Ce rol a avut masoneria în Marea Unire de la 1918. Interviu cu Marele Maestru al Marelui Orient de Rit Scoţian, Antic şi Acceptat din România
0Mircea Alexandru Birţ, Marele Maestru al Marelui Orient de Rit Scoţian, Antic şi Acceptat din România, vorbeşte într-un interviu pentru „Adevărul” despre realităţile şi miturile legate de implicarea masoneriei în Primul Război Mondial şi în Marea Unire de la 1918.
Rolul Francmasoneriei Universale în declanşarea Marelui Război, a Primului Război Mondial, în realizarea tratatelor de pace între puterile beligerante, este şi rămâne controversat, cu toate că se vehiculează şi în prezent „miturile”, clişeele referitoare la implicarea majoră a Francmasoneriei Universale”, susţine, într-un interviu pentru „Adevărul”, Marele Maestru al Marelui Orient de Rit Scoţian, Antic şi Acceptat din România, Mircea Alexandru Birţ.
Ce legături au avut Regele Ferdinand, Regina Maria şi Ionel Brătianu cu masoneria? Cât de puternică era masoneria română în preajma anului 1918? Cine sunt politicienii români iniţiaţi în 1919 în Loja pariziană Ernest Renan? Ce spunea Al Vaida Voevod despre influenţa masoneriei în politica internaţională? Cât de puternică era masoneria în Europa în anii Primului Război Mondial? Care sunt câteva dintre mai răspândite mituri despre implicarea Masoneriei Universale în marile evenimente ale Istoriei? - sunt câteva întrebări la care a răspuns Marele Maestru al Marelui Orient de Rit Scoţian, Antic şi Acceptat din România, Mircea Alexandru Birţ.
Adevărul: Sărbătorim în acest an, împreună cu Cehia, Slovacia şi alte ţări, Centenarul Unirii, a independenţei acestora. Care a fost contribuţia Francmasoneriei Universale şi a celei din România la aceste evenimente?
Alexandru Mircea Birţ: Marea Unire din 1918 constituie o pagină glorioasă a istoriei României moderne, un vis milenar realizat, o patrie în graniţele sale fireşti, naturale, relevând prezenţa de secole a poporului român. Rolul masoneriei în realizarea Unirii Principatelor în anul 1859, este indiscutabil. Atât masonii români, cât şi cei din Franţa şi Italia au avut o contribuţie considerabilă. Participarea lui M. Kogălniceanu, I. Ghica, N. Bălcescu, V. Alecsandri, Cezar Boliac, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, Gr. Alexandrescu, Simion Bărnuţiu şi a multor altora o confirmă. Nu poate fi contestat nici rolul francmasoneriei române în obţinerea Independenţei Principatelor Unite române.
În ceea ce priveşte rolul Francmasoneriei Universale în declanşarea Marelui Război, a Primului Război Mondial, în realizarea tratatelor de pace şi puterile beligerante este şi rămâne controversat, cu toate că se vehiculează şi în prezent „miturile”, clişeele referitoare la implicarea majoră a Francmasoneriei Universale. Istoricii avizaţi ai Primului Război Mondial, precum şi istoricii specializaţi în Francmasoneria Universală, au adus argumente indubitabile prin care se relevă obiectiv „prezenţa”, mai mult sau mai puţin vizibilă, a organizaţiei masonice.
Atât masonii români, precum Mihail Kigălniceanu, cât şi cei din Franţa şi Italia au avut o contribuţie considerabilă la realizarea Unirii Principatelor din 1859. FOTO: Arhivă
Ce spun istoricii referitor la implicarea Francmasoneriei Universale în Primul Război Mondial şi la finalizarea Conferinţelor de pace postbelice?
O trecere în revistă presupune o discuţie îndelungată, subiect pentru tomuri întregi. Pe scurt, istorici precum: Gérard Baal, P. Y. Beaurepaire, A. Combes, H. Reinalter, L. Hass, C. Vidal, E. Kcrivanec, E. Lennhoff, O. Ponser, etc., concluzionează următoarele aspecte ale Francmasoneriei Universale în preajma şi în perioada Primului Război Mondial.
