Malta, insula mediteraneeană fără plaje

Malta, insula mediteraneeană fără plaje

Deşi primeşte anual circa 1,4 milioane de turişti, la o populaţie de 400.000 de persoane, ţara cavalerilor maltezi nu excelează în servicii turistice Punctele forte al fostei colonii

Deşi primeşte anual circa 1,4 milioane de turişti, la o populaţie de 400.000 de persoane, ţara cavalerilor maltezi nu excelează în servicii turistice

Punctele forte al fostei colonii britanice sunt apa limpede şi oraşele vechi, iar minusurile se înregistrează la plajă, hoteluri, preţuri şi confort.

Plecarea în Malta din Bucureşti presupune practic o noapte pierdută. Decolarea avionului companiei Air Malta se face la 4.55 dimineaţă, dar prezentarea pe aeroport este pentru ora 3.00. În funcţie de zona Capitalei unde locuiţi, încă o oră pe drum e bine-venită.

Aveam să aflu ulterior că această plecare, din fiecare joi spre vineri, este pusă la ora aceasta pentru o economie de 50 de euro/pasager. Cam la fel se întâmplă şi pentru cetăţenii care se îmbarcă de pe aeroporturile din Cluj şi Timişoara, cu destinaţia Malta.

Circa 5.000 de turişti români merg anual în Malta, şi ţinta fixată de singurul tour-operator din România care operează această destinaţie, respectiv Malta Travel, este de 10.000 de turişti în următorii ani.

Pachetele turistice costă, în funcţie de categoria hotelului, între 355 de euro (două stele) şi 906 euro (cinci stele). De menţionat ar fi că în Malta, ca şi în alte ţări mediteraneene şi nu numai, categoria hotelului este mai slabă decât confortul oferit. Prin urmare, pentru un confort decent, un hotel de minimum patru stele ar fi bine-venit.

Atenţie la obiectele contrafăcute!

Cea mai mică insulă mediteraneeană, care poate fi traversată pe circa 40 de km, nu are resurse de niciun fel. În ultimii ani, localnicii s-au orientat către turism, şi încearcă, cu orice preţ, să trăiască din el.

Prin urmare, multe din obiectivele turistice care vi se propun sunt "contrafăcute", adică sunt lăudate a fi mult mai spectaculoase decât sunt în realitate. În plus, preţul pentru acestea este foarte umflat faţă de ce ţi se oferă.

Trebuie să fiţi atenţi la restul primit pentru că "neglijează" să vi-l dea corect, iar la hotel să fiţi pregătiţi cu o carte de credit ori cu bani pentru garanţie (minimum 50 de euro), pentru că ei nu doresc să rămână cumva în pagubă, deşi aţi plătit cazarea.

Cea mai mare comoară a insulei este considerată "piatra sa" - un calcar auriu, din care sunt construite majoritatea caselor. Se mândresc cu asta şi cu istoria de peste 7.000 de ani, din care îţi arată mereu câteva din vestigiile rămase. Sunt catolici înverşunaţi şi ţin să-ţi arate toate bisericile lor, deşi sunt departe de catedralele din Italia ori Franţa.

Dacă ajungeţi în Malta vara şi vă gândiţi că este un sejur tipic la mare, ei bine, nu este deloc aşa. Neavând plaje decât puţine, mici şi departe de locul de cazare, trebuie să fiţi pregătiţi tot timpul cu costumul de baie şi prosopul dacă vă vine cheful de a înota într-un loc cât de cât amenajat, şi nu stâncos.

Nu vă aşteptaţi însă şi la duşuri pe plajă, astfel că, dacă v-aţi oprit pentru o baie în cadrul unei excursii organizate, trebuie să rămâneţi cu sarea pe corp până ajungeţi în camera de hotel.

Excursiile prin agenţie, prea scumpe

Tour-operatorul de origine malteză, prezent pe piaţa românească, dar şi revânzătorii de Malta, vă propun, încă de la plecarea din ţară, următoarele excursii: Sicilia (120 de euro/persoană), turul insulei Gozo (80 de euro), al Valettei, Mdina şi Mosta (45 de euro), al Maltei, cu vaporaşul (45 de euro) şi Grota Albastră (30 de euro).

Dacă ştiţi engleza, ar fi de preferat să nu luaţi nicio excursie prin agenţie, pentru că vă puteţi descurca mult mai ieftin la faţa locului.

Turul insulei Gozo se poate face cu feribotul care costă 6 euro de persoană şi vreo 15 euro pentru maşină, în caz că aţi închiriat una. Varianta bună este cu autobuzul, au o reţea destul de bine pusă la punct. Un abonament costă în jur de 10 euro şi puteţi umbla fără probleme în toată insula. O călătorie cu autobuzul costă maximum 0,50 lire, în funcţie de distanţă, dar poţi ajunge oriunde.

Turul insulei cu vaporaşul, excursie care se face de obicei în ultima zi de sejur, nu merită dacă aveţi rău de mare. Şi pentru cei care nu au, vaporaşul vechi vă poate crea probleme la patru ore de balans pe valuri (numai dus) şi priveliştea care s-ar putea vedea nu vă mai prieşte dacă vă este rău.

