Secretele arhitectului mason care a modelat „faţa“ Clujului. Istoric: „Clădirile sunt propria noastră oglindă. Au viaţă câtă vreme ştim să avem grijă de ele“
0Clădiri-simbol ale Clujului, aşa cum le ştim azi, au prins viaţă din schiţele arhitectului Pákei Lajos, un mason vizionar care a lăsat oraşului natal o moştenire solidă în piatră.
Prea puţini au auzit de numele său sau ştiu că el a proiectat Hotelul Continental, Casinoul din parc, precum şi biserici şi castele din Transilvania.
Capitolul I. Familia
În prima zi de martie a anului 1853, în Clujul de după paşoptişti, se năştea Pákei Lajos. Primeşte numele tatălui său despre care se ştie că a fost prim-jude al oraşului şi un mare iubitor de călătorii. În anul 1830, seniorul călătoreşte în Italia ca să admire capodoperele de artă şi ţine un jurnal unde notează detaliat toate locurile şi lucrurile văzute. Pasiunea pentru călătorii şi simţul frumosului i le va împărtăşi şi fiul său.
„Era convins că a călători este o nevoie sufletească, nevoie care, odată îndeplinită, îţi flexibilizează sufletul şi mintea, făcându-le mai deschise şi mai receptive la tot ceea ce este nou şi frumos în imediata apropiere“, povesteşte istoricul clujean Varga Attila. Pe Pákei l-a descoperit în timp ce căuta documente pentru cărţile sale despre masonerie. L-a fascinat personalitatea, viziunea şi perseverenţa acestuia, iar la Bienala de Arhitectură Transilvania, din toamna anului 2015, de la Cluj, Varga Attila (foto în dreapta, credit foto: arhiva Varga Attila) i-a făcut o scurtă prezentare.
A aflat şi că înclinaţia spre educaţie şi cultură a însoţit fiecare generaţie din familia Pákei. Din rândul ei s-au distins oameni care au schimbat viaţa comunităţii în care au locuit – de la literaţi, jurişti, predicatori, la funcţionari şi proprietari de imobile şi terenuri. Rădăcinile familiei sunt în secuime, în vechea comună Páké din fostul comitat Trei Scaune, azi satul Pachia, din judeţul Covasna. Erau de rit unitarian, confesiune reformată apărută în inima Transilvaniei
Capitolul II. Drumul spre visul de arhitect
Călătoriile viitorului arhitect încep cu anii studenţiei. După ce a absolvit Colegiul Unitarian din Cluj în 1871, a plecat la studii în Budapesta, la Universitatea Tehnică (1872-1873), apoi la München, la Politehnică (1873-1876), şi la Viena unde a urmat cursurile Academiei de Arte (1876-1879). În capitala Imperiului Austro-Ungar l-a avut mentor pe Theophil Hansen, un faimos arhitect danez, din echipa căruia a făcut parte câteva luni bune, în anii 1879-1880.
„Din ce am văzut eu în documentele de epocă, Pákei Lajos i-a respectat foarte mult pe toţi profesorii săi de la Universitate şi de la Academia de Arte din Viena. Mentorul său însă, care l-a inspirat cel mai mult, a fost baronul Theophil Hansen, arhitect celebru de origine daneză. Acesta, în anul 1879, atunci când Pákei a absolvit Academia de Arte, lucra deja la construirea minunatului edificiu al Parlamentului din Viena. El a fost cel care l-a invitat pe tânărul arhitect clujean să se alăture echipei sale, ceea ce s-a şi întâmplat la scurt timp. Pákei a excelat în cadrul celei mai cunoscute case de arhitectură din Viena, numărându-se printre elevii preferaţi ai baronului“, explică istoricul clujean.
Pákei Lajos n-a rămas la Viena, unde avea toate şansele unei cariere poate şi mai prestigioase decât cea a mentorului său, ci a hotărât să revină acasă. Era singurul copil şi părinţii aveau nevoie de sprijinul lui. În 1880 s-a întors la Cluj „cu entuziasmul specific vârstei, hotărât fiind să performeze în locurile de baştină“, adaugă Varga Attila.
Capitolul III. Întoarcerea acasă
În călătoriile sale prin Europa s-a documentat, a luat cărţi care să-l ajute, „a admirat clădiri, a făcut numeroase desene mânat de certitudinea că poate să facă şi din oraşul său o miniatură a Vienei de pe Dunărea Albastră pe care el o iubea atât de mult“, povesteşte istoricul. Cu aceste gânduri a venit la Cluj, unde a ajuns arhitectul-şef al oraşului.
