Obiceiurile excentrice, de zi cu zi, ale marilor personalităţi ale lumii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scriitori, muzicieni, filosofi, oameni de ştiinţă - cu toţi au avut tabieturi dintre cele mai neobişnuite
Scriitori, muzicieni, filosofi, oameni de ştiinţă - cu toţi au avut tabieturi dintre cele mai neobişnuite

De la obiceiul scriitorului francez Honoré de Balzac de a bea până la 50 de ceşti cu cafea pe zi, până la viciile periculoase ale filosofului Jean-Paul Sartre, multe genii celebre au practicat, zilnic, ritualuri ciudate pentru a putea depăşi dificultăţile de a crea opere măreţe. Câteva dintre ele au fost redate de scriitorului american Mason Currey, în cartea sa, „Ritualuri zilnice: Cum muncesc artiştii“.

Franz Kafka, frustrat cu locuinţa şi cu locul lui de muncă, nota, în 1912, într-o scrisoare către logadnica sa, Felice Bauer: „Timpul este scurt, puterea mea este limitată, biroul este o oroare, apartamentul este zgomotos, iar dacă o viaţă plăcută şi simplă nu este posibilă, atunci unul dintre noi trebui să încerce să se strecoare prin ea făcând manevre subtile.“

Kafka este una dintre cele 161 de personalităţi celebre, alături de alţi romancieri, poeţi, muzicieni, pictori, filosofi, oameni de ştiinţă şi matematicieni, ale căror ritualuri zilnice, adesea stranii, sunt cuprinse în cartea scriitorului american Mason Currey, „Ritualuri zilnice: Cum muncesc artiştii“. La fel ca autorul german, aceste „genii“ au muncit în ciuda unor numeroase obstacole - unele dintre ele provocate chiar de ele însele - şi au găsit o mulţime de „manevre subtile“ pentru a-şi duce la capăt munca de zi cu zi. „În timp ce am făcut cercetări pentru această carte, mi-am dorit că aflu cu exactitate cum îşi făceau timp aceşti artişti în fiecare zi pentru munca lor şi ce ritualuri i-au ajutat (sau împiedicat) în procesele lor de creaţie. Scopul meu principal a fost să prezint schiţe amuzante din vieţile lor zilnice, dar şi să arăt, totodată, cum opere mari, de lungă durată, pot să iau naştere dintr-o muncă nu atât de asiduă uneori“, a explicat Mason Currey pentru Huffington Post.

De la scriitorii Honoré de Balzac, care obişnuia să bea până la 50 de ceşti cu cafea pe zi, şi Thomas Mann, care se închidea în biroul său să muncească, forţându-i pe cei din casă să nu facă niciun fel de zgomot, până la obiceiurile pline de vicii ale filosofului Jean Paul Sartre, iată câteva exemple de obiceiuri de muncă ale unora dintre cele mai cunoscute personalităţi ale lumii, redate în cartea lui Currey.

Despre William Faulkner (foto) se spune că scria cel mai bine dimineaţa, deşi, de-a lungul vieţii lui, a fost nevoit să se adapteze unor programe de muncă variate. De pildă, a scris „Pe patul de moarte“  în fiecare după-amiază, înainte să meargă la muncă, în turele de noapte, când lucra ca supraveghetor la o centrală electrică. Iar cu lucrul pe timpul nopţii s-a acomodat uşor: dormea dimineaţa câteva ore, scria pe timpul zilei, îşi vizita mama pentru o pauză de cafea în drumul de muncă şi mai aţipea din când în când în timpul turelor de noapte. Falkner spunea că nu aştepta ca „inspiraţia să-l lovească“: „Scriu atunci când ceva, duhul, mă mişcă, şi asta se întâmplă zilnic“.



Vreme de mulţi ani, poeta şi scriitoarea americană Maya Angelou şi-a conceput operele în camere de hotel sau de motel – care, potrivit autoarei, cu cât erau mai puţin cunoscute, cu atât mai bine. În 1983, Angelou i-a spus unui jurnalist: „De obicei, îmi închiriez o cameră de hotel unde lucrez. Îmi place să fie o cameră micuţă, cu un singur pat şi, dacă se poate, să aibă şi o chiuvetă. Acolo îmi ţin un dicţionar, o Biblie, o pereche de cărţi de joc şi o sticlă de Sherry. Încerc să ajung pe la ora 7 dimineaţa şi să lucrez până pe la 2 după-amiaza. Dacă munca îmi iese prost, stau până la prânz. Dacă îmi iese bine, atunci rămân până când continuă să fie bine. Mă simt singuratică şi e minunat.“.

faulkner

Programul de lucru al scriitorului francez Honoré de Balzac era foarte calculat. Seara, la ora 18.00, autorul „Comediei umane“ obişnuia să servească o cină uşoară, apoi se culca. La ora 1 noaptea se trezea şi se aşeza la birou, unde scria timp de şapte ore. Când se făcea 8 dimineaţa, dormea pentru o oră şi jumătate, iar, apoi, de la 9.30 până la 4 după-amiaza, îşi reîncepea munca, bând încontinuu mai multe ceşti cu cafea. Potrivit unor estimări, Balzac consuma şi peste  50 de ceşti cu cafea într-o zi. Spre seară, scriitorul obişnuia să se plimbe sau să primească vizitatori, dar timpul său liber era limitat la maximum două ore. Pentru că, de la ora 18.00, programul lui intra în acelaşi ciclu, iar şi iar.

