Cât de accesibile sunt locurile de muncă pentru persoanele cu HIV-SIDA. „Era o perioadă în care priveam mai normal lucrurile”
0Un român plecat în străinătate care, pe un grup de socializare, s-a interesat cât de ușor i-ar fi să-și găsească un loc de muncă în țara natală dacă este infectat cu HIV a stârnit o adevărată dezbatere pe tema confidențialității diagnosticului.
Persoanele infectate cu HIV pot beneficia, din momentul confirmării diagnosticului, de anumite măsuri sociale. Generațiile noi de pacienți, în special, spune directorul executiv al UNOPA (Uniunea Națională a Organizațiilor Pacienților Afectați de HIV/SIDA), Iulian Petre, aleg în mare măsură să lucreze și să ducă o viață normală, din totalul pacienților cu HIV-SIDA aflați în viață aproximativ jumătate fiind activi pe piața muncii. Lucrurile în schimb se pot complica pentru ei dacă își doresc să activeze în domenii în care diagnosticul le impune restricții, sau dacă a fost încălcată confidențialitatea și informații pe care ei au ales să nu le comunice ajung la urechea colegilor sau a angajatorului.
O persoană diagnosticată cu HIV, care a spus că trăiește în străinătate, s-a interesat pe grupul public de socializare UNOPA dacă ar avea o problemă la angajare, în România, dacă alege să comunice că este infectat. „Eu aș vrea să vin în țară și mă gândesc să mă angajez ca șofer, dar acum nu știu ce și cum”, a scris persoana. A primit zeci de răspunsuri, alți membri ai grupului fie povestindu-și propriile experiențe, fie încercând să-l ajute cu informații. Astfel a reieșit, pe de o parte, că legislația în domeniu este puțin cunoscută, iar pe de alta că teama de reacția negativă a celor din jur este mare iar foarte mulți aleg să nu-și dezvăluie diagnosticul.
O membră a grupului a relatat că, deși acest diagnostic este confidențial, a constatat că medicul de medicina muncii de la o societate la care s-a prezentat pentru angajare avea în detaliu istoricul său medical, suspiciunea fiind aceea că medicul respectiv ar fi avut acces la baza de date a unui spital județean. „Teoretic e confidențial, n-ar trebui să se vadă, nici măcar medicul de familie nu vede lucrul acesta. Poate să vadă, eventual, coduri de diagnostice pe rețete sau pe scrisori medicale, dar nu se dezvăluie atât de ușor diagnosticul”, a precizat Iulian Petre, director executiv UNOPA.
Sunt în schimb domenii în care persoanele diagnosticate cu HIV-SIDA (și nu doar acestea, lista afecțiunilor care restricționează accesul fiind, de altfel, mult mai mare) nu au acces.
„Sunt niște norme medicale care s-au mai relaxat în ultimul timp. În SRI, judecător și procuror, din câte știu eu, nu poți să fii și înțeleg că e premisă că infecția afectează capacitatea cognitivă și nu judeci drept”, a explicat Petre. Până de curând, persoanele cu HIV-SIDA nu aveau acces nici în armată și în instituțiile Ministerului Afacerilor Interne, însă normele s-au schimbat, a mai spus directorul UNOPA.
„A dispărut infecția HIV de acolo, nu mai este criteriu pentru inapt, dar nu am avut pe nimeni să treacă prin comisia medicală și să văd că așa este. În urmă cu doi ani, un pompier nou-diagnosticat a fost trecut în rezervă, pensionat, practic, pe motivul acesta. Dar știu că au lucrat și în noul ordin de anul trecut nu mai apare. Testarea se face, dar nu mai este criteriu de inapt”, a continuat Iulian Petre.
Un alt domeniu în care sunt restricții, printre alte categorii și pentru persoanele diagnosticate cu HIV-SIDA, este cel de transport, fiind vizați atât șoferii care conduc autovehicule pentru transport în comun, cât și șoferii care transportă mărfuri sau conduc utilaje grele.