Masoneria franceză, reprezentată în special prin Marele Orient al Franţei, a cunoscut o dezvoltare şi o influenţă importantă. Ultimii ani ai sec. XIX şi începutul sec. XX au fost martorii unei deplasări ai interesului manifestat de mai multe sectoare sociale, de la masonerie către minorităţi, în urma unor motive psihologice asociate diferitelor tradiţii ale antisemitismului european şi noilor sale manifestări. La sfârşitul sec. XIX, Partidul Radical Francez era o forţă politică aflată sub controlul masoneriei. În primii ani ai sec. XX, se bucura de o influenţă notabilă, care, pe de o parte, avea şi antecedente în Partidul Socialist Francez, în plină dezvoltare. În acelaşi timp în Marele Orient au intrat liber cugetători, atei, antimonarhişti, membri ai partidelor politice cu ideologii materialiste, republicane, astfel că în această perioadă Marele Orient al Franţei devenise profund anticlerical, antireligios, anticatolic şi militant republican. Secularizarea şi legile educaţiei au fost promovate de Ministrul reputat mason Emile Combes. Masoneria franceză a fost prezentă în politică, educaţie şi armată. În preajma Primului Război Mondial în Franţa peste 10.000 de învăţători, educatori erau francmasoni, în majoritate anticlericali şi militanţi republicani. Foarte mulţi însă dintre francmasoni au avut o atitudine pacifistă, atât cei care erau membri ai Partidului Socialist, dar şi cei care erau membri ai societăţilor declarat pacifiste, feministe, etc
Imagine din Primul Război Mondial. FOTO Picture alliance/Mary Evans Picture Library
Obedienţa mixtă, Dreptul Uman, în plină constituire, a adoptat o atitudine pacifistă. În timpul Marelui Război, în urma invadării Belgiei şi a Franţei de către armatele germane, Marele Orient a avut o atitudine patriotică, solicitând continuarea războiului până la victorie. Insist însă, militanţii pentru pace s-au aflat în toate marile Obedienţe franceze. De menţionat că Georges Corneau a fost Marele Maestru al Marelui Orient în această perioadă, fiind un reputat om politic şi ziarist (director al ziarului Timpul). Unul dintre colaboratorii influentului ziar Timpul a fost Houart, Venerabilul Lojei Ernest Renan din Marele Orient, în care a fost iniţiat Al. Vaida Voevod în 1919 împreună cu Voicu Niţescu, Mihai Şerban, Traian Vuia, Caius Brediceanu, Gheorghe Crişan.
Conceptele de stânga colectiviste, revoluţionare, radicale s-au reflectat, aşa cum am spus, în Marele Orient al Franţei. La un moment dat Partidul Radical a devenit un tampon între alianţele de stânga şi de dreapta. Masonii sunt prezenţi în majoritate în guvernele franceze din perioada războiului. Interesant este cum cunoscutul ministru şi francmason francez, Charles Bernardin, a fost un militant al păcii, cu toate că a fost membru al guvernului Clemenceau. De altfel, Charles Bernardin a fost un promotor activ al Societăţii Naţiunilor Unite şi a prezidat numeroase întâlniri masonice internaţionale, încercând o apropiere între masoneria franceză şi cea germană şi evitarea Primului Război.
„Cei patru mari” în timpul Conferinţei de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau şi Woodrow Wilson). FOTO: Edward N. Jackson (US Army Signal Corps)
„Georges Clemenceau nu a fost francmason, nici preşedintele Wilson şi nici omul politic G. Lloyd”
Spre deosebire de ceea ce spun „legendele aurite” Georges Clemenceau nu a fost francmason. Nu au fost masoni, membri ai instituţiei nici preşedintele Wilson şi nici omul politic G. Lloyd, protagonişti ai tratatului de pace postbelic. În schimb au fost francmasoni respectaţi Masaryk, primul preşedinte al Cehoslovaciei ca şi marele pictor ceh Moucha. Reputaţia lor internaţională a fost imensă, în special în SUA, Anglia şi Franţa. O puternică emigraţie cehă se afla în SUA. Aportul husiţilor în marile reforme religioase şi educative este bine cunoscut şi nu este de mirare că patriotul Masaryk şi-a impus punctul de vedere la Tratatul de la Paris şi a decis soarta Habsburgilor, pe care îi dispreţuia atât el, cât şi G. Clemenceau.
