Recent, am fost la Craiova, la un simpozion cu o temă interesantă „Discurs şi retorică în societatea contemporană", organizat de Mitropolia Olteniei în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“, simpozion integrat într-o manifestare mai amplă, a X-a ediţie a Conferinţei Internaţionale „Stat şi societate în Europa“. Desigur, dintre direcţiile de discuţie nu putea lipsi comunicarea în spaţiul public prin intermediul mijloacelor de presă, mai cu seamă cu cât, deja se ştie, Biserica are şi ea o prezenţă mediatică, prin intermediul trustului de presă Basilica al Patriarhiei Române, dar şi al altor mijloace de presă, la nivel local, în diverse Eparhii.

Aşa se face că, printre preoţi, cadre didactice şi personalităţi din diverse zone ale societăţii, am avut plăcerea de a-l asculta pe Decanul FJSC Bucureşti, Mihai Coman, fondatorul şcolii româneşti de jurnalism. Tema discursului domniei sale nu putea fi decât presa, iar pentru că se adresa şi unor preoţi, a avut şi un mesaj foarte clar către noi: „atenţie, trec jurnalişti!“. Pentru a înţelege mai bine ce a vrut să spună domnul Mihai Coman, vă redau cuvintele dumnealui.

„Acum este o tabloidizare generală: toţi ziariştii cred că misiunea lor este să facă scandal, nu să găsească unde e scandalul. Şi dacă o frunză cade din copac, pentru ei trebuie să fie un subiect de scandal - a omorât o furnică. Şi această mentalitate cinică, asociată cu ideea că ei trebuie să facă scandal, vulnerabilizează orice instituţie şi orice persoană ajunsă să fie subiect al presei, pentru că noi nu mai avem anchete jurnalistice, noi avem campanii de defăimare jurnalistică (...) România a mai trecut prin asta, în anii '50, în perioada stalinistă, în care se fixau ţintele şi apoi erau distruse de către «Scânteia» printr-o campanie. Deci, nu este ceva nou în istoria presei noastre, ci este ceva neaşteptat - nu credeam că ne vom întoarce tot acolo şi la scara aceasta atât de mare. Această retorică este cu atât mai şocantă, cu cât audienţele presei scad, deci, ei sunt şi într-o stare din asta, cum spunea cineva: nu mi-e frică de moartea dragonului, ci de zvârcolirea lui înainte de moarte. Sunt într-o stare de zvârcolire că audienţele scad, sursele de finanţare sunt tot mai puţine şi cred că dacă exagerează, le vor mai mări. Dar e sindromul Petrică şi lupul, adică păcăleşti o dată publicul, a doua oară şi se termină“.

Această stare a presei face ca Biserica şi preoţii să devină o ţintă, în opinia decanului FJSC. „Nu îmi dau seama cât este iniţiativa lor, cât este iniţiativa şefilor lor. Poate cei mai tineri veţi afla peste 30-40 de ani dacă este o întâmplare sau dacă este o conspiraţie. Eu sunt adeptul teoriei haosului: adică mai multe prostii la un loc dau impresia că e o raţionalitate. (...) Noile tehnologii permit oricui să înregistreze orice, deci oricine poate deveni un subiect de ştire fără să ştie că a fost un reprezentant mass-media în jurul lui. (...) Şi din acest punct de vedere avem responsabilitatea să fim atenţi în retorica pe care o folosim, în discursul prin care ne îndeplinim misiunea, fiecare acolo unde suntem, şi trebuie să înţelegem că ceea ce se întâmplă în mass-media este ca şi furtuna de ieri, este un rău, probabil că nu neapărat necesar, dar un rău care trece. Adică în timp lucrurile se aşază şi vom găsi o altă etapă în care presa îşi va stabiliza poziţia faţă de religie şi dezbaterea din spaţiul public va avea un caracter mai aşezat, mai echilibrat, în care şi vocile reprezentanţilor religiei vor fi lăsate să se audă şi să se poată pronunţa. Până atunci: atenţie, trec jurnalişti!“, a concluzionat decanul Mihai Coman la adresa preoţilor.

După acest cuvânt, reprezentanţii presei au ieşit din sală, probabil simţindu-se vizaţi. Sau poate că au considerat că au suficient material pentru o ştire. Doar ei ştiu. Dar bine că au ieşit. Pentru că, după domnul decan, eu am vorbit despre dezinformare şi manipulare în spaţiul public, prin intermediul presei... Vă daţi seama ce ar fi putut ieşi?!