Meseria ca binecuvântare. Povestea Ramonei Pantea, un psihoterapeut pasionat de poezie: „E limba mea maternă”
0Și-a dorit de mică să urmeze o carieră în psihologie și așa a și fost, iar acum este un cunoscut psihoterapeut din țară. Arădeanca Ramona Pantea are această meserie din anul 2005, iar 12 ani a fost jurist.
Mereu a iubit oamenii și le-a dorit binele și se implică cu tot sufletul în procesul lor spre o viață de calitate, pentru a fi congruenți, empatici, asertivi.
„Ceea ce fac e un dar, o binecuvântare și studiez continuu pentru a fi demnă de profesia mea. Nu fac fără suflet și bună-credință nimic. Îmi asum, exact cum mi-am asumat în 89, motivul principal al ieșirii mele în acele zile a fost cunoașterea, studiul, deoarece, în comunism, la facultatea de drept nu aveau acces candidații cu rude fugite din țară, iar facultatea de psihologie era desființată. În 1991 am fost pregătită de domnul prof. univ. D,r Ion Radu, decan al facultății de psihologie din Cluj-Napoca, dar am avut eșec (câteva sutimi) din cauza unor probleme familiale”, spune psihoterapeutul.
Aceasta mai susține că este un om perseverent și a considerat studiul o necesitate, nu un lux, a obținut licența în drept, apoi în psihologie.
„Am căutat să învăț de la cei mai buni din domeniu, astfel am ales să fac masterul în Psihoterapii cognitiv-comportamentale la București doar pentru a învăța de la doamnele prof. univ. Dr, Irina Holdevici și prof. univ. dr Oltea Jojea sau, un alt exemplu, m-am format ca psihoterapeut avându-i ca mentori sau supervizori pe doamna prof. univ. Dr. Aurora Szentagotai-Tătar, PhDSteve Johnson (Institutul Albert Ellis, New York), domnul ”prof Aaron T. Beck” prof. univ. dr . Daniel David etc”, spune Ramona Pantea.
Aceasta mărturisește că își iubește profesia de psihoterapeut pentru că iubește oamenii, altfel nu putea avea reușite.
„Această dragoste m-a făcut să public Revista cabinetului meu, în 2008 se numea ”Terapia rațional-emotivă și comportamentală”, apoi Revista nr.2 și 3 s-au numit PSIHORA (2009-2011), toate apărute la Editura Mirador; în acele reviste au fost publicate articole și din alte domenii, mărturisirile foștilor pacienți, «medicamente psihoterapeutice», tehnici de relaxare și restructurare cognitivă. În 2008, mi-a apărut un articol în Revista Psychologies, în care se demontau temerile/reticențele persoanelor de a se adresa unui psiholog/psihoterapeut, rețineri provenite din erorile infiltrate de comunism în mentalul nostru”, adaugă Ramona Pantea.
Pasiune pentru poezie
Ramona mai are o pasiune și anume poezia, care spune ea a ajutat-o enorm în profesie, deoarece Psihoterapia include un arsenal amplu de tehnici -de la metaforice la logice- care pot fi aplicate în manieră socratică (disputare pentru a restructura convingerile), psihoterapia oferă sfaturi (adevice giving), ”pastile/medicamente psihoterapeutice”.
„În acest sens, urmează să public o carte de reflecții despre practica vieții, o carte accesibilă fiecărei persoane, o psihoterapie pentru minte, trup și suflet...tot din bună-credință și dragoste de oameni””, mai adaugă Ramona.
Psihoterapeuta Ramona Pantea are și o pasiune pentru poezie și chiar a lansat un volum intitulat ”Împrimăvărarea pietrelor”, apărut la Editură Palimpsest, București:
„Am deosebita onoare și o mare recunoștință pentru domnul editor Ion Cocora, o mare personalitate a culturii, de asemenea, am o mare admirație și prețuire pentru doamna Dana Pocea, redactor de carte, o personalitate de rar profesionalism și sensibilitate, dumnealor m-au consiliat și au cuprins între coperte sufletul meu care conjuga verbul a fi…toate acestea fiind posibile cu sprijinul doamnei prof. univ. Dr. Lizica Mihuț, domnia sa îndemnându-mă să trimit poemele la editură, timp în care am avut parte de empatie, rigoare și atenție, pe această cale îi mulțumesc. Am convingerea că pe calea vieții ți-e dat să-ți întâlnești maestrul spiritual în fiecare persoană, nu pentru a te mândri sau a te tulbura, ci pentru a ajunge la cel care ești, la tiparul interior, conștient și demn. Cât despre poezie pot spune că e limba mea maternă, nu știu să gândesc sau să trăiesc altfel. Vă invit să punem în gesturi și poezie, așa cum Dumnezeu a pus în noi lumina. La mulți ani raționali pentru a fi sănătoși și fericiți, români și România!” a mai spune psihoterapeuta.
Una dintre poezii:
Diacriticele sunt dorurile noastre.
Cuvintele
Izvoare cu arc de triumf
fluturând pe haina cerului
Femeile vin cu pruncii deja însemnați în pântec
cu pecetea Libertății
așa se explică de ce avem eroi
agățați
ca niște globuri-doine brodate
sau ciucuri
pe brațe și pieptare.
Azi mi-e întâi decembrie
mi-e patrie în sânge
peste limita admisă
de asta semnalizez punându-mi tricolorul
pe obraz.
La mulți ani!! La mulți ani, grâu românesc
și vouă inimi
acoperite cu palma dreaptă!
Se încarcă comentariile...
