Prunul, pălinca și ardelenii. Poezia închinată, spusă de Bob Rădulescu: „O dată pe zi îmi pun un pahar, ca omagiu“ VIDEO
0Actorul Bob (Bogdan) Rădulescu de la Cluj a aflat de ce sunt mai puține divorțuri în Ardeal dintr-o poezie dedicată pălincii. El a explicat și cum beau ardelenii „această minune care se numește aici, la noi, pălincă”.
Bob Rădulescu a povestit, la podcastul Vin de-o povește by Radu Țibulcă, cum a învățat, în timpul unui drum de trei ore, o poezie închinată „aceste minuni care se numește aici la noi în Ardeal pălincă”.
Rădulescu a recitat poezioara închinată pălincii:
„Slăvit să fie în veci numele tău,
Că ai lăsat pe drumul spre Zalău
Atâția pomi în care atârnă prune.
Aceste fructe, foarte bune
În budincă, în magiun, în tarte sau gomboți,
Sunt minunate în forma lor lichidă - pălincă.
Că te-ai îngrijit și ai răsădit copaci
Pe orice șanț, pe orice deal, Mărite
Și astfel vezi doar fețe fericite
Și nu vezi nici bețivi, săracii
Și m-am uitat la ceilalți pomi, subțiri,
Abia mai vezi trei-patru verziciuni,
Nu bogăție cum ai dat la pruni
De-atârnă ca nebunele-n neștire.
Au pus țăranii bețe ca proptea, să nu se rupă crengile de roadă
Și stau la pândă una să nu cadă
Și le stropșesc cu ciudă: No! Așe!
La fiecare casă e un cazan și toamna
Când se termină borhotu,
Miroase drumul spre Zalău cu totul
A țuică de te îmbată.
Pe aici nu vezi divorțuri numeroase,
Că dacă e pălincă din belșug.
Bărbații stau acasă și nu fug,
Că li se par femeile frumoase.”
„Pălinca e pentru toată lumea, dar nu e pentru oricine”
„Am învățat poezia și râdeam când ajungeam la final. Râdeam singur la volan. Mi se pare foarte tare. Motiv pentru care de zilele trecute, de când am învățat-o, o dată pe zi îmi pun un pahar de pălincă și îi aduc așa, un omagiu. Și mai o spun o dată, eu mie”, a mărturisit simpaticul actor.
Ardeleanul și-a servit gazda cu un pahar de palincă de gutui și a continuat să facă filosofila pălincii.
„Pălinca e pentru toată lumea, dar nu e pentru oricine. Și asta am experimentat-o, gândește-te, că am plecat în State ca student în anii 1999. Cu ce să te duci, mă, la oamenii ăia? Nu vă supărați, cu ce să te duci, mă, din România la oamenii ăia?”, a întrebat, retoric, Bob.
A dus pălincă în sticle mici la PET: „Tai eticheta jos, că-n Ardeal așa face, nu știu în alte părți, dar dacă ai pus altceva decât eticheta, dai eticheta jos, să nu... Am dat-o oamenilor cu care lucram acolo. Frate... deci oamenii o rezonat, o simțit, n-o fost unul care să bea și să nu se țină de ceva în clipa în care a înghițit. La toți li s-au roșit ochii. Înțelegi...”.
Apoi, în toți anii care au urmat, toți cei cu care a lucrat i-au cerut clujeanului să le mai aducă „apă vie”.
„În schimb am dat unui domn pe care-l admiram foarte mult. Am lucrat pentru el într-un context artistic. Și, frate, i-am dus o pălincă de prune de picai jos cât era de bună. Omul a gustat-o și a venit a doua zi la muncă”, povestește el. Americanul i-a mărturisit: „Bob, în semn de respect, am gustat-o, dar nu-s bărbat îndeajuns s-o beau”. Astfel, i-a adus înapoi sticla ca să nu se risipească.
Cum se bea pălinca în Ardeal
E o chestiune de gusturi, adică îți place sau nu-ți place pălincă, a concluzionat Bob.
Rădulescu și-a învățat gazda și cum se bea pălinca în Ardeal, după ce Țibulcă i-a povestit cum a dat gata o sticlă, într-o noapte, împreună cu încă două persoane.
„Trebuie să ai echilibru, să știi cât să bei. Dacă era bună pălinca aia, eu o împărțeam și o lună tot beam din ea. Nu dădeam iama în ea într-o singură noapte”, a explicat ardeleanul.
Se încarcă comentariile...
