Călin Georgescu: „România nu este aceasta”

0
0
Călin Georgescu afirmă că priorităţile de azi ale României n-au legătură cu cele ale UE
Călin Georgescu afirmă că priorităţile de azi ale României n-au legătură cu cele ale UE

Călin Georgescu, expert în dezvoltare durabilă, spune că investiţia în educaţie ar trebui să fie „prioritatea zero” a ţării noastre, deoarece conferă populaţiei mijloacele de a se proteja de elementele nocive societăţii.

Cu o retorică din care nu lipsesc accentele naţionale, în contrast cu falsul europenism manifestat de către aşa-zişi formatori de opinie, Călin Georgescu propune o nouă perspectivă asupra intereselor României. El insistă pe importanţa reconectării la agenda publică internaţională, concomitent cu reprofesionalizarea societăţii noastre.

Educaţia, cercetarea şi agricultura sunt domeniile vitale pentru ţara noastră, în viziunea celui al cărui nume a fost vehiculat recent pentru funcţia de prim-ministru. Călin Georgescu spune că România este aproape de faliment, dar manifestă un optimism nebănuit în privinţa termenului de redresare - şase luni. Invitatul „La masa Adevărului" din această săptămână lasă de înţeles că un guvern de tehnocraţi, cu susţinere din partea tuturor partidelor, este o soluţie de luat în calcul mai ales acum.

Vă propunem în rândurile care urmează câteva teme de reflecţie în legătură cu viitorul României.

Citiţi şi: VIDEO Expertul Călin Georgescu, la vidochatul adevarul.ro: "În patru ani, România ar putea să devină lider european"

„Criza este o greşeală de sistem"

Adevărul: Academicianul Mircea Maliţa definea criza drept „un simptom al turbulenţei din mintea oamenilor". Ce este criza în accepţiunea dumneavoastră?

Călin Georgescu: Academicianul Mircea Maliţa vorbea despre două păcate condamnate de către toate religiile lumii. Lăcomia a născut criza economică, iar trufia a generat criza politică. Un lucru este cert: criza nu este un accident. Este o greşeală de sistem. Asta este criza în accepţiunea mea. Sistemul a fost construit greşit şi trebuie refăcut.

Vom reveni la principiile de bază ale capitalismului?

Baza capitalismului şi a capitalului, în esenţă, este munca. S-a dovedit că cele două păcate menţionate mai devreme au condus lumea întreagă acolo unde se afla acum. Remediul este sa se restructureze totul pe două elemente importante: pe muncă - baza capitalului - şi pe investiţia în om. Asta se face acum în ţările responsabile ale lumii. Ele şi-au reformatat sistemul şi sunt deja într-un trend ascendent.

Vă referiţi la Germania, la Statele Unite ale Americii?

Statele Unite au făcut demonstraţia precisă a ceea ce trebuie să facă orice ţară marcată de criză. Şi Germania, desigur, îşi revizuieşte opţiunile acum. Dar nu sunt numai aceste două exemple. Putem discuta de ţări precum Finlanda, care a găsit „cheia" - investiţia în resursele umane. Mai este Irlanda, mai sunt ţările nordice, Japonia, China - care este de departe un exemplu fulminant sub aspectul dinamismului. Faceţi calculul ce înseamnă efortul Chinei, care vrea, până în 2020, să restructureze şi să dinamizeze tot sectorul rural.

Asistăm cumva la modificarea centrului de greutate financiară din zona SUA către „tigrii asiatici"?

„Tigrii asiatici", pe de o parte, şi „tigrii verzi", în zona Europei sunt o certitudine. Este absolut limpede. Eu vă spun un singur lucru: din moment ce China a devenit a doua forţă economică a lumii şi reprezintă deja o sursa de sprijinire financiară a altor ţări (aproape de 20 de ori mai mult decât ceea ce a făcut FMI), aceasta dovedeşte că este una dintre ţările care dispun de mari lichidităţi. Este un aspect pozitiv, dar şi unul negativ - aici mă refer la perturbările introduse pe pieţele valutare.

