Antrenorul care dă lecţii gratuite de şah: „Strategia se transformă în reflex. În viaţă, chiar şi în situaţii catastrofale, tu ştii perfect ce trebuie să faci“
0
Peste 100 de copii s-au îndrăgostit de jocul de şah şi datorită antrenorului care lasă totul la o parte şi, la un simplu telefon, este pregătit să susţină o nouă lecţie gratuită, la biblioteca din centrul oraşului.
Dumitru Barbărasă (64 ani) este un fel de antrenor personal de şah pentru copiii şi tinerii din municipiul Slatina, judeţul Olt, pasionaţi de jocul minţii. Ţine legătura cu părinţii acestora şi, la un simplu telefon, se stabileşte ora de întâlnire pentru o nouă lecţie, gratuită, susţinută de pensionarul îndrăgostit de şah care, nu cu mulţi ani în urmă, a descoperit că-i place să împartă şi celor mici din învăţăturile sale. A venit în Slatina în urmă cu cinci ani, din Moldova, din Bârlad mai exact, unde până la pensionare a condus serviciul CTC al celei mai mari fabrici de rulmenţi din România.
Povestea a început când pe Esplanadă, locul cel mai cunoscut din municipiul Slatina, au apărut o tablă imensă şi piese de şah, iar profesorul pensionar Nicolae Bădiţă înfrunta temperaturile extreme, vara, încercând să le dezvăluie copiilor o altă lume. Situaţia s-a complicat, piesele au dispărut, locul de antrenament, după ce copiii au prins gustul şahului, s-a tot mutat pe unde se găseau oameni binevoitori, pentru ca astăzi să se statornicească la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“ din Slatina. Nicolae Bădiţă, profesorul din Roşieni care şi astăzi, la cei 87 de ani, vine săptămânal la Slatina, are astfel, de mai bine de un an, un ajutor de nădejde.
„După ce s-a terminat cu piesele de pe Esplanadă, domnul Bădiţă a primit un spaţiu undeva la o şcoală. Am fost şi pe-acolo, după care mi-a spus că e la Bibliotecă. Am venit într-o doară, am jucat cu el o partidă, am simţit atracţia asta, mi-am amintit de copilăria copiilor mei - am cinci copii, toţi ştiu şah - şi atunci mi-am zis: «Măi, de ce să-mi iau energia din medicamente, o iau de la copii!». Mulţi dintre părinţi veneau şi se plângeau că ar vrea să-i aducă la şah, dar că tocmai joia, când venea domnul Bădiţă în oraş, este cea mai aglomerată zi din programul copiilor lor, şi-atunci mi-a venit ideea să caut să-l suplinesc în timpul săptămânii, să le dau şi altora ocazia să ia contact cu şahul. Aici (la bibliotecă – n.r.) a fost mai stabil punctul, de-atunci vin aici, cred că de un an şi jumătate“, începe să povestească moldoveanul din Bârlad care are, mărturiseşte, şi rădăcini olteneşti.
Copiii care vin să joace şah găsesc mai mult aici, înclinaţia pedagogică transformându-l pe Dumitru Barbărasă, Nicu, aşa cum îl ştiu prietenii, într-un prof de gaşcă. Nu insistă, spune antrenorul, atunci când copilul e obosit sau îşi pierde interesul, cei mici ajungând să exploreze, fără să-şi dea seama, şi alte domenii de interes.
„Copilul ăla a avut impresia că a ţâşnit dincolo de înaltul cerului“
„Vin părinţii la mine şi-mi spun: «Dom’ne, nu mai ştiu ce să-i mai fac! Hai să-ncercăm şi şahul!». Cel puţin şahul meu acţionează prin mai multe nişe, prin mai multe uşi, prin mai multe unghiuri de vedere. În momentul în care îl simt că s-a plictisit o leacă, nu-l forţez, nu-l împing de la spate. Îi spun: «hai să facem un desen, hai să facem întrebări cu schepsis, hai să...» Şi-atunci ei sunt îndrăgostiţi de metodele astea. Şi-atunci, în momentul în care îi spui: «Pentru că-mi distrugi întâlnirea cu copiii, eu nu mai vreau să vii!», el simte că pierde ceva, se trezeşte ceva în el. De-asta eu nu accept să iau bani, pentru că vreau să lucrez cu copiii aşa cum ştiu eu. Îl dau afară de la şah de faţă cu părintele lui. Copilul ăla de-odată se trezeşte. Este un stil de constrângere. Dacă nu-l determini pe copil să pună suflet.... Am văzut aici ce s-a-ntâmplat cu câţiva copii care au învăţat câteva mutări stereotip şi au reuşit să-i surprindă pe ceilalţi. Câteva mutări, şah şi mat. Copilul ăla a avut impresia că a ţâşnit dincolo de înaltul cerului. S-a dus acasă şi i-a spus lu’ maică-sa ce tare e. Şi maică-sa spunea că nu mai ştie ce să facă cu el, că e un copil problemă. Acum e înnebunit după şah. Se creează o dependenţă benefică.
Piesele de şah din centrul oraşului nu mai sunt folosite FOTO: arhiva persoanlă Dumitru Barbărasă
Am peste 100 de copii care s-au înscris, vin prin rotaţie, nu vin toţi odată. Alţii ajung la o anumită capacitate, la un anumit nivel de cunoaştere a şahului, şi rămân pe cont propriu. (...) Relaţia asta cu şahul şi cu celelalte materii de la şcoală se armonizează. Le spun tot timpul: tot ceea ce faci şi este simplu de făcut, nu-ţi dă nicio satisfacţie. Caută să faci ce e greu, ca să ai satisfacţii, pentru că fără satisfacţii te-ai plictisi de tot“, explică antrenorul ce metode l-au apropiat atât de tare de copii.
Pe mulţi i-a transformat deja în profesori, pentru că, spune antrenorul, „de-a lungul experienţei am constatat că «furatul» şi predatul sunt cele mai eficiente metode de a învăţa şi de a fixa noţiunile. Atunci când le predau altor copii şahul, nu doar exersează ce au învăţat, dar intervine şi mândria lor, îi motivează“, spune antrenorul.
Deşi şahul este prevăzut în programa şcolară ca disciplină opţională, puţine sunt şcolile în care se predă, iar nevoia se vede în numărul de solicitări care continuă să vină către antrenorii de la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“ Slatina, transformată, între timp, în gazda unui adevărat club de şah.
„Şahul este o limbă universală. Şahul are atâtea calităţi încât, când îl exprimi în cuvinte, pare de cel care nu ştie şah că fabulezi. În primul şi în primul rând îţi dezvoltă capacitatea creierului de a primi informaţii de tot felul, cum nu-ţi imaginezi. Şahul îţi organizează o privire de ansamblu, îţi dă posibilitatea ca în situaţii extreme, grave, mult prea grave, să alegi calea cea mai rapidă, ai puterea de discernere rapidă. Strategia pe care o înveţi în şah se transformă în reflex, chiar şi în situaţii catastrofale, un cutremur, de exemplu, tu ştii perfect ce trebuie să faci, în comparaţie cu celălalt, care este debusolat, pentru că n-are reflexe. Şahul îţi creează reflexe pentru toată viaţa“, mai spune profesorul.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
