Să ne-amintim de Nichita Stănescu. Astăzi, 31 martie, poetul prin excelenţă ar fi împlinit 83 de ani VIDEO

Nichita Stănescu (1933-1983), „frumos ca umbra unei idei“

La 32 de ani de la stingerea pământească, poetul Nichita Stănescu - care-a trăit şi-a ars toată viaţa numai pentru arta sa orfică - pare-a fi devenit din ce-n ce mai puţin vizibil şi mai puţin central pentru compatrioţii săi, aidoma „poetului întocmai ca steaua Canopus“ din poemul pe care Poşta Română l-a ales ca să-l popularizeze în oficiile sale în această lună. Astăzi, categoric cel mai mare poet român postbelic ar fi împlinit 83 de ani.

Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Poşta Română, cu sprijinul Academiei Române – Secţia de Filologie şi Literatură, continuă seria evenimentelor de comemorare a marilor scriitori români reprezentativi pentru cultura naţională din cadrul programului cultural „Valorificarea patrimoniului literar naţional în spaţiul public“. Astfel, începând cu 21 martie 2016, aducem un omagiu poetului Nichita Stănescu printr-un poster cu una dintre fotografiile în care scriitorul a fost surprins, însoţită de un poem simbol al autorului: „Orfeu în vechea cetate“. Acest poster va fi afişat în toate Oficiile Poştale din Bucureşti. Pe parcursul următoarelor etape ale programului cultural proiectul va fi extins la nivelul întregii ţări, cu alţi scriitori români.

Programul cultural „Valorificarea patrimoniului literar naţional în spaţiul public“, iniţiat de Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Poşta Română, îşi propune reevaluarea şi restructurarea permanentă şi continuă a strategiilor de valorificare a patrimoniului literar naţional deţinut, precum şi a scriitorilor şi operelor pe cale de a dobândi valoare de patrimoniu datorită recunoaşterii naţionale şi internaţionale în momentul de faţă. Scopul este, pe de o parte, acela de a responsabiliza publicul larg prin furnizarea de informaţii necesare pentru cunoaşterea patrimoniului literar naţional, iar pe de altă parte, de a oferi un cadru propriu egalităţii de şanse prin educarea acestuia indiferent de categoria/grupul din care face parte fiecare dintre cei care vor avea acces la informaţia furnizată prin intermediul afişelor expuse în cadrul unităţilor stabilite împreună cu Poşta Română. Acest program este susţinut şi recomandat de Academia Română – Secţia de Filologie şi Literatură.

Cine-a fost Nichita Stănescu?

Nichita STĂNESCU, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu (31 martie 1933, Ploieşti, jud. Prahova – 13 decembrie 1983, Bucureşti) - poet, scriitor şi eseist român. Frecventează cursurile şcolii primare la Ploieşti, la Buşteni şi din nou la Ploieşti. Urmează cursul gimnazial la Liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti, iar între anii 1948-1952, cursurile medii, la secţia real a aceleiaşi instituii (devenit Liceul „I.L. Caragiale”). Devine student al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

Debutează cu poezie simultan, în martie 1957, în revistele „Tribuna” şi „Gazeta literară”, iar debutul editorial are loc în 1960 cu volumul Sensul iubirii, inaugurând colecţia „Luceafărul” a Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă. După absolvirea facultăţii este pentru o perioadă corector şi apoi, până în 1968, ocupă funcţia de redactor la secţia de poezie a „Gazetei literare”. În 1969 este numit redactor şef adjunct al revistei „Luceafărul”, iar din 1970 până în 1973 este redactor şef adjunct la „România literară”.   

Nichita Stănescu călătoreşte mult peste hotare. Primul său contact cu exteriorul a fost în 1963, când ajunge în Cehoslovacia. Urmează alte călătorii în Franţa, Italia, Londra, Germania. Efortul său creator a fost recompensat cu patru premii ale Uniunii Scriitorilor, pentru volumele O viziune a sentimentelor -1964, Necuvintele – 1969, Cartea de recitire – 1972, şi Starea poeziei – 1975 şi cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul Epica magna -1980.

Nichita Stănescu devine o voce distinctă a  liricii universale contemporane fiind tradus în tot mai multe limbi străine. În anul 1975 a fost distins cu Premiul Internaţional pentru Poezie „Gottfried von Herder”, decernat de Academia Austriacă în 1976, iar în 1982 câştigă Marele Premiu „Cununa de Aur” la Festivalul Internaţional „Serile de Poezie de la Struga”, din Macedonia. În 1979, Nichita Stănescu este nominalizat de Academia Suedeză pentru candidatura  la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Odiseea Elytis, Max Frisch, Léopold Sédar Senghor şi Jorge Luis Borges.

Pe 3 iulie 1990, Nichita Stănescu a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Vă oferim unul dintre cele mai frumoase poeme din literatura română, nichitastănescianul „Evocare“:

Nichita Stănescu Evocare Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospeţe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ.