Istoria în anecdote

Regele Carol al XIV-lea al Norvegiei şi Suediei, greu bolnav, refuza cu furie tratamentul propus de medici: lăsare de sânge. După moartea sa, motivul îndărătniciei rezistente a fost descoperit:

Regele Carol al XIV-lea al Norvegiei şi Suediei, greu bolnav, refuza cu furie tratamentul propus de medici: lăsare de sânge. După moartea sa, motivul îndărătniciei rezistente a fost descoperit: fostul soldat al armatei Republicii Franceze, Bernadotte, devenit regele Carol al XIV-lea, avea tatuată pe braţ lozinca armatelor republicane: "Moarte regilor!"
După demisia sa, Oliver Cromwell a pornit într-o călătorie prin Franţa. Dorind, într-o zi, să afle părerea francezilor despre evenimentele petrecute de curând în Anglia, îl întrebă pe un călător întâlnit într-un han. Acesta, nerecunoscându-l îi spuse: "Oliver Cromwell a fost un om mare, dar fiul său Richard este un mizerabil, care n-a ştiut să păstreze roadele crimelor tatălui său".
Suetonius despre Cezar: "Suporta greu chelia, care i-a adus adesea glume răutăcioase. De aceea, îşi aducea spre frunte părul puţin pe care îl mai avea la ceafă şi, din toate onorurile pe care i le-au decretat Senatul şi poporul roman, cel mai plăcut i-a fost acela care-i dădea dreptul să poarte permanent pe cap o cunună de lauri".
În campanii, armata romană era însoţită întotdeauna de găini sacre. Înaintea fiecărei lupte, augurul le arunca firimituri de pâine şi dacă acestea mâncau, auspiciile se arătau bune, dacă nu, lupta se amâna. În ajunul unei bătălii navale din primul război punic, găinile au refuzat hrana. Consulul Claudius Pulcher, comandantul flotei, cunoscând situaţia favorabilă a navelor sale, le-a aruncat în mare strigând: "Dacă nu vor să mănânce, cel puţin să bea!"
Titus, care imita la perfecţie orice scris şi se amuza punându-şi astfel în încurcătură secretarii, spunea că visul lui fusese să ajungă un mare falsificator, dar că, din păcate, a trebuit să devină împărat.