Prima reprezentaţie, ţinută în grădina de vară Pomul Verde, a fost salutată de Mihai Eminescu, cronica sa din Timpul, 22 august 1876, fiind „certificatul de naştere” al teatrului idiş. Cu acest prilej, Teatrul Evreiesc şi-a bucurat publicul cu o serie de spectacole teatrale şi evenimente parateatrale, lansări de cărţi, printre care şi o monografie exemplară privind istoria fenomenului cultural teatral idiş.

Volumul semnat de Camelia Crăciun este un prim pas de sinteză şi investigare a literaturii şi arhivelor dedicate teatrului idiş din România, ţinând cont de situaţia precară a cercetării în domeniu. Străduinţa autoarei de a strânge mărturii şi informaţii este remarcabilă, bibliografia indicând surse inedite din fondurile arhivistice, documente ale Teatrului Evreiesc de Stat, memorii şi cronici privind teatrul idiş ale dramaturgilor şi scriitorilor evrei şi români.

140 de ani de teatru idiş în România este o carte scrisă cu pasiune, spirit de fineţe şi acribie, opera unei autoare consacrate care îşi continuă consecvent un traseu de cercetare şi promovare a literaturii idiş. Camelia Crăciun îmbină activitatea de predare la catedra de Studii Iudaice a Universităţii Bucureşti cu efortul de popularizare a literaturii idiş. Pe lângă monografie semnalată aici, autoarea organizează spectacolele-lectură Cu cărţile deschise... şi coordonează Centrul de Cercetare din cadrul Teatrului Evreiesc de Stat.

Volumul este structurat în trei „acte”, în oglindă cu o piesă dramatică, fiecare dintre ele fiind urmat de un entracte, în care autoarea Camelia Crăciun inserează scrisori, confesiuni sau documente din arhiva Ministerului Culturii şi Artelor. Cele trei „acte” urmăresc naşterea teatrului idiş şi a personalităţii lui Avram Goldfaden, proiectul avangardist şi teatrul de revistă al lui Iacob Sternberg, apărut la Bucureşti în 1917 (cunoscut ca Teatrul Idiş din Bucureşti) şi etapa (post)belică, în contextul radicalizării politice tot mai acute şi a smintelii antisemite ce a cuprins regiunea. Cea din urmă perioadă a fenomenului teatral idiş acoperă şi istoria Sălii Baraşeum, iniţiativa actorilor Alexandru Finţi şi Beate Fredanov de a imagina o alternativă culturală după eliminarea personalului evreiesc, în septembrie 1940, din teatre, opere, orchestre şi filarmonici. Apoi, la 1 august 1948, în clădirea unde funcţionase Baraşeum va fi fost înfiinţat Teatrul Evreiesc de Stat. Volumul se încheie cu o cronologie a repertoriului Teatrului Evreiesc de Stat din perioada 1948-2016, ilustrat cu poze din spectacole şi portrete ale actorilor teatrului.

140 de ani de teatru idiş în România este, în acelaşi timp, şi o invitaţie la un teatru care „trăieşte” şi „se încăpăţânează să trăiască”, aşa cum afirmă Maia Morgerstern în Cuvântul înainte al volumului Cameliei Crăciun, un teatru viu care îşi păstrează publicul aproape, dăruindu-i speranţă.


Click pe poză pentru a o mări