O situație delicată este cea în care s-ar putea afla șoferii de taxi. În cazul infecției cu HIV se monitorizează, din trei în trei luni, anumiți parametri, iar dacă se ajunge la stadiul SIDA persoana nu mai poate ocupa un astfel de post, fiind declarată „inapt”. „În rest, poți să fii inclusiv medic chirurg, să operezi pe bandă. Acum lucrează comisia de Medicina muncii la o actualizare a criteriilor medicale legate de profesiile mai delicate, pentru că erau neclare cu totul și depindea cumva de buna înțelegere pe care o găseai la managementul spitalului. Dar legislația nu interzicea. Prin afară, prin țările care s-au ocupat de subiectul acesta, spun că poți să profesezi orice fel de medicină, doar la medicina chirurgie sângerândă, în care bagi mâna în organismul pacientului, ai obligația să fii nedetectabil cu infecția HIV, în rest nu ai nicio limitare în medicină”, a mai precizat Iulian Petre.
Un alt domeniu despre care foarte multe persoane știu că ar avea restricții să activeze este cel al alimentației publice. Doar că aceste restricții nu există, spune Iulian Petre. „Este o legendă venită din folclorul urban că, dacă e mâncare, nu ai voie cu infecție HIV. Le-am tot explicat că nu bagi acolo degetuțele în mâncare, iar dacă bagi, oricum virusul este distrus în stomac de acidul gastric. Pe cale digestivă nu se transmite infecția, doar dacă e sânge foarte mult, răni în gură, dar nu este la fel ca pe cale sexuală, de exemplu”, a explicat reprezentantul UNOPA.
„Lipsește informarea și crește fundamentalismul religios”
Cel mai greu se integrează pe piața muncii persoanele diagnosticate cu HIV-SIDA încă din perioada copilăriei, în timp ce generațiile noi de pacienți sunt în mare parte oameni aflați în câmpul muncii, mai spune Iulian Petre. Pericolul discriminării există însă și astăzi și, mai mult, este în expansiune pericolul creșterii numărului de persoane infectate. Se întâmplă pentru că, după o perioadă în care lucrurile intraseră oarecum pe un făgaș normal, în ultimii ani educația sanitară a devenit aproape imposibil de realizat în școli, iar persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA se confruntă cu discriminarea.
„Era o perioadă în care priveam mai normal, dar o luăm înapoi. O luăm înapoi pentru că lipsește informarea și crește fundamentalismul religios. Curentul religios s-a manifestat în școli de vreo 10 ani încoace, nu mai poți să pătrunzi în școli foarte ușor cu educație pentru sănătate, cu prevenire, cu educație sexuală, din motive strict legate de implicarea bisericii în școală. Generațiile noi sunt neinformate, chiar dacă au acces la toate informațiile din lume ei nu le găsesc pe Internet, nu le citesc, îi ocolesc, și tot la nivel de păreri primare și de instincte se judecă lumea. Când aud de HIV, de SIDA, s-a pierdut ce era cum 15-20 de ani”, spune Iulian Petre. Educația în școli este neapărat necesară pentru a se realiza informarea și a se preveni infectările. „Fără educație o să crească iarăși numărul de noi cazuri”, a mai spus Petre.
La 31 septembrie 2024, în evidențele medicale din România erau 18.560 pacienți HIV/SIDA în viață, cei mai mulți dintre ei (18.290) fiind persoane peste 20 de ani. În primele nouă luni ale anului trecut au fost depistate 562 cazuri noi HIV/SIDA, în timp ce în intervalul 1985 - septembrie 2024 s-au înregistrat 8.695 decese.
Ce trebuie să știi dacă ai HIV-SIDA și îți cauți un loc de muncă
Pe site-ul UNOPA se regăsesc o serie de informații care pot fi de mare folos pentru persoanele diagnosticate cu HIV/SIDA care își doresc un loc de muncă. Există anumite domenii în care testul HIV poate fi recomandat de medicul de medicina muncii, dar testarea HIV nu implică faptul că o persoană nu poate profesa în domeniul respectiv.
„Sunt domenii, de exemplu cele sanitare, unde exista un risc de infectare HIV, în aceste situații infecția cu HIV este considerată “boala profesională” și este important să se știe dacă a fost contactată la locul de muncă sau nu. În alte domenii se consideră că este nevoie de o anumită stare de sănătate pentru a putea respecta condițiile de muncă si pentru a asigura siguranța angajatului, cum este cazul șoferilor de TIR, care au un program de lucru prelungit – nu se recomandă angajarea persoanelor aflate în stadiul SIDA”, menționează experții UNOPA, pe site-ul organizației.
Tot aici se enumeră și categoriile obligate să păstreze confidențialitatea diagnosticului. Astfel, angajații rețelei sanitare (inclusiv medicii de medicina muncii, care nu au voie să le transmită angajatorilor diagnosticul), angajatorii (departamentul de resurse umane este obligat prin lege să păstreze confidențialitatea diagnosticului și să nu informeze colegii de muncă) și funcționarii publici care au access la aceste date sunt obligați prin lege să păstreze confidențialitatea.
Există, pe de altă parte, o serie de domenii în care se cere la angajare, sau periodic după angajare, testarea HIV, însă un rezultat pozitiv nu implică neapărat declararea persoanei ca fiind inaptă pentru a ocupa postul.
Conform informațiilor de pe site-ul UNOPA, în România, testarea HIV este solicitată la angajare pentru următoarele domenii: industria farmaceutică; personalul din unităţile de coafură, frizerie, masaj, cosmetică (manichiură şi pedichiură); personalul sanitar elementar, personalul de îngrijire; personalul care îngrijeşte persoana cu handicap şi asistentul maternal; personalul sanitar superior şi mediu; personalul din transport rutier.
În prima etapa a procesului de angajare, angajatorul realizează dosarulul angajatului, iar în acest dosar se regăsesc documente referitoare la competențe, abilități și calificări ale angajatului pentru ocuparea postului respectiv: CV, diplome de studii, fișa de aptitudini de la medicul de medicina muncii, etc.. Pentru obținerea fișei de aptitudini angajatorul poate recomanda un medic de medicina muncii cu care instituția/firma colaborează sau viitorul angajat caută un medic de medicina muncii.
„În baza unui examen medical, medicul de medicina muncii analizează starea de sănătate a viitorului angajat în concordanță cu specificațiile postului și eliberează o fișă din care selectează “APT, APT CU RESTRICȚII, INAPT TEMPORAR sau INAPT” pentru postul respectiv. Este important de știut că o persoana își poate declara statusul HIV medicului de medicina muncii sau acesta poate avea acces la informații referitoare la stasutul HIV al unei persoane prin documentele solicitate de la medicul de familie, dar medicul de medicina muncii nu are dreptul să informeze angajatorul cu privire la statusul HIV și nu are voie să treacă în documentele pentru angajator nicio informație referitoare la situația medicală a persoanei. Singurele informații care se regăsesc în documentele eliberate de medicul de medicina muncii fac referire la capacitatea de munca (APT, APT CU RESTRICTII, INAPT, etc) și la condițiile de muncă”, mai menționează sursa citată.
Doar persoana diagnosticată cu HIV-SIDA poate decide dacă dezvăluie la locul de muncă acest diagnostic. „Un avantaj al dezvăluirii statusului la locul de muncă este că se poate crea o rețea de suport cu colegii tăi. În legislația românească, dacă îți depui certificatul de încadrare în grad de handicap la resurse umane, ești scutit de plata impozitului pe venit de 10% din venitul net și angajatorii au anumite facilități fiscale. Pe de altă parte, spunând oamenilor că ai HIV sau SIDA te poți expune riscului discriminării și a stigmatizării. Tocmai de aceea, dumnavoastră sunteți singura persoană îndreptățită să se auto-dezvăluie sau nu”, este sfatul UNOPA.
Un studiu IRES și CNCD realizat în 2019 a relevat că „58% dintre români se tem de tot ce este diferit și manifestă un grad ridicat de neîncredere față de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA. Scala distanței sociale, reprezentată în studiul menționat mai sus, arată că 27% dintre români nu acceptă ca o persoana care trăiește cu HIV/SIDA să le fie rudă, iar 23% nu le acceptă în rețeaua de prieteni”, mai arată experții UNOPA.
Se încarcă comentariile...