Vedeţi cumva Brazilia, Rusia, India şi China ca deţinătoare a puterii absolute în viitor?

Eu aş numi China, India, Rusia, Brazilia şi Turcia. În această ordine. Ele vor spune foarte mult lumii întregi, în următorii 20 de ani.

Vedeţi Turcia în cadrul Uniunii Europene?

Nu neapărat în cadrul Uniunii Europene, dar va avea un cuvânt atât de greu de spus încât va depăşi graniţele Uniunii Europene. Turcia va fi un lider influent al lumii islamice moderate.

Lăcomia a născut criza economică, iar trufia a generat criza politică.

„Ne lipseşte harta viitorului"

Va ajunge Europa „un muzeu al civilizaţiilor", în vreme ce viaţa financiară a lumii se va muta în zona Pacificului?

China, în special, a marcat un boom uriaş. O ţară care gândeşte pe termen lung nu poate să nu ia în calcul China.

Noi de ce nu o prea luăm în calcul?

Noi nu luăm în calcul multe, nu neapărat China. Aici constat un fapt - nouă ne lipseşte harta viitorului. Nu avem un proiect de ţară...  Nu ştim încotro ne îndreptăm.

Călin Georgescu

Care ar trebui să fie proiectul nostru de ţară, în momentul de faţă?

Proiectul de ţară trebuie să fie bazat cel puţin pe câteva lucruri. În primul rând, trebuie să îmbini gândirea pe termen scurt şi mediu cu aceea pe termen lung. Trebuie să ştii unde vrei să mergi şi ce nişe ai. Apoi, orice facem trebuie analizat pe dimensiunea cost/beneficiu. Nicio acţiune nu poate fi întreprinsă în afara raportului cost/beneficiu. Nu în ultimul rând, trebuie să fundamentăm ceea ce am omis cu o mare nechibzuinţă în ultimii ani, respectiv investiţia în om. Acesta este cel mai important lucru pe care România l-a neglijat în ultimii 20 de ani.

De pildă, China mizează, tradiţional vorbind, mai mult pe comunitate decât pe individ...

Asta face diferenţa. Noi nu avem proiecte comunitare. Noi avem proiecte particulare. Sigur, şi acestea sunt bune, ne mândrim cu ele, dar nu putem să ne dezvoltăm numai cu astfel de proiecte. Mai cred că trebuie să participăm la binele comun prin acţiunile noastre, iar nu prin obiceiul de a da drumul vorbelor în neştire şi de a nu face nimic.

Investiţia în om este cel mai important lucru pe care România l-a neglijat în ultimii 20 de ani.


„România nu este aceasta"

România este condamnată ireversibil unui statut periferic în cadrul UE sau se poate repoziţiona?

Prima observaţie este că România nu este aceasta. România a demonstrat istoric de ce este în stare. A dat lumii întregi nu numai nume, ci şi realizari extrem de mari în construcţia civilizaţiei mondiale. Prin civilizaţie, România şi-a croit un rol în această lume. Pe de altă parte, sunt mai mult decât încrezător în viitorul acestei ţări pentru că are resursele necesare, chiar dacă realitatea pe care o vedem ne îndeamnă aproape iremediabil să nu mai avem nicio speranţă. Eu pot să demonstrez că nu este aşa.

Unde suntem, în momentul de faţă, în criză?

Suntem asemenea unei corăbii care, dacă nu ştie în ce port să acosteze, pluteşte în derivă. Bazându-mă pe experienţa trecutului - ca o lege fundamentală, cum spunea Iorga, va trebui să fie continuată istoria întretăiată la un moment dat - afirm că România are această posibilitate de a se revigora prin oamenii săi. Cheia succesului o reprezintă investiţia în sistemul educaţional, fără de care nu avem la ce să ne aşteptăm. Investiţia în învăţământ conferă populaţiei deschiderea intelectuală pentru a fi protejată faţă de anumite elemente retrograde care se propagă în societatea românească. Meritul educaţiei este anticiparea, iar cu ajutorul acesteia realizezi cum poţi preveni elemente perturbatoare în viitor. Pe de altă parte, stabilirea nişei pentru România este esenţială. Adică prin ce ne facem noi credibili şi competitivi pe piaţa mondială. Aceasta este esenţa jocului în acest moment. Spre exemplu, Belgia - o ţară care nu are zăcăminte de diamante - este cea mai bună în şlefuirea de diamante la nivel mondial. Austria este cea mai bună ţară în turism, Elveţia este cea mai bună ţară în ceea ce priveşte sistemul bancar.