În ceea ce priveşte masoneria rusă, aceasta a revenit pe scena istoriei Imperiului Rus, începând din deceniul VIII al sec. XIX. S-a reînfiinţat prima lojă rusă, Loja Cosmos, 288, avându-l ca promotor pe sociologul Kovalevski, care a fost subordonată Marelui Orient Francez şi care a promovat înfiinţarea la Paris a unei şcoli ruse de studii superioare. Printre studenţii pregătiţi de profesorii masoni s-au numărat Plehanov, Mehnikov, Lenin, Miliukov, Lunacearski. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial 1914, masonii ruşi ocupau un număr semnificativ în Duma de Stat, în sectorul comercial şi industrial, în avocatură, la catedrele Universităţilor din Moscova şi Sankt Petersburg. În vara anului 1915, masonii ruşi s-au dedicat mai puţin apărării intereselor naţionale, cât formării aşa numitului Bloc Progresist, care avea avea ca obiectiv recunoscut răsturnarea monarhiei. Prezenţa masonilor în rândurile menşevicilor, eserilor şi ai aripii de stânga al Partidului Kadeţilor, nu era deloc de neglijat. Kerenski, Nekrasov, Tereşenko, au fost secretari ai Consiliului Suprem al masoneriei ruse. Revoluţia din febr. 1917 a dus la căderea Ţarului. Primul guvern provizoriu a fost format din 9 masoni şi s-au aflat sub influenţa Marelui Orient Francez. Guvernul s-a dovedit ineficient, depăşit de gruparea bolşevică a lui Lenin, Troţki şi Stalin. Noul guvern bolşevic a strivit fără milă orice urmă de dizidenţă reală sau presupusă. Cominternul, în urma deciziei Partidului Comunist Sovietic, a interzis comuniştilor, în 1922, să facă parte din masonerie, lojile fiind desfiinţate.
„Printre studenţii pregătiţi de profesorii masoni s-au numărat Plehanov, Mehnikov, Lenin, Miliukov, Lunacearski”, spune Birţ.
Situaţia masoneriei germane este complicată, datorită problemelor geografice istorice, având state în care masoneria era proscrisă, în altele tolerată sau chiar protejată, stare care durat până în 1933. Referitor la anul 1870 nu putem şti dacă Marile Loji Germane au susţinut Unirea Statală, Imperiul German, realizat de Bismarck. Se pare că nu au jucat un rol semnificativ în desfăşurarea evenimentelor, spre deosebire de omologii lor italieni sau români. Aspectul cel mai important al perioadei wilhelmiene îl constituie perioada din ce în ce mai diferită din punct de vedere ideologic al celor trei Mari Loji Prusace şi a Lojilor „Umanitare” (prezente mai mult în SV ţării şi în Saxonia), practicante ale Ritului Schröder. Divergenţele între Loji apăreau şi în ceea ce priveşte acceptarea evreilor, agreată de Marile Loji Umanitare şi respinsă de Lojile Prusiene, fidele creştinismului esoteric, moştenit din sec. XVIII.
„Marii politicieni care au condus Anglia în Primul Război Mondial nu au fost francmasoni”
După 1870 problema se mută în sfera relaţiilor internaţionale: Marile Loji Berlineze, aflate sub conducerea suveranului, reacţionează puternic faţă de pretenţia emisă de masonii Marelui Orient al Franţei, dar nu şi de Obedienţa Marele Orient de a-i judeca pe Împăratul Wilhelm şi pe Frederich, prinţul moştenitor, pentru sperjur masonic. A urmat ruptura relaţiilor cu Franţa, accentuată în timpul Comunei şi a teocidului din 1871. Pe de altă parte Marile Loji Germane din Vest încercau să aibă relaţii cu Parisul prin Elveţia, să stabilească apropieri şi pe fondul general de apărare a ţării, spre deosebire de Marile Loji Germane, Berlineze, protestante. În 1914, Marile Loji Germane erau total dezbinate. Războiul din 1914 şi mai ales înfrângerea din 1918, avea să aducă separarea lor irevocabilă. Marea Lojă a Prusiei cu Lojile Berlineze renunţă la titlul său instinctiv de Royal York şi devine ulterior Marea Lojă Germană.
În Austria masoneria era interzisă, dar continua să lucreze la graniţele ţării în mod clandestin.
Nu acelaşi lucru era în Ungaria, unde masoneria se bucura de „toleranţa” guvernului de la Budapesta, a monarhiei Austro-Ungare. Masoneria maghiară, reprezentată de Marele Orient al Ungariei şi în special de Marea Lojă Simbolică a Ungariei, avea o atitudine patriotică, naţională, promovând interese naţionale şi statale ale Ungariei Mari.
Masoneria engleză era bine reprezentată în perioada Primului Război Mondial, dar puţin implicată în problemele politice, fiind considerată o societate elitistă, cu o vocaţie filantropică. Marii politicieni care au condus Anglia în Primul Război Mondial nu au fost neapărat francmasoni. William Churchill a demisionat din francmasonerie în 1908.
