Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO

Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

Energia nucleară a fost în preocupările ţării noastre din anul 1950, însă abia în anul 1968 a fost aprobat primul program nuclear naţional care prevedea construirea în ţara noastră, până în 1980, a unor centrale nuclearoelectrice.

Negocieri cu Canada și URSS

La începutul anilor '70, România s-a implicat în negocieri pentru colaborări în realizarea de centrale nuclearoelectice atât cu Canada, cât şi cu Uniunea Sovietică.

Nicolae Ceauşescu, în vizită de lucru la şantierul Centralei de la Cernavodă Arhivă

Timp de mai mulţi ani au fost identificate şi studiate mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrale şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior.

Amplasamentul centralei a fost decis de gradul de seismicitate scăzut al regiunii Dobrogea, de structura geologică a solului calcaros şi de sursa de răcire care este Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Perioada de început a lucrărilor pe şantierul CNE a coincis cu o perioadă de vârf a Canalului Dunăre – Marea Neagră. Suprafeţele ocupate de organizarea de şantier au fost de 33 de hectare pentru construcţii montaj, 10 hectare depozite de echipamente, 11 hectare pentru tabăra de cazare, conform volumului „Centrala neclearoelectrică din România, la zece ani de funcţionare a unităţii 1 CNE Cernavodă“ semnat de Constantin Racoveanu şi Ionel Bucur. .

Anul 1979 rămâne un an important pentru programul nuclear naţional, atunci stabilindu-se amplasarea primei centrale nuclearoelectrice la Cernavodă.

Primele lucrări de amenajare a terenului pe şantierul primei centrale au început la 14 aprilie 1979. Pentru sediul temporar al întreprinderii a fost închiriat un imobil de pe strada 23 August, lângă sediul primăriei oraşului.

În septembrie 1980 s-a turnat prima lamelă a subradierului clădirii reactorului I. Însă au fost întâmpinate mai multe probleme privind lipsa echipamentelor. În documentele oficiale din 1983 se atrăgea atenţia că trebuie rezolvată cu prioritate problema plăţilor externe, pentru a putea fi posibilă contractarea principalelor utilaje din export.

La acea vreme erau 163 de salariaţi, din care 12 ingineri în primul an de activitate şi 29 de muncitori. Un an mai târziu erau 230 de salariaţi, din care 70 de muncitori.

După şase ani, se realizaseră numai jumătate din lucrări. Proiectul avea să fie finalizat mult mai târziu, însă. În anul 1996, într-o frumoasă zi de aprilie, reactorul nuclear a devenit critic la ora 17.32 de minute, eveniment unic în istoria României. Şeful de tură R. Yule a consemnat: „Reacorul CNE Cernavodă a fost declarat critic pentru prima oară de Gilbert Parent şi Nicolae Baraitaru“.

Proiectantul părţii nucleare a centralei a fost firma AECL - Canada, iar cel al părţii clasice ANSALDO – Italia.

Inginerul Ionel Bucur, primul director român al Centralei Nuclear-Electrice, a povestit cum au fost începuturile: „Îmi aduc aminte că în 1980 când am venit eu aici, şi până în 1984-85, când începuseră lucrările la frontul mare de lucru, noi eram veneticii care stricaserăm oraşul. De fapt, oamenii se refereau la acele şantiere care rămăseseră după ce soldaţi şi constructori au construit şi au plecat, care nu au fost interesaţi să lase ceva pe loc. Noi am curăţat şi am construit şi noi, dar în maniera de a rămâne şi a le exploata. De aceea s-a născut Programul social. Marele şoc pe care l-am dat noi comunităţii locale a fost atunci când punându-se Centrala în funcţiune s-a dat pentru prima dată căldură în apartamente. În Cernavodă se construiseră foarte multe apartamente cu centrale de bloc, dar care, din cauza costurilor mari, nu au fost niciodată încălzite. Noi am montat în paralel sistemul de termoficare şi am dat căldură în oraş, astfel încât multe blocuri care nu primiseră niciodată căldură au început să se bucure de un anumit confort. La preţurile cele mai mici din ţară. A fost momentul când populaţia ne-a recunoscut ca fiind parte a ei“, mărturisea directorul Ionel Bucur publiciştilor Aurelia şi Ştefan Lăpuşan, monografi ai orașului Cernavodă.

Regimul comunist de la București a plănuit să fie gata 13 reactoare cu o putere totală de 9.600 MW, ceea ce ar fi asigurat o mare independență energetică. Practica a demonstrat că energia nucleară este o forță cu care nu trebuie să te joci și că nu este bine să ridici ceva în pripă. Lecția Cernobîl a temperat însă elanul autorităților și în 1990 nu era gata nici măcar un singur reactor.

La 17 aprilie 1996 a avut loc inaugurarea oficială, la Cernavodă, a primului reactor al Centralei nucleare. Festivitatea de inaugurare din 17 aprilie 1996 a avut loc în prezenţa preşedintelui Ion Iliescu, a prim-ministrului Nicolae Văcăroiu, a premierului canadian Jean Chretien, a preşedintelui Consiliului Guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) Johan Van Ebbenhorst-Tengbergen, a altor oficialităţi române şi străine, care au fost invitate să viziteze clădirea reactorului şi camera principală de comandă şi control.

Unitatea 1 utilizează tehnologie de tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), de concepţie canadiană. Reactorul, care utilizează apa grea drept moderator şi agent de răcire, iar drept combustibil - uraniul natural, a atins prima criticitate (iniţierea reacţiei de fisiune în lanţ) la 16 aprilie 1996, potrivit site-ului www.nuclearelectrica.ro.