Evreul pe care Gestapo-ul a vrut să-l angajeze
0
Înainte de Al Doilea Război Mondial, la Viena trăiau 170.000 de evrei. În 1945, în oraş mai rămăseseră doar 6.000. Unul din cei câţiva norocoşi care au scăpat de nazişti a fost Freddie Knoller, astăzi în vârstă de 93 de ani. El a supravieţuit unui interogatoriu al Gestapo-ului, Auschwitz-ului şi unui marş al morţii la temperaturi de sub zero grade.
„Am văzut doi bărbaţi în civil venind spre mine. Amândoi aveau pălării pe cap şi haine lungi de piele, şi i-am recunoscut imediat: trebuiau să fie de la Gestapo”, îşi aminteşte Knoller într-un interviu pentru BBC.
Se întâmpla în iulie 1943. Knoller, în vârstă de 22 de ani, reuşise să facă rost de acte false şi să-şi găsească de muncă în Parisul ocupat de nazişti. Însă în acea zi a fost arestat şi dus la sediul Gestapo-ului. Într-o cameră mare, vegheată de un portret al lui Hitler, a fost interogat de un ofiţer. „În timp ce vorbea, am văzut pe biroul lui un model de cap uman, din ipsos; m-a văzut uitându-mă la el şi a spus «A, modelul ăsta, ăsta e capul unui evreu, am fost învăţaţi să-i recunoaştem pe evrei după structura craniului”, povesteşte Knoller. „S-a ridicat apoi de la birou, a venit în spatele meu şi mi-a luat capul în mâini, urmându-i conturul. Nu mi-e ruşine să spun că am făcut pe mine, pentru că eram convins că voi fi demascat ca evreu.”
A spus însă „O, da, văd că tu provii dintr-o familie germană bună, şi cred că ar trebui să te alături organizaţiei noastre ca interpret; vei câştiga foarte mulţi bani şi vei putea să lucrezi cu propriul tău popor.”
„M-am simţit extraordinar, zâmbeam în sinea mea... «Ce aventură, să scap de Gestapo, iar ei să dorească să lucrez pentru ei». Dar era o ofertă pe care Knoller n-avea de gând să o accepte. Aşa că s-a făcut nevăzut.
Pribegia unui evreu: Austria, Belgia, Franţa
Era a treia oară când Knoller ajungea sub ocupaţie nazistă. Prima dată a trebuit să-şi părăsească oraşul natal, Viena, în 1938, când avea doar 17 ani. Austria fusese anexată de Germania, aşa că părinţii lui l-au trimis la nişte prieteni din Belgia, crezând că acolo va fi în siguranţă. Însă doi ani mai târziu, nemţii invadau Belgia. Knoller a trebuit să fugă din nou; s-a îndreptat spre Franţa. „Citisem o grămadă de cărţi despre Paris, Montmartre, despre Moulin Rouge cu dansatoarele pe jumătate dezbrăcate pe scenă; acolo voiam să merg.” Dar situaţia lui s-a înrăutăţit din nou, şi foarte repede. A fost arestat la graniţa cu Franţa pentru deţinerea unui paşaport german; a fost internat într-un lagăr francez în mai 1940. După invazia nazistă, a reuşit să scape şi a ajuns la Paris.
Trei ani mai târziu a avut loc incidentul cu Gestapo-ul. Freddie Knoller şi-a dat seama atunci că era prea periculos să mai rămână la Paris. În loc să accepte oferta de la Gestapo, a cerut ajutor unui prieten, iar acesta l-a pus în legătură cu liderul Rezistenţei Franceze. S-a dus să trăiască în munţi în apropiere de Figeac, în sudul Franţei. „A fost o mare bucurie pentru mine să lupt împotriva duşmanilor în loc să iau bani de la el.” A învăţat să tragă cu arma şi să folosească explozibile pentru deraierea trenurilor. „Ldierul nostru se asigura că de fiecare dată când puneam explozibile pe calea ferată, le ascundeam cu frunze sau iarbă, ca să nu fie observate imediat. Apoi ne spunea să ne retragem undeva şi să observăm; dar de undeva de departe, de pe dealuri.”
Se încarcă comentariile...
