FRAGMENT „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, de Alina Nelega, a apărut în librării

„ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, de Alina Nelega, este una dintre cele mai recente apariţii de la editura Polirom, din colecţia Ego proză. Romanul lui Nelega este ca o biografie, a unei femei din Ardeal, în anii '80, în timpul dictaturii. „Adevărul” prezintă un fragment din „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”.

„După ce, timp de decenii, s-a implicat în viaţa teatrală din România, impunîndu-se ca una dintre figurile de prim-plan ale domeniului, Alina Nelega revine la literatură cu un roman copleşitor. Contrar titlului (foarte subtil, de altfel), aici se derulează multe întîmplări care, adesea, te ţin cu sufletul la gură, fiind menite să pună în evidenţă biografia accidentată a unei fete şi, mai apoi, a unei tinere din Ardeal în întunecaţii ani ’80, aflată aşadar într-o dictatură care invadează, fără scăpare, măruntele vieţi şi într-o societate patriarhală, în care aspiraţiei feminine i se opune, întîi de toate, familia proprie, care trăieşte încă în preistorie. 

Tocmai de aceea, feminitatea (în ipostaze diverse şi sub aspecte variate, de la avînt la mutilare, cu dragostea, maternitatea şi sexualitatea incluse) este tema dominantă a cărţii. Desigur, mai există cîteva teme la fel de incitante, pe care cititorul le va descoperi în acest roman puternic şi necruţător, pe care îl recomand cu căldură şi cu încredere.” -Sanda Cordoş

-FRAGMENT-

„Acceleratul e destul de liber, aerisit, aproape confortabil, au schimbat la bişniţari ultima sută de dolari, a luat bilete la a-ntâia. Îl întinde pe Ştefan pe bancheta capitonată cu stofă roşie, imprimată cu sigla cefere, ridică braţele scaunelor, femeia de pe locul de lângă geam nu comentează, o priveşte compătimitor - sărăcuţul de el, dar tatăl unde e, călătoriţi aşa, singură, cu copilul, cu bagaje, săraca. Da, săraca, e vai de capul ei, n-are pe nimeni, îi vine să plângă şi izbucneşte în lacrimi pe umărul femeii. E frumos îmbrăcată, coafată cu grijă, se duce la Bucureşti, la o soră de-a ei. Cristina plânge în hohote, eu n-am nici fraţi, nici surori, plânge tot mai tare, mai nestăpânit, nu se mai poate opri, vezi, asta e problema cu plânsul, dacă ai început, lacrimile curg, trenul pleacă fluierând a pagubă, ea plânge cu sughiţuri, gata, gata, femeia o bate pe spate. Miroase bine, a haine curate şi a deodorant bun, miroase ca maică-sa, o strânge mai tare în braţe şi tot nu se poate opri - sperii copilul. Ştefan se uită la ea, guriţa i se lasă în jos şi începe să smârcâie din năsuc. Femeia i-l şterge, nu-i nimic, mamă, hai bea un pic de apă, toarnă dintr-o sticlă apă minerală într-un pahar curat de termos pe care-l scoate din geanta de voiaj - linişteşte-te. O să fie bine, ajungi acasă şi o să fie totul bine, cum te cheamă, puiule? vaaaai, da' ce nume frumos ai, ca tine, voinicel. Pe mine mă cheamă tanti Adriana. Se prezintă şi ea, printre suspine - unde mergeţi? a, la bunici, ce bine o să fie - trenul prinde viteză - hai, trage-ţi sufletul puţin, ai încredere, Isus te iubeşte, Isus are grijă de tine, ne iubeşte pe toţi, ne apără de rele, a fost voia Domnului că ne-am întâlnit, necunoscute sunt căile Lui, dar El ne e pavăză şi sprijin, Domnul nu te lasă, te încearcă - şi cu cât te încearcă mai tare, cu atât te iubeşte mai mult. Trebuie doar să ai un pic de credinţă, sufletul se hrăneşte cu credinţă, se adapă din izvorul limpede al iubirii, vrei o gură de cafea? Miraculos, toarnă cafea dulce şi aromată din termos, scoate nişte biscuiţi săraţi. 

