Varujan Vosganian: „Am privit demisia domnului Gabriel Liiceanu din Uniunea Scriitorilor ca pe o înfrângere a domnului Liiceanu“

Varujan Vosganian a fost propus la Premiul Nobel pentru Literatură FOTO Eduard Enea

Romanul „Cartea şoaptelor” de Varujan Vosganian va fi în prim-planul unei lecturi publice pe 21 aprilie 2015, când se împlinesc o sută de ani de la Genocidul Armean. Iniţiativa îi aparţine Festivalului Internaţional de Literatură de la Berlin şi Postdam Lepsiushaus. Scriitorul a vorbit despre acest eveniment, la Adevărul Live.

„Cartea şoaptelor” de Varujan Vosganian, publicată în anul 2009 la Editura Polirom, tradusă în mai multe limbi şi câştigătoare a numeroase premii în România, va fi în prim-planul acestei manisfestări de la Berlin.

Romanul scriitorului român de origine armeană, care a fost propus la Premiul Nobel pentru literatură de către Uniunea Armenilor, oferă o perspectivă personală asupra tragediei armenilor din secolul XX, precum şi a altor răni din istoria modernă.

Ideea de a organiza un eveniment internaţional de amploare care să marcheze un centenar de la Genocidul Armean le aparţine acestor două instituţii şi ea se bucură de apreciere în rândul multor scriitori, printre care câţiva laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură: Herta Müller, Orhan Pamuk, Mario Vargas Llosa şi John Coetzee.

Acum sunt vremuri bune pentru scris. Toată această tulburare din societatea contemporană de azi e un mediu propice pentru literatură.

Sunt 21 de versiuni, în mai multe limbi a Cartei Şoaptelor. Volumul va apărea în toate limbile europene, chiar şi în limba persană.

E un record absolut.

Romanul e  o biografie a secolului XX. 

Legat de scandalul în jurul timbrului literar, Varujan Vosganian a spus că nu poate să trăiască din această carte, deşi e una dintre cele mai bine vândute titluri din România în ultimii ani.

E nevoie de taxa de timbru literar pentru festivaluri, pentru Aleea Scriitorilor de la Cimitirul Belu.

Am privit demisia domnului Gabriel Liiceanu din Uniunea Scriitorilor ca pe o înfrângere a domnului Liiceanu.

Cea mai mare calitate a omului este sa ierte ceea ce e de neiertat.

Cartea soaptelor incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armenească din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. „Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare.

Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor si a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in paginile de fata o ilustrare cu adevarat ravasitoare.

„Poetul, teoreticianul si excelentul povestitor Varujan Vosganian debuteaza cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunind o interesanta constructie narativa: istoria dramatica a peregrinarilor si suferintelor armenilor este intretesuta cu trama propriei familii. In tonuri de o dulce-amara nostalgie, fatalitatea ce-si casca lacom gurile este cel mai adesea invinsa de o vie bucurie si vigoare a existentei. O mina de mester de prim rang – daca va vrea sa se consacre genului! – se intrevede cu fermitate de pe acum.” (Nicolae Breban)

„Iata o carte iesita din comun, nici numai memorialistica, nici numai fictiune, cu cite ceva din amindoua, si deopotriva extraordinara prin modul in care tese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am intilnit rareori intr-un roman, cum este in definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atit de mare densitate de viata umana si de evenimente cruciale in existenta unei comunitati. Bogata, variata, palpitanta, cartea nu se poate lasa din mina, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeste ca si pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.” (Nicolae Manolescu)

„Cititorii acestei carti – care se deschide cu o evocare cuminte si calda a comunitatii armenilor din Focsani vazuti prin ochii unui copil – vor constata cu uimire ca, de la o pagina la alta, ea isi largeste cimpul vizual si, populindu-se cu sute de personaje memorabile, se transforma intr-o extraordinara fresca bintuita de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (putin cunoscut ca atare) o va invalui in piclele timpului, o va infiora liric si ii va darui miscare si maretie epica. Incit nu e exclus ca aceasta Carte a soaptelor, care isi incepe acum drumul spre glorie, sa fie asezata, intr-un viitor nu prea indepartat, printre textele identitare ale poporului armean.” (Eugen Negrici)

„Pe la inceputul anilor ’60, un copil ii asculta, nu oriunde, ci in cimitirul armenesc din Focsani, pe citiva armeni vorbind. Oameni care, ca sa vorbeasca liber, se ascund intr-un cavou. Povestile lor sint fabuloase si adevarate in acelasi timp. Asta e inceputul unui roman extraordinar despre primul genocid al secolului XX, dar si despre armenii din Romania, precum si despre romanii din Romania, toti aflati sub comunism. Scriind acest roman, Varujan Vosganian a cistigat un pariu pe care l-a pus cu el insusi. Si, sint sigur, va cistiga si pariul cu viitorii lui cititori.” (Stefan Agopian)