În plus, la ajungerea pe insula Comino (nelocuită), numai de soare nu vă va arde după ce v-a fost rău. Peste jumătate din pasagerii de pe vas vomitau în pungi pregătite de echipaj. Preţul excursiei, de 45 de euro, este cât o noapte de cazare la un hotel de patru stele (de exemplu, la hotelul Golden Tulip de patru stele, din St' Julien, o cameră costa, la recepţie, 40 de euro).

Având în vedere că plecarea spre România presupune o altă noapte nedormită, eliberarea camerei la ora 12.00, în ultima zi de stat în Malta, poate fi foarte obositoare.

Deşi camera se eliberează la prânz, plecarea spre aeroport se face la ora 9.30 ora Maltei, iar în ţară se aterizează la 3.30 dimineaţă, ora noastră. Prin urmare, un lucru bun este să vă plătiţi singuri o noapte de cazare decât să achiziţionaţi excursia organizată.

Maltezii sunt foarte mândri de jocurile lor de artificii. În fiecare săptămână, un sat sau un oraş organizează o "festa" pentru a aprinde aceste artificii.

Atenţie însă că "spectacolul" se termină tâziu şi puteţi sta, timp de patru ore cel puţin, în picioare, în mizerie (nu au coşuri de gunoi, se bazează pe firma de curăţenie care curăţă a doua zi după festa) şi răcoare (seara). Jocul de lumini ar putea fi difuzat foarte bine în jumătate de oră, dar ei preferă, ca singura lor distracţie, să dea câte un tun de artificii odată la 10-15 minute.

Majoritatea maşinilor din trafic sunt vechi

Odată ajunşi în Malta veţi constata că majoritatea maşinilor din trafic sunt foarte vechi şi poluează foarte mult. Străzile sunt mici şi înguste, astfel că traficul începe să semene cu cel din Bucureşti.

Aerul e totuşi respirabil pentru că nu au clădiri înalte şi fiindcă insula e foarte aerisită. Autobuzele lor vechi, deşi pitoreşti, nu au aer condiţionat. Clima este aproape deşertică, nu rezistă nimic fără irigaţii, nu vezi decât cactuşi.

Se conduce pe dreapta, ca la englezi, şi poate fi o problemă şi pentru pietoni, până te obişnuieşti să te uiţi după maşini.

Nu este o destinaţie de shopping

În Malta, pe lângă lipsa plajelor, nici shoppingul nu este o variantă prea fericită. Au câteva magazine de firmă în Sliema, dar cu preţuri mult mai mari decât în alte ţări, inclusiv în România. Paradisul cumpărăturilor ieftine, respectiv H&M, nu este de găsit în Malta.

Nu au suvenire specifice pentru că nu prea au tradiţii. Ţara e faimoasă pentru dantele (dintre acelea pe care le făceau şi femeile din România înainte de 1989), dar, atenţie, e plină de chinezării!

Maltezii consideră tradiţională mâncarea pe bază de peşte ori fructe de mare, dar dacă nu vă place peştele puteţi rămâne nemâncaţi, mai ales dacă această masă este fixă şi nu o puteţi schimba.

De exemplu, dacă aveţi demipensiune şi luaţi cina sau prânzul la hotel, şi acesta este pe bază de peşte, nu puteţi schimba. La fel se întâmplă şi în excursiile organizate, unde este prevăzută masa. Singura variantă rămâne să scoateţi alţi bani din buzunar pentru a mânca ceva pe plac. Mai mult, micul dejun la hoteluri nu este diversificat, poate doar la hotelurile de cinci stele, însă nici aici nu-l schimbă pe parcursul unei săptămâni.

Pe scurt, despre Malta

Ţara situată în centrul Mării Mediteraneene reprezintă un arhipelag alcătuit din şase insule: Malta, care este cea mai mare ca suprafaţă (246 km pătraţi), Gozo (67 km pătraţi), Comino (3,5 km pătraţi), Cominotto, Filfla şi St. Pavel, ultimele trei fiind nelocuite.

Situată la circa 90 km sud de insula Sicilia şi 290 km de ţărmul Africii, Malta este de fapt un podiş calcaros scund, cu înălţimea maximă de 417 m (insula Gozo).

A făcut parte până în 1964 din Imperiul Britanic şi, în consecinţă, e plină de britanici, în special englezi care sunt beţivi

60% din turişti sunt britanici, 80% din aceştia sunt bătrâni

Plaje mai mari cu nisip sunt Golden Bay şi Mellieha Bay; restul sunt mici şi cu pietriş; hotelurile au însă, de obicei, piscină interioară şi exterioară

Preţuri:

25 euro, închiriatul unei maşini
3-5 euro, o tortillia
1,20 euro, un suc
1 euro, o apă la un litru
6 - 10 euro, crema de plajă
5 euro un Happy Meal
5 euro o salată
35 de euro, închiriatul unui echipament de scufundări, cu tot cu instructaj
40 euro, camera la recepţie la hotel de patru stele