Când era tânăr, scriitorul Franz Kafka nu-şi începe lucrările înainte de miezul nopţii. Asta datorită faptului că, pe atunci, locuia împreună cu familia sa şi era singurul moment când putea să muncească. El a fost, de asemenea, unul dintre acele câteva personaje celebre din cartea Currey care a avut un loc de muncă pe timpul zilei pentru a-şi finanţa scrierile din timpul nopţii.

Thomas Mann (foto) era întodeauna treaz de la 8.00. Iar tabieturile lui de dimineaţa erau asemenea tuturor oamenilor: făcea un duş, bea o ceaşcă de cafea, îşi alegea ce haine să poarte în ziua respectivă şi lua micul dejun împreună cu soţia lui. De la 9.00 însă, Mann se închidea în biroul său, devenind indisponibil pentru musafiri, celor care îl căutau la telefon sau membrilor din familie. Iar copiilor săi le era interzis să facă gălăgie până la miezul zilei, în timpul în care romancierul german scria. Punea foarte mare presiune asupra sa să termine ce îşi propunea în exact acel interval de timp, considerând că atunci mintea lui era limpede. Iar dacă nu reuşea, atunci avea de aşteptat până a doua zi.

Atât Wolfgang Amadeus Mozart cât şi Ludwig van Beethoven erau foarte matinali. Dacă Mozart alerga de la o întâlnire la alta şi ţinea cursuri de muzică, Beethoven avea anumite obiceiuri, care deveniseră o rutină. Număra 60 de boabe pentru cafeaua sa de dimineaţă şi apoi lucra, neîntrerupt, până la amiază.

Printre cele 161 de nume mari menţionate în cartea lui Currey, se numără şi filosoful francez, „plin de vicii“, Jean-Paul Sartre, care a dus o viaţă nesănătoasă din mai multe aspecte. Sartre era printre cei care muncea foarte mult şi dormea puţin. Puţinul timp rămas din zi era umplut cu vin, ţigări, droguri şi petreceri. În anii ‘50, din cauza acestui bolnăvicios stil de viaţă, Sartre era pe punctul de a avea o cădere nervoasă. Totuşi, filosoful şi-a vindecat această problemă cu un amestec de amfetamine şi aspirine.

Deşi rămas complet orb în ultimii 20 de ani dn viaţa sa, John Milton a reuşit să scrie fără întrerupere, incluzând şi opera sa măreaţă, poemul epic de 10.000 de versuri, „Paradisul pierdut“. Dimineaţa, începând cu ora 4.00 - 5.00 în zilele de iarnă - , Milton obişnuia să mediteze solitar în pat. Avea un consilier care îi citea timp de o jumătate de oră din Biblie, apoi era lăsat singur să compună atâtea versuri câte putea să reţină. La ora 7.00, consilierul lui se întorcea şi începea să scrie, după dictare, versurile compuse de poetul englez. Iar dacă acesta întârzia, Milton „se plângea, spunând că vrea să fie «muls»“, potrivit unui biograf britanic.

Sigmund Freud (foto) era extrem de ocupat. Pentru a economisi timp, soţia lui îi punea pastă de dinţi pe periuţă şi îi selecta hainele pe care urma să le poarte în ziua respectivă. Pentru a face faţă cu stilul său de viaţă ocupat şi, adesea, stresant, cu zilele pline cu vizite făcute pacienţilor, precum şi cu studiile sale de psihanaliză, medicul austriac a recurs la nicotina, ajungând să fumeze până la 20 de trabucuri pe zi.

Un alt autor pe care Mason Currey îl menţionează în cartea sa este scriitorul japonez Haruki Murakami. Autorul cărţii „Pădurea norvegiană“ şi favorit la Premiul Nobel pentru literatură în 2012, îşi începe munca de la 4 dimineaţa şi scrie încontinuu timp de cinci-şase ore. După-amiaza citeşte, ascultă muzică şi îşi petrece puţin timp cu apropiaţii săi. De 25 de ani, scriitorul face jogging în fiecare zi. Seara, la ora 21.00, nu mai târziu, este deja în pat.

Totuşi, printre cei ademeniţi de vicii, sau cu un program haotic, se remarcă şi ceia foarte disciplinaţi, precum compozitorul austriac Gustav Mahler. Spre deosebire de simfoniile sale „însorite“, Mahler era, aşa cum îl descria un autor, „neomenesc de puritan“. El se trezea zilnic dis-de-dimineaţă, la 6.00, inclusiv în vacanţe, şi se retrăgea într-o cabană în pădure. Mergea acolo pentru că nu suporta să vorbească cu alte persoane dimineaţa.

Lui Mark Twain îi plăcea cel mai mult să lucreze în lunile de vară, pe care şi pe petrecea împreună cu familia sa, într-o fermă micuţă, din statul New York. Acolo avea un mic birou, unde scria, fumând ţigară după ţigară, şi nu îi plăcea să fie deranjat. În caz că soţia sau copii lui aveau nevoie de ceva de la el, exista un singur mod de a-i câştiga atenţia: să sufle într-un corn.
 

thomas mann
freud
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite