Sibiu: Nicolae Munteanu, ofiţer de aviaţie logodit cu umorul
0
Nicolae Munteanu, ofiţer de aviaţie în rezervă, n-ar putea vedea viaţa fără umor. Scrie cu ardoare poezii de dragoste şi epigrame şi spune că la vârsta lui trebuie să dea zor.
La cei 82 de ani ai săi împliniţi chiar astăzi, Nicolae Munteanu a trăit multe. Bune şi multe rele, dar omul a privit mereu realitatea din perspectiva umoristului. Cu o vorbă de duh pregătită oricând şi niciodată ranchiunos. A făcut haz de necaz, chiar şi când a fugit de asupritorii austro-ungari din Zâbala, localitatea natală, la Braşov. Nicolae Munteanu, locotenent comandor aviaţie în rezervă, scrie epigrame şi anecdote iar în luna iunie i-a apărut cea de-a patra carte, “Leacuri împotriva tristeţii”, volum de umor în versuri şi proză. Umoristul zâmbeşte atunci când vorbeşte şi este mereu pregătit să spună o glumă. Şi cel mai mult îi place să scrie poezii de dragoste. “Am început să scriu poezie după vârsta de 75 de ani. Mi-a fost frică de poezie mereu, nu credeam că sunt în stare. Am zis că am dat în mintea adolescenţilor pentru că am început să scriu poezii de dragoste şi poezii în formă fixă”, declară Nicolae Munteanu. Recunoaşte că la el s-a petrecut în sens invers fenomenul scriitoricesc şi n-a început cu poezii, ci a ajuns la poezii după ce a scris piese de teatru şi epigrame. Cel ce a fost timp de 25 de ani vicepreşedintele Cenaclului Epigramiştilor este mai mult decât un personaj interesant.
A făcut instalaţia electrică a avioanelor de pe front
Tinereţea poetului este strâns legată de aviaţie şi de cel de-al Doilea Război Mondial. Era încă elev la Şcoala Tehnică la avioane când a fost cooptat în echipa care lucra la avioanele care luptau pe front. “Frontul cerea avioane, iar eu cu încă şase elevi am făcut instalaţiile electrice la peste 200 de aeronave. Am lucrat pe bombardiere şi pe avioanele de vânătoare”, îşi aminteşte domnul Munteanu. Dar tânărul de atunci îşi dorea să şi zboare, nu numai să pregătească aparatele de zbor pentru alţii. Îi pare rău că venirea ruşilor nu l-a lăsat să termine Şcoala de Pilotaj de la Ghimbav. “Am făcut un an de teorie şi când să trecem la zbor,în 1948, nu ne-au mai lăsat «prietenii» sovietici, nu le convenea să avem o aviaţie puternică”, spune cu o urmă de regret în glas Nicolae Munteanu. Dar a ajuns să zboare puţin timp mai târziu, în Şcoala Militară de Aviaţie, cât a făcut practică la Tecuci, Buzău şi Braşov.
25 de ani în învăţământ
De Sibiu s-a îndrăgostit cum am ajuns, în anii '50. “După Şcoala Militară m-au dat profesor la Şcoala Militară Tehnică de Aviaţie de la Sibiu. Nici să înveţi bine nu e bine. Am fost nevoit să plec din Braşov, dar nu-mi pare rău. Sibiul este un oraş frumos şi aici este casa mea”, precizează Nicolae Munteanu. După trei ani profesor de istorie în Şcoala Militară a fost acuzat de naţionalism şi trecut în rezervă. Puternic mereu în faţa oricărei furtuni, Nicolae Munteanu a intrat în învăţământ, şi, după 25 de ani ca profesor de lucrări practice, a ieşit la pensie. Despre această perioadă domnul Munteanu îşi aminteşte ca despre cea mai frumoasă etapă a vieţii lui. “Îmi place să lucrez cu copiii”, încheie el nostalgic.
Bucătarul şef al familiei
Să gătească multe feluri de mâncare este o adevărată încântare pentru Nicolae Munteanu. “Sunt bucătarul şef al familiei. Acum, pentru ziua mea, am pregătit doar nouă feluri de mâncare, printre care piftii de porc şi de pui, friptură de miel şi drob”, declară poetul.
Este mereu punctual
“Nu-mi place minciuna şi lipsa de punctualitate”, afirmă Nicolae Munteanu. Un alt lucru care-i displace este să facă prăjituri, deşi recunoaşte că atunci când face dulciuri niciodată nu rămân nemâncate. “Am făcut lapte de pasăre şi imediat l-au mâncat copiii. Dar la prăjituri nu mă pricep”, mai spune omul.
Se mai poate vorbi de planuri la 82 de ani?
N.M.: La vârsta mea trebuie să dau zor. Să fac tot ce pot înainte să plec. Vreau să mai scriu, să mai găsesc câte ceva de scris. E greu, mai citesc ce-mi pică, ce primesc de la confraţii mei din ţară.
Cum priviţi acum aviaţia?
N.M.: Eu îmi închipui mereu aviaţia precum o mireasă care ţi se fură în noaptea nunţii şi ţi se mai arată din când în când. Iubesc mult aviaţia dar n-am avut parte de ea. O dată nu m-au lăsat ruşii să zbor, apoi m-au trecut în rezervă ai noştri pentru că nu corespund din punct de vedere politic.
Profil
Născut: 31 iulie 1927, în judeţul Covasna
Educaţie: Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie
Ocupaţie: Poet, umorist, epigramist
Familie: Văduv, are un copil şi doi nepoţi
Se încarcă comentariile...
