În 3 din 5 cazuri, în câteva ore sau a doua zi, ai să începi să vezi reclame la diverşi furnizori de bilete de avion către Wellington, la cazare în Wellington şi aşa mai departe. 

Asta ni s-a întâmplat săptămâna trecută, când ne-a venit în vizită un prieten din altă ţară. A început să fie ”asasinat” cu reclame despre oraşul obscur în care i-am spus că vrem să mergem, lui şi telefonului care participa cuminte la discuţie pe masă lângă el. Am fost toţi surprişi.

După care, am replicat experimentul pe alte telefoane, cu alte oraşe, cu alte limbi. În majoritatea cazurilor funcţionează. Din păcate.

Am zis să alegi un oraş la care nu te-ai mai gândit şi pe care nu l-ai mai pronunţat în nici un context, darămite să îl cauţi în format structurat pe Internet, tocmai ca să fie experimentul cât mai relevant posibil.

Experimentul este haios pe termen scurt, pentru că vezi partea de acţiunea-reacţiune imediat. Dar, după ce distracţia trece, vei realiza cât de groaznic este, că stăm într-un prezent care se apropie de distopie.

Aşadar, când vei mai auzi pe cineva, inocent, care spune că ”el nu are nimic de ascuns” si ”ce dacă suntem ascultaţi”, explica-i următoarele lucruri:

Marketingul se bazează în esenţa lui pe DURERI pe întreaga piramida a lui Maslow şi satisfacerea lor. Unele vin de la sine (precum foamea), majoritatea sunt DURERI INDUSE. Cu cât un algoritm de Inteligenţă Artificială ştie mai multe despre tine, cu atât precizia cu care îţi va crea dureri pentru a genera din partea ta o acţiune va fi mai eficientă, iar tu vei plăti pentru satisfacerea acestei dureri.

Transparenţa de care dăm dovadă ne scade calitatea vieţii, tocmai prin creşterea abilităţii marketerilor să apese butoanele corecte în psihicul nostru, să luăm deciziile de achiziţie ”corecte”.

Unde greşim?

Pe scurt, pentru că nu ne pasă. Suntem ignoraţi. Tratăm lucrurile cu amuzament sau cu resemnarea clasică mioritică. Problema nu este doar la noi, românii, ci este la nivel global. Cât de cât chiar noi, Europenii, suntem mult mai avansaţi în lupta pentru privacy decât asiaticii sau nord-americanii.

- De cele mai multe ori noi dam cu buna voie ACCEPT la tot felul de permisiuni, fără să conştientizăm DE CE..

- Ne aducem în casă microfoane care funcţionează non-stop, investigând tot zgomotul de fond, ce vorbim, emulând ce gândim. Alexa, Siri, Google, etc..

- Avem televizioare deştepte, conectate non-stop la internet care ne spionează tot ce facem, toată familia noastră, atât audio cât şi video.

- Ne bazăm din ce în ce mai mult pe tehnologie, de exemplu când conducem. Dacă la un moment dat, roboţelul din spatele Waze ar dori să se distreze, câţi credeţi că ar urma indicaţiile orbeşte în cel mai mare ambuteiaj făcut vreodată?

- Uităm că nu există Moş Crăciun sau ”free dinner”. Mai ales în domeniul software-ului.

Ce ar trebui să facem?

Să fim mai scrupuloşi cu datele noastre, cu permisiunile pe care le dăm. Să gândim mai mult.

Să ne documentăm mai bine. Sunt o grămadă de videouri super-bine făcute pe Youtube despre Artificial Intelligence, profiling, targetare, etc.. Uitaţi-vă la ele.

Dacă nu avem grijă de noi, garantat o să ne trezim mai săraci, mai deprimaţi, alergând ca o găină fără cap după diverşi hormoni ai fericirii generaţi pe termen scurt. Este inevitabil.

Şi tu şi eu suntem nişte algorimi biologici, uşor de citit, replicat şi influenţat. Inteligenţa artificială, pe măsură ce o aprovizionăm cu mii de date despre noi, ne cunoaşte mai bine decât prietenii, nevasta sau chiar noi înşine. Suntem o carte deschisă şi de dragul amuzamentului ne dăm cheile la algoritmul nostru nenumăraţilor advertiseri, care vor şti pe ce butoane să apese să facem ceea ce vor ei.

Apăraţi-vă ”butoanele”. Astfel veţi fi mai fericiţi. Aşa că vă doresc ”Un an nou fericit”! :)

PS. Dacă faceţi experimentul, vă rog să scrieţi rezultatul în comentarii. Mulţumesc.