Unde și cum se distrează tinerii din oraşele mici
0Infrastructura culturală publică din orașele mici și mijlocii s-a evaporat. Cinematografele lipsesc, iar pentru a vedea un film, tinerii trebuie să ajungă în cel mai apropiat oraș în care există mall.
Orașele mici și mijlocii reprezintă cam 90% din orașele din România. Cu foarte puține excepții, după 1990, infrastructura culturală publică s-a erodat și s-au făcut presiuni pentru privatizarea spațiilor culturale. „Un exemplu ar fi închiderea masivă a cinematografelor în primul deceniu după Revoluție și redeschiderea acestora (cel puțin parțial) ca inițiative private. Sunt numeroase cazurile orașelor mici și mijlocii în care timp de zeci de ani nu a existat niciun cinematograf“, se arată în raportul „Consumul cultural al tinerilor şi tinerelor din oraşele mici şi mijlocii 2023, publicat de Fundația Friedrich Ebert Stiftung România.
Trei cinematografe în orașele mici
„Potrivit Anuarului Statistic al Cinematografiei 2021, România are un singur cinematograf la 210.000 de locuitori și 30% din cinematografe se află în polii București, Cluj, Constanța, Timișoara și Iași, iar 80% din cele 90 de cinemauri din țară se află în orașe cu o populație de peste 100.000 de locuitori. Nu există decât 3 cinematografe funcționale în orașe sub 25.000 locuitori, respectiv în Odobești (Casa de Cultură Odobești), Dorohoi (Melodia) și Caransebeș (Luna)“, se arată în document. Nu există decât 6 cinematografe de artă și aproximativ 20 de spații independente, multe filme fiind găzduite în spații cu utilizare mixtă, cum ar fi institute și centre culturale, muzee, teatre, filarmonici sau spații deținute de primării.
Vechile cinematografe fie stau închise, fie spațiul a fost dat în folosință pentru alte scopuri, astfel că mulți tineri sunt nevoiți să meargă la film în alt oraș decât cel în care locuiesc. Ștefania, de exemplu, una dintre tinerele cuprinse în studiu, consideră că orașul ei, Slatina, este unul „total lipsit de cultură“. Rareș spune, la rândul său, despre Râmnicu Sărat că informațiile culturale ajung cu greu acolo, iar „atunci când vreau să mă duc la un eveniment care chiar îmi place, trebuie să plec din oraș“. Despre cinematograful din Câmpina, o altă tânără spune că „acum este o clădire abandonată, cu geamuri sparte, în centrul orașului“.
TV și internet
Prin consumul lor colectiv, activitățile culturale au un potențial mare de a crea comunități, dar pentru tinerii din urbanul mic acest potențial nu este fructificat, ei fiind împinși către activități solitare, domestice. Activitățile cu o frecvență crescută – zilnică sau săptămânală – sunt cele care nu presupun folosirea infrastructurii culturale a orașelor, respectiv vizionatul emisiunilor TV sau al internetului (video, mai ales). „Excepțiile sunt voluntariatul și mersul la bibliotecă, dar care prezintă proporții scăzute, în jurul lui 10%. Mersul la festivaluri de film (70,3%), spectacole de divertisment (69,1%), expoziții de artă (58,3%) și muzee (48%) sunt activitățile la care respondenții au spus în număr mare că nu le-au desfășurat niciodată în ultimul an“, se mai arată în Raport.
Autoritățile încearcă să susțină activități publice de interes pentru tineri – participare la sărbători locale, voluntariat, concerte de muzică –, dar, spun acestea, conținutul nu este adaptat lor. „Câțiva dintre tinerii intervievați au susținut că abia în ultimii doi ani au început să fie invitați la evenimente precum «Zilele orașului» artiști care îi interesează“, potrivit sursei mai sus citate.
Totodată, activitățile culturale la care tinerii beneficiază de susținerea familiei sunt cititul de ziare/reviste sau cărți, mersul la bibliotecă și participarea la sărbători și târguri locale, în timp ce mersul la spectacole de divertisment, la festivaluri de film sau utilizarea internetului video nu sunt pe placul familiei.
48% dintre respondenții Raportului trebuie să călătorească în alt oraș pentru a ajunge la cinema
Se încarcă comentariile...