Călin Georgescu

Cu alte cuvinte, fiecare ţară excelează în ceva...

Fiecare ţară are o nişă care o include într-un top mondial. Dacă avem cea mai bună apă din lume - apropo de nişa României - trebuie să exploatăm acest avantaj. Sau cel mai bun pământ din lume... Agricultura ar putea fi nişa noastră, cu predilecţie. Ideea este să ne orientăm pe proiectele şi pe priorităţile mari ale lumii care nu sunt cele care se dezbat în societatea românească.

Agenda publică românească este parazitată de pseudosubiecte...

Nu cred că sunt în măsură să radiografiez precis situaţia, dar este cert că priorităţile lumii sunt altele decât cele pe care societatea românească le dezbate. Dincolo de pace, aceste priorităţi ale lumii sunt în număr de trei: prima - hrana şi apa, a doua - energia şi a treia - protecţia mediului. Ieşi din anonimat în funcţie de locul în care te găseşti pe aceste direcţii. Noi cred că suntem undeva în „tribune".

Aceste priorităţi mondiale presupun strategii naţionale pe termen mediu şi lung. Dar pe termen scurt, care ar fi priorităţile României?

Măsurile pe termen scurt derivă din cele pe termen lung. România este membră a Uniunii Europene. În martie anul acesta în cadrul UE a fost elaborat un document intitulat „Europa 2020". Aici sunt cinci priorităţi clare, obiective pe termen scurt, mediu şi lung care, de bună seamă, sunt şi ale României - piaţa muncii, investiţia în cercetare, reducerea sărăciei, energia şi învăţământul. Extrem de utile României sunt regulile acestui club în care ne aflăm. Obiectivele Uniunii Europene sunt şi ale ţării noastre. Noi trebuie să-i anunţăm pe oameni unde vrem să ajungem. Nu poţi să ceri sacrificii unui popor şi aşa umilit şi deznădăjduit de zeci de ani, fără să-i spui unde vrei să ajungi şi cu ce mijloace anume. Atâta timp cât nu ştim ce trebuie să facem pentru asta, evident că nu există remedii.

Nu poţi să ceri sacrificii unui popor şi aşa umilit şi deznădăjduit de zeci de ani, fără să-i spui unde vrei să ajungi şi cu ce mijloace anume.

„Trebuie să definim precis interesul naţional"

Nu cumva există riscul ca proiectul european să se dezintegreze înainte ca noi să fi apucat să ne stabilizăm?

Până una-alta noi avem problemele noastre şi trebuie să ne raportăm foarte precis la ele. Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă, cel mai cuprinzător document oficial al României în momentul de faţă, vizează atingerea nivelului mediu al Uniunii Europene şi de către ţara noastră în anul 2030. Dincolo de drumul pe care Uniunea îl va avea în următoarea perioadă, noi avem şansa uriaşă de a beneficia de o structură, de un sistem. La acest sistem nu ne-am adaptat deocamdată. Una este aderarea, alta este integrarea. Până nu realizăm acest aspect, nu avem ce discuta despre viitorul Uniunii Europene. Pe de altă parte, uitaţi-vă la Germania, motorul UE, ce alianţe face pe termen lung cu alte ţări. Chiar şi în interiorul clubului fiecare ţară îşi vede interesul propriu, în ultimă instanţă. Fiecare ţară trebuie să respecte nişte reguli în cadrul clubului şi să devină partener credibil faţă de ceilalţi colegi ai săi.

Germania pare să se orienteze către Rusia...

Sigur că da. Ceea ce ne interesează pe noi în acest moment este să utilizăm acest vehicul - Uniunea Europeană - şi să respectăm cu sfinţenie cele convenite, spre beneficiul nostru. În acelaşi timp, trebuie să avem cooperări bilaterale cu state care ne pot ajuta într-un mod concret. Pentru aceasta trebuie să clarificăm nişele României şi modelul economic pe care vrem să mergem.

