Templul solar din Maramureș. Nu este o reminiscență istorică, dar poate deveni atracție turistică
0O formațiune ciudată de pietre poziționate în cerc atrage atenția la intrarea în comuna Groși din Maramureș. Nu e nicio descoperire arheologică ciudată, niciun Stonehenge dărâmat. Este un platou unde se filmează scene pentru un nou film produs de Walter Übelhart - Zalmoxis - spiritul lupului.
Formațiunea de pietre este un templu solar, realizat după toate regulile istoriei și în curând va fi și un sat dacic acolo. „Aveam nevoie de un sat unde să putem filma viața de la acea vreme. Ne-am bazat pe un sat care s-a construit la Medieșul Aurit, dar după ce a venit regizorul și a văzut locația a spus că nu se potrivește. Erau garduri de beton, stâlpi etc”, spune Walter Übelhart, producătorul și scenaristul filmului. „E foarte greu să filmezi într-un un loc care să nu fie «poluat» de tehnologie”, mai arată el.
Loc de agrement, după încheierea filmărilor
Astfel, fără resurse suficiente dar cu mult entuziasm, echipa a început construcția cu fonduri din donații și sponsorizări.
Primăria Groși a pus la dispoziție terenul, urmând ca macheta satului și templul solar să rămână administrației locale, ca parte dintr-un proiect cultural. Casele vor fi transformate, ulterior, în mici ateliere de pictură sau fierărie.
„Știam că cei de la primărie voiau să facă un proiect, un centru cultural la intrare în comună și am propus atunci să facem provizoriu un sat, un templu solar și câteva case temporare, nu cu statut definitiv. Inițial sunt niște machete, cât să putem filma. Să vedem care sunt reacțiile. Dar și ei au fost foarte entuziaști pentru că după filmări, chiar se poate transforma acea zonă într-un fel de locație de agrement, unde să meargă copiii și o să fie ateliere de pictură, de fierărie, iar copiii sunt fascinați de așa ceva”, mai arată el.
Templul solar, atracție turistică
Templul solar, unul original, deja începe să atragă curioși. „Nu am reprodus vreunul existent, am conceput unul, consultându-ne și cu alți specialiști în astronomie. Templu este orientat spre solstițiul de iarnă. Am făcut o interpretare a unor cercuri din interiorul templului”, mai arată el, continuând că denumirea de „templu” este, de fapt, improprie. „Templul este de obicei o construcție cu acoperiș. Noi îi spunem generic templu, dar un «loc sacru» ar fi mai corect”, mai justifică el.
Punctul de atracție va fi „focul viu”, care va arde neîncetat în mijlocul templului. Pentru asta, o persoană va fi permanent acolo care va întreține focul și va fi gazdă pentru vizitatori.
„Deja dintre voluntarii care au lucrat sau lucrează la acest proiect sunt tot mai entuziaști. În fiecare zi o familie va avea grijă să întrețină focul. Această familie va fi și gazda locației când vin vizitatori”, mai explică el.
„E o chestiune care poate să dezvolte zona, va fi o atracție”, mai spune el despre planul pentru perioada de după încheierea filmărilor. Dacă totul merge conform planului, filmul va fi gata până la finalul anului.
„Maramureș, un imens platou de filmare”
Despre locul ales, producătorul filmului mai spune că e o formă de a promova locuri frumoase, dar mai puțin cunoscute din Maramureș. „Încercăm să exploatăm cât mai mult natura în Maramureș, care e un imens platou de filmare. Caut mereu locuri frumoase, care nu sunt atât de bine cunoscute, iar cu această ocazie să le scoatem în evidență”, mai explică el.
Walter Übelhart, care a semnat și scenariul pentru acest film, spune că își dorește ca filmul pe care îl produce să fie privit cu relaxare. „
Mai ales că scenariul este semnat de un german (el - n.r.), iar regizorul este un maghiar (Janos Tarkany)”, spune el în glumă.
„Filmul nu este despre daci și romani, nici despre cine a fost primul aici. Nu are nicio tentă de propagandă. După primul film au venit la noi acești pasionați de reconstituiri istorice cu o propunere, să facem acest film cât mai apropiat de realitatea arheologică”, mai spune el, arătând că cel mai mult s-au bazat pe dovezile arheologilor, deoarece acestea sunt evidențe palpabile.
„Am scris un scenariu în care am încercat să scot în evidență anumite lucruri legate de cultura respectivă, și anume ceea ce știm până acum: că ei plângeau la nașterea unui copil, că râdeau la moarte, despre școala subterană zalmoxiană și, sigur, un film artistic are nevoie de acțiune, de poveste”, mai arată el.
Se încarcă comentariile...