Ştefan ronţăie puţin şi închide ochii, vine seara şi în răcoare parcă i-a mai trecut fierbinţeala. Tanti Adriana îl leagănă uşor, şi trenul se leagănă cu ea, uciu-ciu-uciu-ciu, o să fie bine, o să fie bine, numai credinţă să ai, pune-ţi speranţa în Domnul, El e cu tine, El te iubeşte, dar numai dacă-l iubeşti şi tu - ce fel de dragoste e asta, condiţionată, asta nu-i dragoste. Ba da, exact asta e dragostea, tanti Adriana ştie precis, dragostea e nemărginită şi perfect condiţionată, ca un reflex pavlovian, tre' să dai şi tu ceva, altfel nu primeşti, dar nu te teme, cu cât dai mai mult, cu atât El te răsplăteşte mai mult - dragoste şi răsplată, e simplu, nu e greu de înţeles, nu trebuie să ai şcoli înalte. Uite-aici, aici scrie Adevărul - tanti Adriana îi dă o broşură colorată, pe hârtie cretată, cu poze de oameni fericiţi care l-au iubit şi l-au găsit pe Mântuitor, familii frumoase cu oameni frumoşi care zâmbesc în curţi pline de iarbă verde, în faţa caselor albe, cu acoperişuri roşii, ochii lor se ridică recunoscători spre cerul albastru, sugerând statornicie şi continuitate, linişte şi pace sufletească. Cum ai putea refuza atâta bunătate - poţi s-o păstrezi, s-o tot citeşti când ţi-e mai greu, aici scrie despre bolnavul de cancer care s-a vindecat prin credinţă, despre săracul care s-a îmbogăţit peste noapte, femeia stearpă care a născut cu ajutorul lui Isus, toţi oameni necăjiţi care n-au avut nimic, dar şi în cea mai neagră sărăcie tot ai ceva: iubire pentru Domnul, ei şi-au vândut sufletul pentru iubire şi răsplata nu s-a lăsat aşteptată: au văzut lumina. Deci, se poate? Sigur, e la îndemâna fiecăruia, tu n-ai văzut-o încă, dar nu e totul pierdut, eşti încă tânără şi ai timp, Dumnezeu le aranjează pe toate, tu nu trebuie decât să crezi şi să iubeşti. Mai vrei puţină cafea? mai vrea, Ştefan a adormit mult mai liniştit, trenul e aproape gol, tanti Adriana cântă încet un psalm, trec prin sate răsfirate şi oraşe mici unde nu opresc, ar putea merge aşa toată viaţa, fără să coboare nicăieri, niciodată. Generoasă, tanti Adriana îi lasă termosul cu cafea, pachetul început de biscuţi şi sticla de apă, îi bagă în mână o foaie volantă cu o rugăciune şi un număr de telefon - să mă cauţi, când mai vii la mare să nu te duci altundeva, puteţi sta la mine, am loc destul. Viaţa e lungă dacă ai credinţă, mai spune ea, înainte de a coborî în Gara de Nord, iubeşte-l pe Isus şi n-ai nicio teamă, ne mai întâlnim noi!

Ce rea sunt, sunt un om rău, sunt blestemată, îşi zice uşurată când trenul o ia din loc, ultimele cuvinte i-au sunat ca o ameninţare, dar cafeaua e bună, o termină până la Ploieşti. Aruncă foaia, dar păstrează micul termos oranj, biscuiţii sunt grozavi, acum simte foamea, îi mănâncă pe toţi. Ştefan doarme dus, îi pune mâna pe frunte, e transpirat şi rece, febra i-a scăzut de tot. Frunzăreşte mica broşură, ar vrea s-o arunce şi pe aia, dar se răzgândeşte, o pune în plasa metalică de deasupra. Prea sunt frumoase pozele alea, cu siguranţă au fost tipărite undeva în Rai, la noi nu găseşti asemenea calitate, hârtia e grea, degetele alunecă fin, tipografiile noastre nu au culori, nuanţe şi nici maşini să tipărească aşa ceva - pozele din România sunt gri, ca fotografiile cu pete de muşte, înrămate stângaci deasupra tetierelor din compartiment: muncitori fruntaşi care râd cu dinţii gri şi strâng mâna cu iubire iubituluiconducător cel gri care-i iubeşte şi a echipei lui gri, care-i iubeşte şi ea, în cartiere noi unde ferestrele gri născute din iubire nu se disting de zidurile gri, iubitoare, cerul iubit e gri-palid, ca şi iarba, gri sunt şi feţele oamenilor care iubesc, ca şi hainele lor cu imprimeuri cenuşii, roşul e cenuşiul cel mai închis, galbenul e cenuşiul pal, iar albul e cenuşiul cel mai deschis, cel mai plin de iubire. Aleluia!” (Copyright: Editura Polirom)

Alina Nelega  (58 de ani) este licenţiată a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai şi a debutat în revista clujeană “Vatra”. Pînă în 1995, a fost redactor cultural la radio Tîrgu-Mureş şi redactor–şef al unui cotidian local (“24 ore mureşene”).

După 1995, a renunţat la jurnalism şi s-a dedicat teatrului. Dramaturgie începuse să scrie din anul 1992. Este membră fondatoare a „Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru UNITER” şi, în calitate de critic, a participat la organizarea Primei Întîlniri a Şcolilor şi Academiilor de Teatru de la Târgu-Mureş. În 1997 a pus bazele fundaţiei Dramafest. În 2001 a publicat şi un roman “Ultima vrăjitoare”, la Editura Paralela 45.

Programul Piesa Anului al Uniunii Teatrale din România (UNITER) se desfăşoară sub egida şi cu sprijinul Casei Regale a României. Premiul va fi oferit în seara galei UNITER, care va avea loc pe 28 aprilie, la Palatul Culturii din Târgu Mureş, iar Editura UNITEXT a UNITER va publica un volum cu piesa câştigătoare.