Analiză Ce au în comun tragediile de la Colectiv și Rahova. „Spune ceva despre noi”

La zece ani de la incendiul din Colectiv și la un an de la explozia blocului din Rahova, victimele continuă să aștepte răspunsuri, despăgubiri și soluții, în timp ce anchetele și măsurile autorităților avansează lent. Sociologul Gelu Duminică avertizează că felul în care statul îi tratează pe cei vulnerabili adâncește neîncrederea în instituții și alimentează nemulțumirea socială, într-o perioadă în care autoritatea statului este tot mai fragilă.

România comemorează în octombrie două tragedii care șubrezesc încrederea oamenilor în democrație Foto: David Muntean

Sâmbătă, 17 octombrie, s-a împlinit un an de la explozia blocului din Rahova, o tragedie care a ajuns pe primele pagini ale presei internaționale. Peste mai puțin de două săptămâni, Bucureștiul va comemora o altă tragedie, incendiul de la Clubul Colectiv, de la 30 octombrie 2015.

Explozia din Rahova

Sâmbătă, mai multe victime s-au întâlnit în fața blocului pentru a marca momentul. La un an de la tragedie, acestea încă așteaptă răspunsuri, iar multe întrebări rămân fără o explicație clară. În tot acest timp, viața lor s-a schimbat complet. Lucrările de demolare a blocului au început abia în urmă cu două săptămâni. În urma acestora, o parte din clădire va fi demolată, iar la final vor rămâne doar trei etaje.

Justiția s-a mișcat extrem de greu. După un an de anchetă, procurorii sunt aproape să trimită dosarul în judecată. Peste 220 de persoane sunt părți vătămate. Până acum, au fost puși sub acuzare patru angajați din domeniul gazelor și al electricității care s-ar putea face vinovați de explozie, dintre care trei sunt cercetați sub control judiciar; de asemenea, au fost puse sub acuzare trei firme.

Sechestrul aplicat pentru acoperirea prejudiciului se ridică la peste 63 de milioane de euro.

„Ne putem întreba dacă autoritățile ar fi reacționat la fel pentru un bloc din Pipera”

Sociologul Gelu Duminică a explicat pentru „Adevărul” că lentoarea autorităților ne arată cât de capabil a ajuns statul să ne apere de dezastre, dacă facem parte din clasa de jos, indiferent dacă locuim în București sau în provincie.

„Problema este mult mai complexă decât pare. Trebuie să avem în vedere că ceea ce s-a întâmplat s-a petrecut în cel mai sărac sector al Bucureștiului, dar și că în acest context există o luptă politică. Totodată, trebuie să ne uităm la cât de dezavantajați sunt mulți dintre acei oameni care au rămas și fără locuință. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul și stereotipurile și prejudecățile asociate în general locuitorilor din Rahova.

Nu e deloc deplasat să ne întrebăm dacă autoritățile ar fi reacționat la fel în cazul în care explozia ar fi avut loc în Pipera, o zonă bogată a Capitalei. Statul în general reacționează foarte greu. Dar în ceea ce privește protejarea persoanelor vulnerabile, se mișcă și mai greu. Nu știu dacă e neapărat rasism, dar sunt convins că există niște prejudecăți care îi țintesc în general pe oamenii mai săraci. De exemplu, blocul ăla care s-a construit lângă Catedrala Catolică din Berceni e în picioare după 10 ani de când s-a decis demolarea lui”, a precizat Gelu Duminică.

Explozia a avut loc la un deceniu distanță de Colectiv

De asemenea, sociologul a făcut o paralelă între incendiul de la Clubul Colectiv, incident petrecut în octombrie 2015, cu 10 ani înainte de explozia din Rahova.

„Vă duceți aminte de Colectiv, da? Ce s-a schimbat fundamental? Mă rog, de data asta nu au mai fost socotiți sataniști oamenii din blocul respectiv, dar au fost socotiți în alte moduri. Dar la foarte mulți ani, noi suntem în aceeași situație. Tot ne-am pregătit în caz de dezastre. Nici măcar emoția de la Colectiv, incomensurabil mai mare decât ceea ce s-a întâmplat cu blocul din Rahova, nu i-a motivat pe decidenți să se pregătească în astfel de situații”, a transmis Gelu Duminică.

La aproape 11 ani de la incendiul din Clubul Colectiv, bilanțul instituțional rămâne unul al întârzierilor sistemice. În ceea ce privește transferurile medicale în străinătate, ancheta cunoscută drept „Colectiv 2” — care vizează inclusiv întârzierea transferurilor răniților — este încă în lucru, deși a fost deschisă în 2016 și clasată de două ori, ultima oară în 2024. 

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit abia în martie 2026 un termen de șase luni pentru finalizare, constatând existența unor perioade lungi de inactivitate în dosar.

Totodată, deși sentința definitivă în „Colectiv 1” a fost pronunțată în mai 2022, la șase ani și jumătate de la tragedie, executarea pedepselor a întârziat. Antonina Radu, ofițer ISU condamnat la 8 ani și 8 luni, și-a început ispășirea pedepsei abia în mai 2026, în Republica Moldova, țară unde fugise, iar fostul primar Cristian Popescu Piedone, inițial condamnat, a fost ulterior achitat, stârnind reacții puternice din partea familiilor victimelor. 

În privința despăgubirilor, instanța a stabilit daune de circa 60 de milioane de euro pentru supraviețuitori și familiile victimelor, achitate de ISU București, care mai apoi i-a dat în judecată pe aceștia pentru a-și primi o parte din bani, în 2024. ISU a invocat faptul că plățile au fost făcute prin intermediul unor executori judecătorești, care au aplicat onorarii maxime. Ulterior, instituția a făcut contestație la executare și a obținut reducerea acestor onorarii, cu scopul ca victimele să acopere aceste diferențe.

 „Felul în care ne purtăm cu cei mai vulnerabili spune ceva despre noi ca societate”

În ceea ce privește scăderea încrederii cetățenilor în stat, Gelu Duminică a fost sever, susținând că „nu știu dacă se mai poate slăbi ceva ce este deja foarte slab”. Sociologul a avertizat că politicienii aflați la putere ne împing către un proces de disoluție a statului:

„Din păcate, ne aflăm într-o perioadă de disoluție a statului, iar încrederea în politicienii de la putere este probabil cea mai mică din ultimii 30 de ani. Prin urmare, nu știu dacă se mai poate slăbi ceva ce este deja foarte slab. Mai degrabă, oamenii caută alți reprezentanți, pentru că nu mai au încredere în acel tip de leadership. Afirmarea acestor lideri naționaliști extremiști se bazează și pe astfel de situații, nu este o noutate. Diferența este că, de data aceasta, omul nu mai alege, de exemplu, doar între dreapta și stânga, cum a făcut până acum, ci are și alte variante”.

De asemenea, sociologul Gelu Duminică a avertizat cu privire la retorica ultra-liberală, potrivit căreia statul nu are datoria să-i ajute pe cei mai vulnerabili.

„Cei care gândesc astfel ar trebui să înțeleagă că o societate arată în felul în care se comportă cu cei mai vulnerabili membri ai ei. Mai exact, dacă îi tratăm pe cei vulnerabili așa cum spun anumiți inși de acest fel uneori, atunci societatea noastră per-ansamblu va avea de suferit. 

Trăim niște vremuri ciudate. Repet însă: Cei care au rămas fără casă se află într-o situație de vulnerabilitate majoră, iar felul în care ne purtăm cu ei spune ceva despre noi ca societate”, a conchis Gelu Duminică.