Poate fi revigorată relaţia noastră cu Federaţia Rusă?

Să ştiţi că nu este vorba numai despre Federaţia Rusă. Cu orice ţară este bine să avem un dialog constructiv care să ne aducă avantaje în ceea ce priveşte promovarea interesului naţional. Problema este să definim foarte precis interesul naţional.

Ce înseamnă interesul naţional, în viziunea dumneavoastră?

Pentru mine, interesul naţional înseamnă să apărăm ceea ce avem şi să recuperăm ce se poate din ceea ce ni se cuvine. Acesta este interesul naţional. Dacă ştim să-l respectăm, sigur că ajungem şi la obiectivul final. Revenind, cu Federaţia Rusă este obligatoriu să avem cooperări bilaterale în zona economică. În ultimă instanţă, Rusia este în această zonă şi nu putem elimina din ecuaţie nicio ţară din vecinătatea noastră. Trebuie să găsim resorturile diplomatice bazate pe dialog constructiv, în aşa fel încât să atingem obiectivele pe care ni le-am propus ca ţară. România are vocaţia de dialog, de construcţie, de negociere, dovedită istoric. Dar, printre multe alte lucruri pe care le-am pierdut în ultimii ani, se numără şi acesta. Există minţi luminate şi oameni competenţi în această ţară, dornici să contribuie la binele comun.

Interesul naţional înseamnă să apărăm ceea ce avem şi să recuperăm ce se poate din ceea ce ni se cuvine.

„În şase luni putem începe reprofesionalizarea României"

Unde sunt „oamenii competenţi" despre care vorbiţi? Îi vedeţi manifestându-se în spaţiul public?

Da, absolut! Luaţi cartea pe care am publicat-o recent - „România după criză. Reprofesionalizarea", revedeţi acţiunile Alianţei Profesioniştilor pentru Progres pe care am înfiinţat-o de un an şi jumătate. Toate acestea dovedesc faptul că se poate. Sunt foarte mulţi oameni de valoare. Atât doar că necazul societăţii româneşti este deprofesionalizarea ei. Toţi aşteaptă o societate în care eşti plătit pentru ceea ce ştii, nu pentru pe cine ştii.

În cât timp de acum înainte s-ar putea reprofesionaliza România?

Într-un termen de şase luni se pot vedea rezultate. Contează să dai un mesaj clar, precis şi bine fundamentat legat de viitorul naţiei române.

Credeţi că un guvern de tehnocraţi ar fi funcţional acum?

N-am spus-o eu, ci foarte mulţi reprezentanţi ai partidelor politice. Probabil că aşa este din moment ce multă lume a înaintat această variantă.

La fel de multă lume este sceptică în privinţa instalării unui guvern fără un „spate" politic solid...

Din moment ce partidele politice au pus în discuţie o astfel de variantă, înseamnă că şi-au făcut şi ele nişte calcule pentru o perioadă de timp.

Este necesar un nou Acord cu FMI?

Probabil că un nou Acord cu FMI n-ar trebui să mai fie semnat. Va trebui să ne orientăm mai mult către ceea ce România poate accesa singură. România trebuie să-şi protejeze capitalul naţional. În 20 de ani am ratat acumularea primitivă de capital. Avem nevoie, cu maximă urgenţă, de întărirea capitalului naţional, de consolidarea mediului de afaceri, de noi forme asociative - de la parteneriatul public/privat la întreprinzatorii „la firul ierbii" (capitalul mic). Trebuie să vorbim de economia civică, de distribuţia mai largă a proprietăţii productive. Acesta ar putea fi modelul României. La oraşe şi la sate capacităţile sunt uriaşe, dar rămân neexploatate. Trebuie să dăm drumul la formele asociative permisibile, să atenuăm diferenţele uriaşe între zona rurală şi cea urbană. O definiţie neconvenţională a civilizaţiei este „robinetul de la care curge apa". Noi nu avem nici măcar 70% din teritoriu acoperit din punct de vedere al apei potabile.