Povestea sa de viaţă impresionează şi azi.
„Mi-a plăcut foarte mult acest personaj încă din clipa în care l-am întâlnit în documentele de epocă şi am decis că îi voi consacra o cercetare fundamentală. Fireşte, Pákei Lajos (1853-1921), în calitatea sa de francmason şi prim-arhitect al oraşului Cluj din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, are o poveste fascinantă care încă inspiră multă lume, mai ales pe cei care mai au tăria de caracter să creadă în deontologia profesională, respectiv în pasiunea pentru vocaţia lor“, mărturiseşte istoricul Varga Attila.
Documentele găsite de acesta păstrează şi ideile pe care Pákei Lajos le-a susţinut cu tărie. Una este cea legată de existenţa unul stil arhitectural transilvan prin care, considera arhitectul, s-ar putea pune şi mai mult în valoare farmecul acestei provincii de la marginea imperiului, unde a proiectat zeci de clădiri, biserici şi castele.
Iată câteva dintre cele mai importante: În Cluj - Hotel New York/Continental/Conti, Casino, Chios, Academia de Comerţ, clădirea Universităţii Tehnice, soclul statuii lui Matei Corvin, soclul statuii Reginei Elisabeta, gardul de fier al Bisericii Sfântul Mihail din Cluj; din Transilvania - bisericile unitariene din Belin (judeţul Covasna), Delenii (judeţul Mureş), Firtănuş (judeţul Harghita), din Odorheiu Secuiesc, biserica catolică din Târnăveni, castelul Teleki din Chinari (judeţul Mureş), castelul contelui István Teleki din Dumbrăvioara (judeţul Mureş), castelul lui Tivadar Béldy din Budil (judeţul Braşov), castelul lui István Ugron din Zau de Câmpie (judeţul Mureş), soclul statuii Wesselényi din Jibou (judeţul Sălaj); din străinătate - soclul statuii Maria Terezia din Bratislava, casa lui János Fadrusz (sculptorul ce a realizat statuia lui Matei Corvin, un alt simbol al Clujului) din Budapesta.
„Nu există vreun proiect sau plan pe care Pákei Lajos să-l fi făcut, iar după definitivare să nu stârnească admiraţie. Aş aminti însă două edificii care sunt veritabile simboluri pentru Cluj, chiar dacă soarta în vremurile actuale nu a fost la fel de generoasă cu ambele. Mă gândesc la Hotelul Conti din centrul Clujului, momentan în paragină, şi la Casinoul din Parcul Central. «Cerşetoarea» şi «Prinţesa» de acum sunt două capodopere ale geniului arhitectural cu care Pákei Lajos a conferit, cândva, un plus de frumuseţe şi splendoare oraşului de pe Someş. Personal, cred că ambele edificii reprezintă un remarcabil testament lăsat posterităţii prin care renumitul arhitect pare să ne predea zilnic aceeaşi lecţie: suntem cu toţii responsabili pentru ceea ce construim, dar mai ales pentru felul în care construim. Clădirile au viaţă şi ne garantează viaţă câtă vreme ştim să avem grijă de ele, căci, până la urmă, ele sunt propria noastră oglindă“, consideră istoricul clujean.
Planurile după care a construit cele mai reprezentative clădiri se păstrează la Cluj, în arhiva Episcopiei Unitariene.
Pákei Lajos a condus, din anul 1884, şi Şcoala Regală pentru Industria Metalului şi Lemnului din Cluj. Pentru munca sa la proiectul soclului statuii lui Matei Corvin a fost recompensat cu Ordinul „Franz Ioseph“ în grad de cavaler. Despre acest ordin se ştie că a fost înfiinţat pe 2 decembrie 1849 de împăratul Franz Joseph şi se acorda celor care se remarcau pentru merite civile şi militare indiferent de clasa socială din care făceau parte, de religia şi de naţionalitatea lor.
Hotel Conti, de ieri şi azi FOTO stânga - arhiva istoricului Varga Attila, dreapta - Florina Pop
Capitolul IV. Frăţia masonilor
O dată importantă din viaţa arhitectului este 24 aprilie 1887. Este momentul când se alătură masonilor din Loja „Unio“ din Cluj şi când are loc ceremonia de iniţiere. Dosarele de arhivă citite pe îndelete de Varga Attila arată că Pákei Lajos s-a făcut remarcat şi în masonerie. Într-un singur an a urcat două trepte în ierarhia masonică: a fost numit calfă pe 27 mai, iar trei zile mai târziu, pe 30 mai, maestru. „La trei decenii şi mai bine de la iniţierea sa, Pákei Lajos a fost elogiat pentru merite deosebite în folosul comunităţii, dar şi al atelierului său. Este un mason care, şi după un secol, este căutat, redescoperit, iar munca şi viziunea sa asupra arhitecturii sunt de referinţă chiar şi în zilele de azi“, adaugă istoricul.
