Informator la Facebook

Scriitorul Silviu Dancu a dispărut de pe Facebook. Pentru că era unul dintre oamenii pe care îi urmăream îndeaproape, ştiu că Silviu fusese blocat deja de două ori pentru că folosise, în postări mai vechi (de acum 4-5 ani), anumite cuvinte pe care Fb mai nou le interzice.

Unii prieteni care au mai trecut prin asta mi-au spus că acesta e algoritmul: mai întâi primeşti ban pe o zi, apoi pe 15 zile, apoi pe o lună, apoi poţi să fii blocat pe viaţă (da, poţi să nu mai ai voie niciodată pe Fb). Nu contează că ai folosit cuvintele incorecte politic, de pildă, într-un citat – cum a păţit un prieten care cita din mareşalul Antonescu pentru a demonstra că în România a existat Holocaust.

Nu contează că acum nişte ani, când ai folosit cuvintele incorect politice, Fb nu le interzicea. Contează că mergi împotriva „regulamentului comunităţii Fb” – un vag şi fluid regulament al comunităţii Fb, general şi plin de ambiguităţi, pe care, în realitate, nu prea ai cum să ştii, în orice moment, dacă îl încalci sau nu. Aşa că mai bine îţi ţii gura – sau postezi doar cu căţei şi pisici.

Silviu îşi deschisese un cont nou, „curat”, fără citate compromiţătoare de acum nu ştiu câţi ani; nişte turnători binevoitori l-au raportat se pare, cu mult sârg, la Fb, şi contul cel nou a putut astfel să fie asociat cu cel vechi. Ambele conturi se pare că au fost şterse. Poate va reveni, deşi am prieteni care au păţit-o şi care nu au mai putut sau nu au mai vrut să revină. În orice caz, încă un om cu scriitură mişto, cu idei faine şi cu cohones a dispărut din fluxul meu. Mă întreb dacă, peste nişte ani, titlul de „informator la Fb” va fi la fel de infam precum cel de „informator la Secu”; turnătorul e tot turnător, sub orice regim.

Şi un mic citat din Silviu de pe pagina sa de Fb, din 2016. Scria atunci despre clipul cu bisericile mici al celor de la Taxi:

«Vai nouă! Vai nouă, farisei făţarnici, vai nouă, celor care strecurăm ţânţarul şi-nghiţim cămila, vai nouă, celor care umflăm mincinos chiar şi de zece ori costurile Catedralei pentru a ne preface interesaţi de sărmani şi de bolnavi, vai nouă, celor care, de altfel, nici pe bolnavi nu-i ajutăm cu adevărat, că nu-l văd pe nea Taxi trăgând din claxon pentru miliardele date SRI ori managementului corupt din sănătate şi din educaţie, dar nici pe cei care vor o biserică mare nu-i lăsăm să se bucure! Vai nouă, celor care minţim sfruntat pentru a avea dreptate, vai nouă, celor care facem legături şerpeşti între lucruri fără legătură, vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă faţă de Biserică şi din dispreţ pentru ”spălaţii pe creier”, ne dăm economi când vine vorba despre un lăcaş închinat Domnului şi ne dăm căutători de Dumnezeu prin biserici ”mici şi din lemn”...

Vai nouă, pui de năpârci, care nici pocăinţă sau smerenie nu avem, nici fapte vrednice de pocăinţă sau de smerenie nu facem, dar stăm şi căutăm nod în papură celor care fac ceva, doar pentru că nu ne place nouă!»