Avignon 2014: un spectacol de teatru care a durat 18 ore, ovaţionat
0
La finalul unei reprezentanţii de 18 ore a spectacolului de teatru “Henry VI”, regizat de tânărul Thomas Jolly după piesa lui Shakespeare, la Festivalul de la Avignon, publicul a ovaţionat îndelung.
Intraţi la ora 10.00 cu o zi înainte într-o sală de 600 de locuri, spectatorii au părăsit în număr foarte mic acest spectacol-maraton şi au rămas până la final, a doua zi în zori. Spectacolul a semănat cu un serial de televiziune datorită efectelor speciale şi a suspansului, dar care a rămas fidel marelui Shakespeare.
A fost nevoie de îndrăzneala unui tânăr regizor - 28 de ani la debutul proiectului, 32 de ani în prezent - pentru a monta această piesă de teatru. "Henry VI" înseamnă trei piese într-una singură, 15 acte şi 150 de personaje, implicând multe scene de luptă şi valuri de sânge artificial.
Intriga pare la rândul ei una "imposibilă", în care abundă detalii despre regiuni ale regatului francez care par hotărâte să se ucidă între ele cu ardoare, fiind traversată de Războiul de 100 de ani, apoi de Războiul celor două roze, interminabila dispută pentru legitimitatea tronului britanic.
Una dintre calităţile spectacolului "Henry VI" constă în faptul că a ştiut să facă perfect inteligibil arborele genealogic complicat al regalităţii britanice din secolul al XV-lea. Pentru a reuşi acest lucru, Thomas Jolly îl desfăşoară fizic pe scenă, de două ori, fără ca scena să treacă drept o lecţie de istorie, şi face apel la o naratoare, Manon Thorel, ale cărei intervenţii din timpul celor şapte pauze au fermecat publicul.
În cele 13 ore de spectacol efectiv (fără pauze), toate registrele teatrului lui Shakespeare sunt onorate cu inventivitate de o trupă de 21 de actori, ajungând de la farsă la tragedie şi trecând prin petrecere rave şi carnaval.
Se râde mult, ceea ce pare o culme a ironiei, în această piesă cu o intrigă atât de întunecată. Mesagerul regelui are câteva apariţii fulger pe scenă, pe patine cu rotile, iar, în alt colţ, un telefon roşu apare în mijlocul unei scene în care abundă costume de epocă - accentele umoristice fac să iasă mai bine în evidenţă tragicul.
Nimic din textul stufos al piesei nu a fost sacrificat, regizorul păstrând chiar şi scenele cele mai dificile, monoloagele despre apetitul pentru putere, durerea copiilor orfani şi a taţilor îndoliaţi din acel lung masacru.
Doar trei reprezentaţii din acest maraton teatral sunt progamate la Avignon, înainte ca spectacolul să fie "decupat" în mai multe părţi, în decembrie, la Sceaux, lângă Paris, iar apoi, în mai 2014, la Teatrul Odéon din Paris.
Se încarcă comentariile...
