Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate şi anonimat, într-o nouă carte de Aurora Liiceanu

Cine era Greta Garbo? Singurătatea: realitate sau strategie publicitară?  Un dublu mister: imaginea pe ecran şi anonimatul în viaţă, toate aceste aspecte se regăsesc în "Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate şi anonimat" de Aurora Liiceanu, carte care a apărut de curând la Editura Polirom şi în ediţie digitală.

Astăzi, când celebritatea este considerată ca fiind echivalentă cu succesul în viaţă, cine mai vrea să fie anonim? Oamenii îşi postează opiniile şi fotografiile pe reţelele de socializare, în speranţa că le vor vedea cât mai mulţi şi că vor ajunge astfel vedete, chiar dacă la nivel micro. Când o asemenea mentalitate devine dominantă, o atitudine ca a Gretei Garbo poate părea de neînţeles. Artista care strălucea pe ecrane în anii 1920-1930 era renumită pentru insistenţa cu care îşi apăra viaţa privată de indiscreţia jurnaliştilor şi a fanilor: nu dădea interviuri şi nici autografe, nu participa la premierele filmelor sale, nu permitea să fie fotografiată pe stradă. Intrigată de personalitatea ei, Aurora Liiceanu face o analiză a fenomenului celebrităţii, de la imaginea pe care vedetele aleg să o prezinte publicului până la avantajele materiale şi costurile psihologice ale faimei. În seria de personaje celebre îl regăsim pe Jack Spintecătorul, cel căruia nimeni nu i-a văzut vreodată chipul, dar întâlnim şi vloggeri de succes ca Zoella sau Selly.

FRAGMENT

„În limba engleză au apărut numeroase lucrări non‑fiction, poate peste o sută, consacrate lui Jack Spintecătorul, cel mai studiat criminal.

Filosoful şi romancierul Colin Henry Wilson a lansat în anii 1970 termenul ripperology, care ar include ansamblul de studii/articole despre Jack Spintecătorul ale jurnaliştilor specializaţi în crime, experţilor criminologi şi cercetătorilor amatori. În camera cu orori a muzeului Madame Tussauds din Londra, Jack Spintecătorul apare ca o umbră, pentru că rămâne necunoscut.

El este considerat „răul britanic“ al ultimilor o mie de ani. Apare în romane, benzi desenate şi filme, cântece şi jocuri, opere şi seriale TV. E un personaj real, rămas misterios, devenit legendar, care a generat o producţie literară atât de vastă, încât este uimitor cum un criminal odios a reuşit, datorită fascinaţiei oamenilor faţă de el, să creeze un domeniu, o lume mereu vie, mereu îmbogăţită.

Ne putem întreba de ce această celebritate constantă, de ce acest interes permanent faţă de personalitatea misteriosului Jack Spintecătorul. De ce lumea nu‑l uită, de ce încă inflamează imaginaţia atâtor oameni? De ce această fascinaţie colectivă faţă de el?

Pur şi simplu, pentru că de fapt nu ştim nimic sigur despre el, pentru că nu a fost descoperit de poliţie, devenind un prăfuit case closed. Pur şi simplu, pentru că el este exemplificarea perfectă a efectului Zeigarnik: incertitudinea face ca imaginaţia să lucreze, pentru că ceea ce este incomplet ne poate obseda, pentru că dorim să se închidă cercul, să spunem că există un adevăr.

Jack Spintecătorul este un scenariu neterminat, o întâmplare incompletă, dat fiind că nu ştim cine a fost, şi acest lucru generează o frustrare. Este aici un gol şi acest gol trebuie umplut. Oricine poate să‑l umple aşa cum crede, considerând că a găsit adevărul.

Aşa a făcut scriitoarea Patricia Cornwell, celebră pentru romanele sale poliţiste, cu un mare succes la public. Patricia Cornwell a scris două cărţi despre Jack Spintecătorul. Prima, publicată în 2002, se numeşte Portrait of a Killer: Jack the Ripper. Case Closed (Portretul unui criminal: Jack Spintecătorul. Caz închis). Cea de‑a doua, publicată în 2017, se intitulează Ripper: The Secret Life of Walter Sickert (Spintecătorul: Viaţa secretă a lui Walter Sickert).

Patricia Cornwell este o scriitoare specializată în cărţi despre crime. Tatăl ei a fost jurist şi pe ea au atras‑o crimele, iar cărţile ei i‑au adus notorietate şi foarte mulţi bani. După multe cercetări, documente studiate, discuţii cu experţi criminologi şi poliţişti, ea a ajuns la convingerea că Jack Spintecătorul şi celebrul pictor britanic Walter Sickert sunt una şi aceeaşi persoană. Această asociere a apărut foarte târziu printre scriitori, cam prin anii 1970.

În 2001 Patricia Cornwell a făcut o vizită la Scotland Yard şi se pare că un poliţist i‑ar fi spus că printre suspecţi – foarte mulţi, de altfel – se numără şi cunoscutul pictor. Atunci s‑a apucat să‑l cerceteze serios pe Walter Sickert. A făcut de fapt un studiu‑anchetă, încercând să apeleze şi la criminologia modernă, la experţi ale căror competenţe şi mijloace nu se compară nici pe departe cu ale celor care se ocupau de crime pe vremea când Jack Spintecătorul a comis crimele". 

Aurora Liiceanu (foto), doctor în psihologie, a lucrat în cercetare şi a predat psihologie la diferite universităţi din Bucureşti, dar şi la UQAM (Canada) sau EHESS (Franţa). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeaşi autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru poveşti (2010, 2011), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Viaţa nu-i croită după calapod (2011, 2019), Cuvinte încrucişate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii (2013, 2019), Legături de sînge. Povestea Ioanei (2013), Soacre şi nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îţi şopteşte la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Madlena (2017), Putere şi sînge. O aventură indiană (2018), Tînăra cu părul alb. Misterul Nabokov (2019), Aşteptarea Penelopei (2019) şi Fără. Despre iubire, suferinţă şi pierdere (2020).