În schimb, masoneria italiană a fost foarte activ prezentă în mediile politice şi sociale.
Lucrurile stau cu totul altfel în ceea ce priveşte prezenţa Francmasoneriei Universale în mass-media şi în cluburile politice. Să nu uităm însă un lucru important, că politica ţărilor este făcută de către partidele care le guvernează, de conducătorii acestora, fiind subordonată intereselor geo-strategice.
Regele Ferdinand nu a fost mason.
„În perioada 1912 – 1918 masoneria română se afla în adormire”
Şi privitor la România ?
În perioada 1912 – 1918 masoneria română se afla în adormire. Mai activa o Lojă a Marelui Orient în Brăila, care însă în 1917 – 1918 se afla sub ocupaţie germană. Totodată să ne reamintim că şi o parte din Muntenia, inclusiv Bucureştiul, se afla sub aceeaşi ocupaţie. După 1919 masoneria română se reactivează datorită lui Jean Pangal, care a fost iniţiat într-o Mare Lojă Ucraineană efemeră şi ulterior el a fost regularizat după 1920 în Marele Orient al Franţei şi recunoscut şi de către Marea Lojă a Franţei prin intervenţiile av. Teodoridi şi ale Marelui Maestru Bernard Welhoff. Ionel Brătianu, spre deosebire de tatăl său, nu a fost francmason şi nici mareşalul Averescu, sau regele Ferdinand. În schimb Regina Maria se bucura de un mare prestigiu internaţional şi datorită ascendenţei sale familiale, a legăturilor cu mişcarea teosofică, cultul Bahai, etc. Cunoscutul om politic şi patriot român Al. Vaida Voevod constata în acei ani că lumea politică este influenţată de religia catolică şi francmasonerie. Totuşi catolicismul se afla într-o poziţie defensivă, iar principiile wilsoniene aveau o notă evidentă protestantă, fiind asemănătoare cu cele avansate de către masonii francezi cu câţiva ani înainte. Important este, însă, cine le prezintă, în ce context şi de pe ce poziţii.
Carnetul de mason al lui Vaida Voevod se află la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. FOTO: MNIT
Subliniez încă o dată faptul că interesele politice sunt determinate de strategii, concepte, doctrine elaborate de-a lungul secolelor de către conducătorii statelor, de partidele politice şi care reprezintă interesele geopolitice ale acestor state. Atenţie, să nu devenim victimele teoriilor conspiraţioniste. În acelaşi timp trebuie să luăm în considerare faptul că politicienii români, şi nu numai ei, au încercat să se servească de către masonerie pentru a stabili contacte internaţionale şi a facilita căile de comunicare. De altfel se şi recunoaşte că li s-a recomandat să devină membri ai Marelui Orient Francez, fiind iniţiaţi în 1919 în Loja pariziană Ernest Renan. Numai Voicu Niţescu, Mihai Şerban, Gheorghe Crişan şi Victor Sterea au rămas membri ai Marelui Orient Român, după încheierea tratatelor de pace. Deci, nu se poate nega rolul de vector, mass media şi canal de comunicare al masoneriei. Dar ar fi exagerat să i se atribuie francmasoneriei atributul de factor decisiv. Putem spune că şi francmasoneria a fost prezentă în Primul Război Mondial. De asemenea, trebuie amintit că masoneria română interbelică a întrerupt relaţiile cu Marele Orient al Franţei, încercând să stabilească relaţii solide cu Marea Lojă a Franţei, Marea Lojă Alpină din Elveţia şi Marea Lojă Unită a Angliei. Totuşi situaţia regularităţii sale a fost contestată la marile conferinţe internaţionale masonice, astfel că nici nu a fost acceptată în organizaţia Alianţa Masonică Internaţională, din care făceau parte însă Iugoslavia, Italia, Bulgaria, Austria, Marea Lojă din New York, Turcia, Belgia, Luxemburg, Spania, Cehoslovacia, Polonia, etc.
Există nenumărate mituri legate de masonerie care „întreţin nejustificat o aură artificială”, spune Birţ. FOTO:
Mituri şi legende despre masonerie
Vorbiţi de mituri, de o „legendă aurită” care însoţeşte masoneria.
