Cerneala savanţilor este mai sfântă decât sângele martirilor…

Universitatea Al-Quaraouiyine din oraşul marocan Fez. Sursa: Facebook

Printre explozii, atacuri sângeroase şi alte atrocităţi comise de terorişti, din mila lui Allah, zilele acestea pe fluxul de ştiri s-a strecurat şi o informaţie pozitivă, complet diferită de avalanşa de nenorociri care ne vin de obicei din lumea orientală şi anume: după patru ani de restaurare, faimoasa bibliotecă marocană Al-Karaouine îşi redeschide maiestuoasele porţi.

Prezentată în presa franceză drept „cea mai veche bibliotecă din lume“, fondată în anul 859, această ştire minunată despre redeschiderea bibliotecii universităţii Al-Karaouine (al-Quaraouiyine) din oraşul marocan Fez, cred că a fost atinsă un pic de sindromul corectitudinii politice. Pentru că în ultima vreme, mass media occidentale clocotesc de informaţii sângeroase şi explozive despre lumea din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, acum când în sfârşit soarele a strălucit atât de frumos şi pe calea acestui spaţiu geografic extrem de zbuciumat, imaginea despre cultura islamică nu putea fi decât una impecabilă. Susţinând acest record al longevităţii, cred că facem totuşi o nedreptate sutelor de biblioteci tăcute dar masive din mănăstirile de pe continentul european care păstrează de mult mai bine de o mie de ani averi inestimabile ale culturii universale: codexuri, pergamente, manuscrise rare, incunabule.

Dar, pentru că în momentul de faţă nu e corect politic să faci vreo afirmaţie ofensatoare la adresa islamului, aşa în general, jurnaliştii din presa mainstream au sărit cu superlativele fără să facă prea multe verificări. Ah, ba da! Guinness World Records şi-a dat cu părerea, iar UNESCO a afirmat că universitatea Al-Karaouine, cea care găzduieşte preţioasa bibliotecă, este cea mai veche instituţie de învăţământ superior care a funcţionat de-a lungul timpului fără nicio întrerupere. Eu cred că acesta este de fapt adevăratul record: supravieţuirea unui spaţiu extrem de fragil într-un context geopolitic atât de frământat. Aşa că, mai corect din punct de vedere istoric, nicidecum politic, ar fi să spunem că Al-Karaouine este cea mai veche bibliotecă din lume încă în activitate. Ceea ce este minunat!

Vă propun să aruncăm însă armele oricărei dispute într-o prăpastie şi să ne bucurăm de faptul că, de acum înainte, într-o lume acaparată iremediabil de spaţiul virtual, generaţiile viitoare din lumea arabă şi nu numai vor putea călca pragul unui important templu al cărţilor având acces la documente atât de preţioase. La ora actuală, în faimoasa bibliotecă pot fi descoperite manuscrise vechi de peste 1.200 de ani, pergamente unice şi numeroase cărţi rare din domenii precum teologia, dreptul, gramatica şi astronomia. În contextul de faţă, cred ar fi de bun augur să vorbim mai mult despre Secolul de Aur al islamului şi realizările sale esenţiale, decât despre terorişti şi devierile lor abominabile. Supranumit Renaşterea islamică (secolele VII-XIV), în acest Secol de Aur numeroşi savanţi, poeţi, artişti, filozofi şi geografi musulmani, dar şi de alte confesiuni din spaţiul oriental, au adus contribuţii semnificative în toate marile domenii ale cunoaşterii, realizând o serie de inovaţii care au influenţat evoluţia civilizaţiilor de pe celelalte continente. Să nu uităm că multe dintre scrierile Antichităţii ar fi dispărut pentru totdeauna, dacă nu am fi avut traducerile lor din arabă, persană sau ebraică, biblioteca Al-Karaouine fiind unul din rarele temple ale culturii în care au fost conservate lucrări şi opere inestimabile. 

Pe cel care urmează calea cunoaşterii, Allah îl îndrumă spre Paradis...

Construită în stil arabo-andaluz, existenţa acestei „Case a înţelepciunii“ se datorează generozităţii şi talentului a două femei: Fatima al-Fihriya şi Aziza Chaouni. În primul rând, Fatimei al-Fihriya, fiică a unui bogat negustor tunisian emigrat la Fez, care după moartea părinţilor şi-a luat angajamentul de a-şi consacra întreaga moştenire în folosul comunităţii, construind o moschee şi o bibliotecă unde în scurt timp au început să se adune importante manuscrise de teologie, drept, gramatică sau astronomie. În timp însă, din cauza căldurii şi a umidităţii, dar şi a neglijenţei umane, monumentul s-a degradat, riscând să se transforme într-o ruină. „Am fost şocată să văd în ce stare ajunsese acest loc“, povesteşte arhitecta Aziza Chaouni, însărcinată de Ministerul Culturii din Maroc să se ocupe de restaurarea acestui monument istoric emblematic în care au studiat cei mai mari savanţi ai lumii arabo-musulmane, precum Ibn Al Arabi şi Ibn Khaldoun.

Aziza Chaouni, arhitecta care a restaurat faimoasa bibliotecă a Universităţii Al-Quaraouiyine

Un proiect ambiţios dar extrem de necesar, ţinând cont de starea de degradare avansată a sălilor unde se aflau manuscrise preţioase din secolul al VII-lea. Arhitecta Aziza Chaouni a reuşit să ofere o nouă viaţă acestui templu antic al cărţilor transformându-l într-un modern complex cultural dotat, alături de spaţiul generos al bibliotecii şi cu un laborator de restaurare a manuscriselor, cu săli de lectură şi de conferinţe, chiar şi cu o cafenea. Profitând de clima arzătoare a Marocului, arhitecta a instalat panouri solare şi un sistem de colectare a apei pentru irigarea grădinilor. Închizând o clipă ochii, ne putem imagina plăcerea de a lectura şi de a descoperi tainele vechilor manuscrise într-o ambianţă atât de exotică care, alături de comorile scriptice, ne oferă şi oportunitatea de a admira frumuseţea unei arhitecturi rafinate.

Conform tradiţiei musulmane, Profetul Mohamed a promovat în numeroase rânduri importanţa cunoaşterii spunând că aceasta „ne ajută să distingem binele de rău, să găsim drumul către Cer, (…) ne întăreşte la neputinţă şi ne apară de duşmani", fiind asemeni unui bun prieten atunci când suntem în deşert şi singurătate, când nu avem pe nimeni. Cred că tocmai aceste îndemnuri dătătoare de speranţă şi de curaj în potenţialul uman ar trebui promovate în mass media, fiind cu adevărat de folos tuturor oamenilor, indiferent de religia lor. Pământul însuşi ar deveni o bibliotecă imensă dacă ne-am cunoaşte mai bine deschizându-ne cărţile trecutului în care savanţi luminaţi au adunat înţelepciunea acestei lumi. Înainte de a pleca la război, tinerii tentaţi de noul jihad de tip terorist, ar trebui să fie şcoliţi mai întâi pe băncile Secolului de aur şi să descopere astfel un gând al Profetului esenţial pentru mântuirea lor: „Cerneala savanţilor este mai sfântă decât sângele martirilor…“.  Cine are urechi de auzit, să audă şi după aceea să aleagă adevărata cale spre Paradis!