Ghid de conversație în arabă, vechi din 1894. Exponatul lunii la Muzeul de Istorie din Maramureș
0Un manual practic de limbă arabă, în dialectul sirian, este exponatul lunii la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș. Limbile exotice, cu precădere africane și orientale, erau cele mai „la modă”, însă autorii nu întotdeauna aveau experiența necesară scrierii ghidurilor.
„Praktisches Lehrbuch der arabischen Umgangssprache syrischen Dialekts“, adică „Manual practic de limba arabă, dialectul sirian”, scris de autorul August Seidel și publicat la Editura A. Hartleben din Europa în 1894, este exponatul pe care despre care vorbește muzeografa Oana Alexandra Chirilă de la MJIA.
Potrivit ei, fenomenul publicării acestor manuale a luat amploare aproximativ de la jumătatea secolului al XIX-lea.
„Începând cu anii 1840 și în special în anii 1880, în Europa a luat amploare un fenomen puțin studiat până acum: publicarea en-masse a manualelor și a ghidurilor de conversație în limbi «exotice», cu precădere africane și «orientale». Deși în principal aceste cărticele le erau destinate coloniștilor, soldaților și misionarilor, ghidurile de conversație și manualele fără profesor se doreau a veni și în sprijinul potențialilor turiști, acum mulți”, explică ea.
Autorii, lipsiți de experiență în limba „exotică”
Cu toate că erau la modă, autorii nu aveau experiență întotdeuna și nici nu toți au călătorit în aceste țări. Însă problema era „rezolvată” altfel. De fapt, nu „foarte altfel” față de zilele noastre, după cum arată specialiștii.
„Una dintre editurile de epocă care a profitat de această modă a fost Hartleben, cu sedii la Viena, Pesta și Leipzig. În colecția cea mai prolifică, Die Kunst der Polyglottie, au fost publicate, printre altele, manuale de limbă arabă, chineză, japoneză, rusă și swahili. Marea majoritate a autorilor afiliați Hartleben au publicat manuale diverse, fără a avea în mod necesar o anumită specializare și fără să fi călcat vreodată în țările unde limbile respectiv sunt vorbite. Problema lipsei de expertiză în domeniu era rezolvată prin plagiat, auto-plagiat și cârpire”, mai explică muzeografa.
Vocabular greoi
Despre August Seidel (1863-1916) spune că nu a făcut excepție. Secretar General al ziarului Deutsche Kolonialgesellschaft între 1889 și 1903, Seidel a publicat manuale de limbă arabă (două, ambele în 1894), japoneză și swahili, toate din biroul său din Berlin.
„Vocabularul pe care învățăcelul ar trebui să îl memoreze este greoi și rar, într-adevăr, practic. De multe ori, situațiile prezentate în manuale sunt specifice țării de origine și nu celei de destinație. De asemenea, prin frazele pe care autorul decide să le includă, vedem că aceste cărticele aveau funcția de a-l ajuta pe călător sau colonist să își verbalizeze propriile nevoi și nu de a avea un dialog real cu interlocutorii”, mai arată ea, apoi dă un exemplu.
„În manualul de limbă arabă pe care îl expunem în această lună, cititorul învață prima dată cum să ceară apă și să spună că îi este frig, iar abia apoi află care sunt formulele de salut”, mai explică ea.
Fraze sinistre în vechile manuale
În unele ghiduri de conversație de la acea vreme pentru limbile vorbite în colonii se regăseau fraze prcum „De ce ești așa leneș astăzi?” sau „Da, stăpâne, voi pregăti totul cum trebuie”.
Însă în manualul prezentat, autorul se limitează la un vocabular în mare parte potrivit turiștilor, benign, dacă nu chiar naiv.
„Manualul este tipărit în limba germană, în caractere gotice. Cuvintele în limba arabă sunt transliterate, punându-se astfel accentul pe nevoia turistului de a vorbi această limbă și nu de a citi sau a scrie. Exemplarul din colecția noastră nu conține adnotări pe margine (marginalia) și este în condiție excelentă, ceea ce ne face să credem că proprietarul inițial nu l-a folosit prea mult”, mai arată muzeografa din Baia Mare.
Se încarcă comentariile...