Sunt nenumărate. Miturile au variat în funcţie de planurile iniţiatorilor, unele datorându-se lipsei de informaţie, necunoaşterii adevărului, altele poartă amprenta intenţionalităţii, ca să nu mai vorbim de rolul teoriilor conspiraţioniste, elaborate din toate timpurile şi datorate faptului că masoneria este o societate discretă. Realităţile istorice arată că realitatea este cu totul alta, fiind poluată prin viziuni supra-generaliste de tip asociativ, contingent, preconceput, infirmate de-a lungul timpului de documentele istorice. Acreditarea masoneriei ca forţă ocultă, omniprezentă în destinele omenirii, a fost promovată chiar şi de către masoni, care au dorit prin aceasta să-şi facă publicitate şi să confere societăţii un prestigiu nemeritat. Exagerările acestora, confabulaţiile, atribuirea unor roluri inexistente, istoria contrafăcută de către pionierii masoneriei speculative, nu fac decât să întreţină în mod justificat o aură artificială şi să alimentele alegaţiile adversarilor declaraţi ai acesteia.
Marele Sigiliu al SUA cu piramida masonică nu a fost conceput şi ales de către francmasoni, spune Mircea Alexandru Birţ. FOTO: Panorama.hu
Toţi preşedinţii americani au fost francmasoni?
Ne oferiţi câteva exemple?
Cum am spus sunt nenumărate. Printre cele mai cunoscute şi mai răspândite aş aminti: francmasoneria este un produs al iezuiţilor, francmasoneria este părintele comunismului, al bolşevismului, SUA sunt un stat masonic, toţi preşedinţii americani sunt francmasoni, deşi au fost numai 14, Declaraţia de Independenţă a SUA a fost elaborată de către francmasoni (dintre cei 55, doar 9 erau masoni şi doar 3 erau masoni în anul 1775, când a izbucnit Revoluţia americană). Este adevărat că masoneria avea să joace un rol important în istoria ulterioară a Americii, dar la începuturile sale a predominat elementul protestant, apropiat de puritanism. De altfel, în Anglia, Războiul de Independenţă American, a primit numele de Revolta Presbiteriană, iar regele George al III-lea declara în mod repetat „atribui întrega vină pentru aceste formidabile evenimente presbiterienilor”. Putem vorbi tot aşa şi de Marele Sigiliu al SUA cu piramida masonică, care nu a fost proiectat şi ales de către francmasoni. Cei interesaţi să-l citească pe Brent Morris, un reputat istoric mason american.
Totuşi, care este aportul francmasoneriei în istoria omenirii?
Subiectul este prea vast ca să-l continuăm. Masoneria are meritele sale în dezvoltarea şi progresul societăţii. Acestea sunt indiscutabile în elaborarea şi promovarea Cartei Drepturilor Omului, a Societăţilor Naţiunilor Unite, abolirea sclavagismului şi a inegalităţii dintre sexe, a dreptului la învăţătură, la concediile de odihnă plătite, a programului de muncă de 8 ore, într-un cuvânt la progresul umanităţii, exprimat prin libertatea opiniei, egalitatea în şanse, respectul persoanei şi a diversităţii, combaterea violenţei, ignoranţei, a fanatismului, etc.
Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România
„Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România s-a constituit regular în urma Conventului ce a avut loc în data de 11 noiembrie 2006 (5767) în Cluj- Napoca, respectându-se Declaraţia din 4 septembrie 1929 a Marii Loji Unite a Angliei. Cu ocazia acestui Convent, trei Ateliere, întemeiate în mod regular, au hotărât să lucreze asupra ameliorării materiale şi morale, la perfecţionarea intelectuală şi socială a umanităţii. Principiile noastre sunt: toleranţa mutuală, respectul faţă de semeni şi faţă de sine, libertatea conştiinţei. Obiectivul nostru este: căutarea adevărului, studiul moralei şi practicarea solidarităţii”, se arată pe siteul Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România.
„Pentru a ne atinge obiectivele asumate se impune: respectarea legilor ţării, interzicerea în Ateliere a discuţiilor pe teme religioase sau politice şi elaborarea unui cod masonic, prin care fiecare Mare Lojă, fie de tendinţă conservatoare sau liberală, să-şi sincronizeze eforturile în vederea promovării principiilor masoneriei, a moralei şi eticii masonice”, mai precizează sursa citată.
Mircea Alexadru Birţ, Marele Maestru al Marelui Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România, este un cunoscut medic psihiatru şi profesor din Cluj-Napoca (a predat Psihiatrie clinică la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai). Birţ este laureat al Premiului ‘’Gh. Marinescu’’ al Academiei Române (2001).
Citeşte şi