Călin Georgescu

Trebuie să vorbim de economia civică, de distribuţia mai largă a proprietăţii productive. Acesta ar putea fi modelul României.

„Criza alimentară va fi mai rea decât actuala criză"

Care este punctul cheie al relansării economice?

Agricultura, indiscutabil. Din datele Clubului de la Roma, şi nu numai, anii 2018-2020 vor fi marcaţi de criza alimentară. Aceasta va fi, probabil, mai gravă decât actuala criză economică şi financiară. Este inadmisibil ca România, o ţară cu un potenţial agricol uriaş, să continue să importe aproape 80% din produsele agroalimentare. Este, de departe, un pericol la adresa siguranţei naţionale.

Care este cel mai mare pericol la adresa siguranţei naţionale a României, în viziunea dumneavoastră?

Cea mai mare daună adusă societăţii româneşti, dincolo de deprofesionalizarea ei masivă, este lipsa investiţiei în om. Trebuie să existe o balanţă permanentă între mediul de afaceri şi protecţia socială. E foarte important! Mediul de afaceri trebuie să fie cât mai larg şi trebuie să fie ajutat să crească. Principiul de bază este cel al dezvoltării durabile.

Avem nevoie de un mediu fiscal mai prietenos...

Politica fiscală se face pe baza conceptului de dezvoltare durabilă. Ideea este să consumi din ce în ce mai puţine resurse şi să obţii valoare adăugată din ce în ce mai mare. Aceasta este paradigma mondială, iar noi suntem încă străini total de ea. România se poate înscrie în acest proces, dar dezvoltarea durabilă trebuie luată foarte în serios. Avem capacitatea de a implementa mai bine acest concept decât o ţară care a beneficiat în trecut de planul Marshall. Vă asigur că alte ţări pot avea lacune mari în implementarea acestui concept cu toate că şi-l doresc. Ele pot avea resurse financiare, dar nu şi capitalul natural pe care îl avem noi. Avuţia naturală, împreună cu avuţia umană - în care trebuie să se investească - sunt de bază. Poporul trebuie iubit ca să fie schimbat în bine, nu schimbat ca să fie iubit.

Poporul trebuie iubit ca să fie schimbat în bine, nu schimbat ca să fie iubit.

„România este aproape în faliment"

La cum se prezintă lucrurile în momentul de faţă, putem afirma că România are politică externă?

Categoric, România apare ca o ţară izolată pe plan internaţional, în acest moment. Este o ţară care este aproape în faliment şi care trăieşte pe datorie. Suntem o ţară care nu este competitivă pe plan internaţional. Dacă nu vii cu ceva nou care să contribuie la binele planetei, evident că nu eşti băgat în seamă. În schimb, sunt foarte mulţi români care fac, la nivelul lor, ca persoane, o politică externă impecabilă.

Dar o fac disparat...

Sigur că da, dar este foarte important acest lucru întrucât afirmă şi menţin pentru viitor poziţia naţiunii române. Ei dau un răspuns la întrebarea ce ştiu să facă în cadrul celor mai mari instituţii ale lumii. Asta se întâmplă de la NASA până la instituţiile universitare mari unde avem peste 10.000 de profesori. Fiecare îşi vede de munca lui şi este competent acolo unde lucrează. Sub acest aspect, avem diplomaţi, fără titlu, dar de mare eficienţă. Aici revenim la partea de profesionalism. Personal consider că între un tâmplar de geniu şi un diplomat mediocru, este de preferat primul dintre ei.

Procentual, cât credeţi că este vina politicului şi cât a poporului pentru situaţia în care ne aflăm?

