Caznele bisericii unde erau înscăunaţi domnii Moldovei: transformată în grajd şi depozit de marfă, salvată de la demolare de o răscoală a sucevenilor
0
Locul unde erau miruiţi voievozii Moldovei şi unde este înmormântată pria soţie a lui Ştefan cel Mare, Biserica Mirăuţi a fost la un pas să fie demolată de austrieci, dar a fost salvată de o răzmeriţă a sucevenilor. Folosită ca grajd sau ca depozit de marfă, biserica a fost, în cele din urmă, restaurată.
Biserica „Sf. Gheorghe” din Suceava, cunoscută mai mult cu numele de Biserica Mirăuţi este considerată una dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din Moldova. O tradiţie locală, consemnată de istorici, îl numeşte pe Dragoş Vodă drept ctitor al bisericii. Cel mai probabil, biserica de piatră a fost construită în vremea lui Petru I Muşat, cel care în 1388 a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava, pe locul unei foste biserici de lemn care ar fi fost incendiată în timpul unei invazii.
Biserica avea să devină prima catedrală mitropolitană a Moldovei, loc unde erau „miruiţi” voievozii, rol îndeplinit până în 1522. În 1402, Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Albă moaştele Sfântului Ioan cel Nou şi le-a aşezat în Biserica Mirăuţi. Edificiul adăposteşte mormântul Evdochiei de Kiev, prima soţie a lui Ştefan cel Mare.
Prădată de polonezi în 1509, biserica este abandonată cu timpul de domnii vremii, inclusiv moaştele Sf. Ioan cel Nou fiind mutate după câţiva ani în noua reşedinţă mitropolitană, Biserica Sf. Gheorghe din cadrul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, actuala reşedinţă arhiepiscopală.
Aproape părăsită, vechea clădire a bisericii a ajuns într-o stare avansată de degradare, fiind reconstruită la începutul secolului al XVII-lea.
Austriecii au vrut să o demoleze pentru materiale de construcţii
După ce regiunea de nord-vest a Moldovei a fost anexată de Imperiul Habsburgic în 1775, soarta bisericii părea să aibă soarta Cetăţii de Scaun, şi anume să fie dărâmată pentru materiale de construţii.
În 1792 un doctor evreu primeşte de la comisarul oraşului, Georgievici, aprobarea să demoleze biserica şi să folosească piatra pentru a-şi construi o casă. Sucevenii s-au opus unei astfel de decizii, s-au răsculat şi au trimis petiţii conducerii statului. O parte dintre ei au fost arestaţi, bătuţi, puşi în lanţuri, ameninţaţi. Rezultatul plângerilor localnicilor a fost acela că o comisie imperială a cercetat cauza, iar guvernatorul a fost schimbat şi mutat.
Biserica a fost salvată de un maior de arnăuţi care a cumpărat biserica şi a donat-o apoi comunităţii ortodoxe.
Ulterior, biserica a fost închiriată unor negustori care au transformat-o depozit de marfă, iar apoi a fost folosită ca depozit de cereale de o unitate militară din zonă. Pe perioada Războiului Crimeei biserica a fost folosită ca depozit de muniţie, iar ulterior, fiind de ce în ce mai degradată, a ajuns grajd pentru animalele unor negustori.
20 de ani de negocieri pentru restaurarea bisericii
În perioada 1898 – 1901, după aproape 20 de ani de demersuri iniţiate de Eudoxiu Hurmuzachi, biserica a fost resturată de arhitectul Karl A. Romstrofer, cu bani din fondul religionar greco-ortodox al Bucovinei.
Între 1904 şi 1907, la Mirăuţi a slujit, rar, părintele Simion Florea Marian, academician, etnograf şi folclorist, profesor pe atunci la Liceul Gimnazial, actualul Colegiu Naţional ”Ştefan cel Mare”.
În prezent, despre Biserica Mirăuţi din municipiul Suceava, unde a fost prima Mitropolie a Moldovei şi a fost înmormântată prima soţie a voievodului Ştefan cel Mare, putem spune că este un monument istoric prea puţin cunoscut şi insuficient promovat.
Se încarcă comentariile...