Loja Masonică „Unio“ din Cluj a fost un reper pentru masonii din Ardeal şi datorită faptului că membrii săi au avut un cuvânt de spus în ceea ce a însemnat modernizarea comunităţilor din regiune. A fost înfiinţată pe 14 noiembrie 1886, la câteva luni după o dată istorică în masoneria din centrul şi estul Europei: formarea Marii Loji Simbolice Maghiare, prin unirea a două structuri deja existente.
„Scriind volumul despre Loja Masonică «Unio» din Cluj, am studiat, inevitabil, şi matricola atelierului. Acesta m-a ajutat să văd cât de multe personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi academice au aderat la această organizaţie. Am găsit medici, ingineri, oameni de afaceri, profesori universitari, oameni de cultură remarcabili precum Janovics Jenő, părintele cinematografiei şi, totodată, creatorul «Hollywood-ului transilvan» şi mulţi arhitecţi. Pákei Lajos era unul dintre ei, iar din sursele de arhivă am înţeles faptul că era cel mai bun dintre cei buni. Pákei Lajos, înainte să fie un arhitect de geniu, a fost un mare caracter“, povesteşte Attila.
Pákei Lajos a murit pe 22 martie 1921. Nu a avut urmaşi, ci doar o moştenire în piatră. Clădirile proiectate de el, unele în paragină, se încăpăţânează să reziste vremurilor şi oamenilor, perseverenţă care aminteşte de cea a arhitectului care le-a dat viaţă.
Casinoul din Parcul Central, de ieri şi azi. FOTO stânga - arhiva istoricului Varga Attila, dreapta - Florina Pop
Capitolul V. Moştenirea
Istoricul Varga Attila, biograful lui Pákei Lajos, spune că are în plan, măcar la nivel ideatic, un curs de „verticalitate“, de „pasiune pentru muncă“.
„Cred sincer că tot ce trebuie să facem este să ne concentrăm pe modele adevărate, care să ne fie veritabile repere. E ceva timp de când tot studiez, în documentele de epocă, în ce anume a constat originalitatea contribuţiei lui Pákei Lajos în peisajul arhitecturii clujene din a doua parte a epocii romantice. De fiecare dată am admirat convingerea sa potrivit căreia un arhitect remarcabil, care vrea să edifice cu adevărat ceva durabil, va construi pentru generaţii şi generaţii. Dar până la edificiile propriu-zise, el trebuie să ştie să clădească punţi trainice între oameni, indiferent de rasă, religie sau naţionalitate, iar dacă aceste punţi rezistă în timp, atunci opera sa are toate şansele să dobândească un loc de cinste în paginile cărţilor de istorie. Este aspectul pe care m-am străduit să-l învăţ şi eu de la Pákei Lajos. Să fii arhitect al punţilor de legătură între oameni este, cu siguranţă, una dintre cele mai complicate şi mai frumoase provocări ale vieţii. Dacă te apuci de aşa ceva şi chiar îţi reuşeşte, cu siguranţă că viaţa ta nu va mai fi la fel ca înainte“, încheie istoricul clujean.
Mai puteţi citi:
„Români, maghiari, germani, evrei, armeni sunt lumile transilvane paralele care, prin eroii lor, au scris istoria unei provincii de-a lungul secolelor“, aceasta este afirmaţia istoricul clujean Attila Varga. Plecând de la ideea din spatele acestui citat, „Adevărul” vă prezintă, sub forma unui serial, personalităţi din mai multe etnii şi rituri care, prin ideile şi munca lor, au lăsat moşternire generaţiilor viitoare adevărate lecţii de viaţă.
Prima personalitate pe care o vom prezenta cu ajutorul istoricului clujean Varga Attila, avid cercetător al francmasoneriei din Transilvania şi Banat, este Miko Imre (n. 4 septembrie 1805, Zăbala, judeţul Covasna - 16 septembrie 1876, Cluj). Acesta a fost guvernatorul Transilvaniei, în 1849 şi între anii 1860-1861, şi a înfiinţat o societate culturală unde a unit toate etniile din Ardeal.
Se încarcă comentariile...