Eu nu sunt de acord cu ideile ce s-au acreditat în ultima perioadă referitoare la poporul român. Nu toţi suntem hoţi şi leneşi. Cel mult am fost prost conduşi. Aceste lucruri sunt dovedite de istorie şi de actualitate. Românii, ca orice popor, doresc să se afirme prin competenţă. Dacă nu reuşesc în ţara lor, pleacă. Dar pleacă având acelaşi gând. Naţiunea reprezintă imaginea copilăriei, imaginea simplă a locului unde am copilărit care nu se uită niciodată. În ceea ce priveşte situaţia în care ne aflăm, ea este rezultatul unei combinaţii de factori. Avem o scuză istorică pentru că România a trecut printr-un proces foarte greu, în special în perioada 1945-1965. Iar după 1990 am optat greşit, pe nemestecate pentru fel de fel de modele străine. Nu ţinem cont de faptul că ar trebui să avem modelul nostru românesc de dezvoltare. Este vorba despre modelul pe care l-a evocat în mod special Brătianu - „prin noi înşine".

Nu toţi suntem hoţi şi leneşi. Cel mult am fost prost conduşi.

„Este un moment în care trebuie pornit de la zero"

Trebuie să avem un „model românesc"?

Da, unul făcut şi construit de români şi dat lumii întregi. Dacă te duci la cea mai importantă instituţie de aviatică din America şi spui că ai făcut şcoala cu Elie Carafoli (n.r. inginer român, unul dintre pionierii în domeniul aerodinamicii), te angajează pe loc. Inginerul Gheorghe Pănculescu este omagiat la Paris pentru că a contribuit la realizarea Turnului Eiffel. Aici, la noi, nu prea ştie nimeni de el. Sunt foarte multe exemple de români extraordinari pe care le ignorăm. Timp de jumătate de secol am dat astfel de oameni.

Nu cumva ne idealizăm trecutul?

Nu, îmi pare rău... Trebuie să avem continuitatea istoriei. În şcoala românească nu se prea vorbeşte de modele, deşi copiii trebuie să aibă mândria că înaintaşii lor au făcut lucruri mari. Copilul trebuie să fie mândru de ţara lui. Dacă nu păstrezi legătura cu istoria, nu ai cum să te manifeşti în viitor. Nu vreau să punem în seama poporului metehnele unor diriguitori de ocazie. Reforma statului nu trebuie confundată cu o simplă redistribuire a puterii. Discutăm despre o fibră a naţiei române care există, care are resorturi şi care trebuie valorificată.

Ce aţi face acum în acest sens?

În primul rând, aş elibera mijloacele de manifestare. Lasă omul să gândească liber, să aibă idei! Apropo de valoarea adăugată: pe mesele de lucru ale celor mai importanţi lideri ai lumii problematica inovaţiei este prioritară. Fără inovaţie nu exişti! Dacă noi predăm acum lumii întregi 14 brevete de invenţie şi inovaţie pe an, ieşim imediat în evidenţă. Un cercetător din Franţa face asta de unul singur într-un an. Cum contribuim noi la mersul ştiinţei? Ştiinţa trebuie să fie o preocupare firească pentru români.

Majoritatea cercetătorilor români au plecat în străinătate sau au ales alte profesii...

Atunci când competenţa va conduce România vom putea schimba această stare de fapt. Lucrurile vor demara de la sine foarte curând, dar pornim la drum pe fondul unei situaţii în care ne afundăm din ce în ce mai rău. Nu trebuie să forţăm limitele. Avem nevoie de construcţie, dar avem nevoie şi de conciliere naţională. Este un moment în viaţa fiecărei ţări în care trebuie pornit de la zero.

Lucrurile vor demara de la sine foarte curând, dar pornim la drum pe fondul unei situaţii în care ne afundăm din ce în ce mai rău.

CARTE DE VIZITĂ

• S-a născut la Bucureşti, la 26 martie 1962.
• Este doctor în pedologie din 1999.
• A fost secretar general în Ministerul Mediului şi director al Direcţiei Organizaţii Economice Internaţionale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
• Este reprezentant al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), secretar general al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma şi Preşedinte al Boardului Centrului European de Suport pentru Clubul de la Roma din Viena.
• Anul acesta a fost numit Raportor special ONU pentru efectele adverse ale transportului de produse şi deşeuri toxice şi periculoase asupra realizării drepturilor omului.
• Este director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România.
• Numele său a fost vehiculat recent pentru funcţia de premier.

Mai multe - Societate

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite