibor; Decoruri: Adrian Damian; Costumele: Cristina Milea; Lighting Designer: Daniel Klinger; Sound designer: Tom Brînduş; Dramaturgia: Iolanda Mănescu; Regizor asociat: Dragoş Alexandru Moşoiu; Consultant artistic: Laurenţiu Tudor; Manager de proiect: Elisabetta di Mambro; Cu: Adrian Andone, Vlad Udrescu, Claudiu Bleonţ, Cătălin Vieru, George Albert Costea, Gina Călinoiu, Gabriela Baciu, Angel Rababoc, Claudiu Mihail, Alex Calangiu, Tamara Popescu, Eugen Titu, Romaniţa Ionescu, Ştefan Cepoi, Nicu Vicol, David Didu, Corina Druc, Andrei Nedelea, Luca Moşoiu; Data premierei: 17 aprilie 2016