Video Cea mai poluantă uzină de textile din România, transformată în ruine. „Acolo ne-a rămas sănătatea” FOTO VIDEO
0Timp de decenii, uzina de mătase artificială Vâscoza din Lupeni, Hunedoara, a fost prezentată ca una dintre marile realizări ale industriei textile din România, în ciuda poluării pe care o degaja.
Ruinele celei mai mari fabrici de mătase artificială din România primelor decenii de comunism ocupă aproape 20 de hectare, în municipiul Lupeni.
Turnul din Lupeni, cel mai înalt din Valea Jiului
În mijlocul priveliștii dezolante a rămășițelor uzinei Vâscoza, se înalță la peste 220 de metri „zgârie-norii” din Valea Jiului – turnul de evacuare a fumului construit în anii ´70 și abandonat odată cu închiderea fabricii de la sfârșitul anilor ´90.
Uzina Vâscoza din Lupeni a fost înfiinţată în anii ´30, iar în primii ani de funcţionare avea peste 1.000 de angajate şi producea fibre textile din celuloză pentru întreprinderile din ţară.
„Întreprinderea a fost fondată de către Societatea Anonimă Română în anul 1936 sub denumirea de Vîscoza Românească din Lupeni. Din actul de fondare rezultă că principalul scop al fabricii a fost prelucrarea de fire textile de celuloză sub formă de mătase, bumbac și lână. Dotarea întreprinderii s-a făcut cu utilaje de import performante, tehnologia de fabricație fiind la nivelul tehnicii mondiale din anul 1936. Întreprinderea Vîscoza Românească împreună cu întreprinderea Viscofil București - construită în aceeași perioadă - au fost singurele fabrici de fire chimice furnizoare de materie primă indigenă pentru industria textilă până-n anii 1960”, scrie Iosif Bodo, un localnic care a cercetat istoria fostei mari uzine din Lupeni.
În Al Doilea Război Mondial, „Vâscoza” ar fi produs textile şi măşti de gaze pentru armata română.
„Fabrica de mătase Vâscoza S.A.R. adăposteşte 1.000 de muncitoare, fete tinere şi soţii ale muncitorilor. Acestea, ieşind de la lucru la orele 10 seara, multe dintre ele fiind din alte localităţi, sunt aşteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant acestor scene”, informa Poliţia Lupeni, într-un raport din 1941, păstrat în Arhivele judeţului Hunedoara.
Regimul comunist a extins uzina
După război, regimul comunist a naționalizat fabrica de textile și a transformat-o într-o uriașă uzină, menită dă atragă forța de muncă din rândul femeilor din Valea Jiului. În jurul ei a fost construit cartierul Vâscoza, zona centrală a orașului minier care avea să ajungă în deceniile următoare la 30.000 de locuitori.
Primele cinci blocuri ale cartierului, construite în anii ´50 pentru familiile angajatelor provenite din alte regiuni, în special din sudul României (Gorj, Dolj). Cele mai multe dintre muncitoarele fabricii Vâscoza proveneau din Valea Jiului, iar alte angajate din afara localității făceau naveta la uzina de textile cu trenul şi autobuzele, de la distanţe de până la 20 de kilometri.
Regimul comunist nu a ținut cont de modul în care industria locală afecta mediul înconjurător și sănătatea oamenilor.
„Fabrica Vâscoza produce fibre textile din celuloză adusă de la Zărneşti. Până în prezent, este cea mai mare astfel de fabrică din ţară, furnizând materiale pentru mai mult de 70 de întreprinderi. Producţia ei a crescut continuu în ultimii ani. Totuşi, această uzină nu îşi găseşte locul în complexul industrial din Valea Jiului. Pe de-o parte, din cauza procedeelor chimice pe care această industrie le foloseşte, aerul fiind încărcat cu dioxid de carbon, iar pe de altă parte, din cauza lipsei materialului brut din acest raion, celuloza fiind adusă de la mare distanţă, putem trage concluzia că locul ales pentru înfiinţarea acestei uzine nu este potrivit aici”, arăta Athena Rădoi, în volumul „Probleme de geografie – Geografia industrială a raionului Petroşani” (1955).
Valea Jiului, poluată de reziduuri toxice
Foștii
angajați ai uzinei și localnicii din Lupeni își amintesc despre
condițiile în care lucrau în fabrica de textile. Substanțele
chimice
folosite,
noxele și
zgomotul produse
în timpul proceselor tehnologice o făceau una dintre cele mai
poluante din România, atat muncitoarele, cât și localnicii din Lupeni fiind afectați.
„Am locuit în primul bloc dintre blocurile Vâscozei. Îmi aduc aminte de mirosul de sulf care intra și în locuință. Pe vremea respectivă nu se discuta despre protecția mediului. Multă lume uită de fumul negru și uleios care ieșea din cele două turnuri mici. Îmi amintesc că, fiind copil și jucându-mă pe malul Jiului, prindeam mici pești din acea apă superpoluată. Atunci mi se părea firesc să-i găsesc acolo (doar peștii trăiesc in apă, nu...?) gândeam atunci. Am realizat mai târziu ce înseamnă forța naturii si ce lecție despre supraviețuire primeam acolo, direct, la prima mana, fără a trebui să merg in vreun safari ori în vreo destinație exotică”, îți amintește Adrian, un alt localnic din Lupeni.
„Acolo ne-a rămas sănătatea”, spune o fostă muncitoare din Lupeni.
Poluarea în Lupeni, la fel ca și în alte orașe din Valea Jiului, era la cote foarte ridicate, iar multe dintre reziduurile industriei miniere ajungeau în râul Jiu.
„Apa Jiului avea un grad foarte ridicat de poluare fiind canalul colector al tuturor reziduurilor și nu erau puține (Viscoza, preparația de cărbune, tot felul de alți agenți economici). Aerul, de asemenea, era suprasaturat de noxe, fum de cărbune din diferite surse (coșuri industriale, centralele de bloc, până și locomotiva cu aburi care făcea manevre prin centrul vechi, toate poluau. Funinginea era a toate stăpână, prima zăpadă fiind albă doar atunci când se așternea, acoperindu-se,ulterior cu o pătură neagră. Atunci ni se părea ceva firesc”, spune Iosif Bodo.
Totuși, pentru multe familii, locurile de muncă oferite în fabrica de textile și în preparația chimică a acesteia erau esențiale. Unele femei povestesc că salariile primite erau uneori mai mari decât cele ale minerilor.
Uzina Vâscoza, în declin după 1990
La începutul anilor ´70, uzina numită atunci Întreprinderea de Fibre Artificiale Vîscoza Lupeni a intrat într-o nouă etapă de reutilare și extindere.
„În 1979 au început lucrările la o nouă capacitate de producție de 5.000 tone pe an, cu proces de producție continuă mecanizată și automatizată. Din păcate, în scurt timp a început procesul de decădere a fabricii”, amintește Iosif Bodo.
După Revoluţie, uzina întinsă pe circa 20 de hectare a fost privatizată, numărul angajaţilor a fost redus la circa 100, iar în anii următori, cele mai multe din construcţiile sale au fost dezafectate. Câteva hale ale fostei uzine mai sunt folosite de alte societăţi, însă o mare parte a terenului pe care funcţiona Vâscoza a rămas acoperit de ruine. Unii localnici au propus ca turnul din Lupeni să fie clasat ca monument istoric.
Se încarcă comentariile...
