Destăinuirile unui poliţist criminalist: „Ajungem în locurile cu cea mai mare suferinţă şi durere“
0Ciprian Lăpuşneanu este poliţist criminalist și are cea mai mare experinţă din în acest domeniu din județul Neamţ. El mărturisește că, alături de colegii săi, ajunge „în locurile unde este cea mai mare suferinţă şi durere“.
În acest an, cu ocazia celebrării a 201 ani de la atestarea documentară a Poliţiei Române, Inspectoratul Neamţ prezintă cadre care au mare experienţă în munca de poliţie şi pentru care meseria este o vocaţie. Între ei, inspectorul principal Ciprian Ioan Lăpuşneanu.
Este încadrat în structura Ministerului de Interne din 1997, când a absolvit Şcoala de Agenţi „Vasile Lascăr“, din Câmpina. Timp de doi ani a lucrat la Ordine publică în cadrul Poliţiei Roman, iar din 2000 a început munca la Biroul Criminalistic, pe care îl conduce, devenind ofiţer în anul 2016.
„Un criminalist trebuie să dea atenţie detaliilor, urmelor, care pentru alţii nu par importante. Să vadă dincolo de zidul pe care-l are în faţă. Le spun tinerilor mei colegi că, atunci când părăsim locul unei fapte, trebuie să avem sufletul şi conştiinţa împlinite că am făcut tot ceea ce ţine de noi, că am analizat şi ridicat tot ce poate ajuta la probatoriu“.
„Munca de criminalist este o artă”
Aceasta este declaraţia ofiţerului care acum este criminalistul cu cea mai mare experienţă din Neamţ. Spune că are în echipă oameni extrem de dedicaţi, talentaţi şi că munca de criminalist presupune să fii un jucător de echipă. În cei 23 de ani de activitate în poliţie, a văzut şi a auzit atât de multe încât ar putea scrie câteva cărţi:
„Munca de criminalist este o artă, este ştiinţa stărilor de fapt, o specializare aparte. Criminalistul ajunge în locurile unde se află cea mai mare suferinţă şi durere. Nu vedem zâmbete, bucurie, dar trebuie să ne facem treaba şi să ajungem să înţelegem ce s-a întâmplat, să ne transpunem în locul celui care a comis o faptă şi să căutăm urme care să ne conducă la autor“.
Este convins că nu există şansa să faci o cercetare la faţa locului de două ori, astfel că implicarea şi concentrarea trebuie să fie la cote maxime de fiecare dată. De obicei, se izolează ce ceea ce aude în jur, începând să pună cap la cap urmele lăsate de autor, leziunile, să-şi formeze convingeri şi să le discute cu colegii.
Şi-a adus aminte şi de începuturile carierei, când muncea în echipă de luni până luni, iar când aduna orele de somn rezultau extrem de puţine, din cauza deficitului de personal. Spune că a avut noroc, pentru că a avut de la cine să înveţe meserie, iar acum îşi dă silinţa să transmită celor mai tineri ce a învăţat vreme de 23 de ani.
„Primul accident la care am participat a fost în 2000, pe Drumul Naţional 2 (Drumul European E85 - n.red.), la Săbăoani, soldat cu cinci persoane decedate. M-am întrebat dacă aşa va fi toată munca de criminalist, dacă voi reuşi să fac faţă? Este o specializare pe care ori o iubeşti, ori nu o faci, iar eu o iubesc“, spune cu convingere ofiţerul.
Ciprian Lăpuşneanu a iubit de mic psihologia. A absolvit o facultate de profil în 2004, considerând că merge mână în mână cu meseria actuală de poliţist criminalist, interesantă şi captivantă. Cum face faţă stresului de la muncă? De obicei aleargă, ascultă muzică sau se refugiază în activităţile de rutină de pe lângă casă.
Se încarcă comentariile...
