Poliţist campion la rezolvat dosare cu autor necunoscut: „Cel mai greu e că oamenii, deşi observă anumite detalii, au o reticenţă în a discuta cu Poliţia“

Florin Bărbulescu FOTO Ramona Găină

Inspectorul de poliţie Florin Bărbulescu (28 de ani) conduce din august Biroul Infracţiuni Contra Patrimoniului şi Grupări Infracţionale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Ilfov. De-a lungul timpului, Bărbulescu a rezolvat aproximativ 250 de dosare clasificate iniţial cu autor necunoscut.

Campania „România infractorilor necunoscuţi“ continuă cu povestea inspectorului de poliţie Florin Bărbulescu, unul dintre poliţiştii care au rezolvat multe dosare clasificate iniţial cu autor necunoscut. Bărbatul mărturiseşte că s-a îndrăgostit de munca de poliţie în perioada liceului. Totul a început în clasa a X-a, când o colegă a venit şi l-a întrebat dacă nu vrea să „scape“ de câteva ore: colega era membră a unui ONG care asigura consiliere victimelor traficului de persoane şi aveau o scenetă în care poliţistul de azi a jucat atunci rolul unui traficant de persoane. „Am făcut parte din acest ONG trei ani, timp în care am participat la diverse campanii de prevenire. Pe parcursul acestei perioade, am luat contact cu poliţisti de la Crimă Organizată şi mi s-a părut foarte interesantă meseria lor“, povesteşte Florin Bărbulescu.

A terminat în 2010 Academia de Poliţie şi a început „de jos“, de la Biroul de Ordine Publică din mediul rural din cadrul IPJ Ialomiţa. Îşi aminteşte exact cum a fost prima cercetare la faţa locului, într-o comună de lângă Slobozia, la un furt de porci, o experienţă cel puţin inedită, „mai ales că, fiind din Bucureşti, nu avusesem contact cu ce înseamnă poliţia în mediul rural“.

După câteva luni, s-a transferat la Poliţia Măgurele, unde a lucrat doi ani pe judiciar, iar din decembrie 2012 lucrează la Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Ilfov. Din martie anul acesta a condus, în calitate de împuternicit mai întâi, biroul Infracţiuni Contra Patrimoniului şi Grupări Infracţionale, iar din august este „şef plin“ al acestui birou, după ce a luat concursul organizat pentru ocuparea postului.

Cel mai greu dosar

Are la activ, de când a intrat în Poliţie, aproximativ 250 de dosare clasificate iniţial cu autor necunoscut rezolvate, dar, la fel ca orice judiciarist, nu doar că îţi vorbeşte cu foarte multă pasiune despre ceea ce face, însă şi subliniază, ori de câte ori are ocazia, că munca în această structură nu poate fi decât una de echipă, că rezultatele sunt ale tuturor celor care lucrează în dosare.

„Mândria“ profesională este un dosar în care a muncit alături de colegi mai bine de un an, din ianuarie 2014 şi până în martie 2015. Totul a început cu o tâlhărie în locuinţa unor chinezi. „Majoritatea cetăţenilor chinezi aveau afaceri în complexele comerciale. Autorii, după ce făceau filaj ca la carte, mai ceva decât Poliţia, şi reuşeau să stabilească faptul că persoanele pe care le filau deţin sume mari de bani şi pleacă la o anumită oră de acasă, pândeau zonele în care urmau să comită infracţiunea, aşteptau ca bărbatul să plece din locuinţă, iar apoi, la 6 dimineaţa, intrau în locuinţă, peste persoanele de sex feminim care rămâneau acasă şi peste copii, pretindeau că sunt poliţişti, că efectuau percheziţii. Imobilizau victimele prin legare, am avut situaţii în care le-au ameninţat cu pistolul“, explică Florin Bărbulescu.

După cercetări, au reuşit să stabilească faptul că, anterior comiterii faptei, în zonă a fost observat un BMW negru, iar un martor i-a reţinut şi numărul. „Am început să mergem pe fir, pornind de la numărul acesta de maşină, şi am ajuns la Prahova. De la Prahova am ajuns la Călăraşi, în mai multe judeţe, am trecut şi prin Ialomiţa, maşina se tot plimbase la vreo 10 mâini, dar fără a fi înmatriculată pe numele persoanei respective. A ajuns în Bucureşti, la un mecanic care o dăduse cuiva din Pantelimon şi, când am auzit de Pantelimon, am spus, gata, ăştia sunt hoţii, că ei sunt renumiţi pentru furturi din locuinţe, tâlhării. Persoana la care era maşina nu ne era cunoscută, dar martorul care i-a vândut maşina ne-a spus că este un individ foarte mic de înălţime, care merge cu un individ foarte înalt şi foarte slab, şi băteau cu semnalmentele, cu ce văzuse persoana vătămată. Am zis că ei sunt, dar trebuie să mai fie cineva în spatele lor, prea au acţionau ca nişte profesionişti şi erau nişte copii, unul avea 18 ani, unul 20 şi ceva. Am avut noroc cu un coleg de-al nostru de la Poliţia Pantelimon, i-am arătat poza şi imediat l-a recunoscut, ne-a spus că umblă cu X, care era o cunoştinţă de-a noastră veche şi care avea un dosar pe rol pentru vreo 15 infracţiuni de furturi din locuinţe. În cursul investigaţiilor ne-a reieşit că umblau cu un individ pe care noi îl cunoşteam pentru că era fratele unui hoţ din locuinţe. Am reuşit să-l arestăm pe hoţul din locuinţe“, povesteşte poliţistul. Gruparea a comis în total patru tâlhării. Membrii grupării şi-au recunoscut într-un final fapta, după o lună de stat în arest.

Ce îngreunează munca poliţiştilor

Dacă îl întrebi ce le îngreunează munca într-un dosar clasificat iniţial cu autor necunoscut, Florin Bărbulescu nu-ţi vorbeşte nici despre lipsa dotărilor, nici despre încărcătura mare de dosare a poliţiştilor de la judiciar. Spune că cel mai greu pentru poliţişti e faptul că oamenii care văd ce se întâmplă refuză să se implice şi să colaboreze, fără să se gândească că orice detaliu, aparent nesemnificativ pentru ei, le poate fi oamenilor legii de ajutor.

„Cel mai greu ne este că oamenii, deşi observă anumite detalii, au o reticenţă în a discuta cu Poliţia. De curând am avut un caz în care, fiind o comunitate mică, un sat, am obţinut informaţii de la vreo şase persoane. Într-adevăr, fiecare a perceput lucrurile în felul lui, dar, pe baza informaţiilor date de ei, am reuşit să identificăm o maşină pe care să o căutăm ulterior pe camere şi să îi refacem traseul. Unora le este frică, alţii pur şi simplu nu vor să se implice, pentru că preferă să-şi vadă de viaţa lor, să nu ajungă pe la Poliţie, să nu fie chemaţi în instanţă, dar trebuie să înţeleagă că şi lor şi se poate întâmpla“, explică poliţistul.

Cât stă un judiciarist la serviciu? „Cât e nevoie, uneori şi mai mult“, spune, zâmbind, fără niciun regret. „Nu mă văd făcând altceva, cred că m-aş plictisi, mai ai momente când simţi că o să clachezi de la stres, de la nervi, de la oboseală, dar, trăgând linie, categoric merită“, încheie Florin Bărbulescu.