Învățătoarea care a adus copiii la școală cu jocuri și rechizite. Elevii fug de acasă ca să vină la cursuri
0Nicoleta Maria Gavrilă a înțeles încă de la prima oră în școala dintr-o comună argeșeană că singura șansă pentru ca elevii să se întoarcă în bănci este să le cumpere chiar ea cărți, creioane și caiete.
Nicoleta Maria Gavrilă, învățătoare la Şcoala primară nr. 1 Valea Mănăstirii din comuna Țițești, județul Argeș, a obținut locul 1 la Gala Profesorul Anului din mediul rural 2023, la categoria „Prevenirea abandonului școlar“, pentru că timp de 16 ani a făcut ceea ce puțini dascăli din România s-au arătat dispuși să facă: a cumpărat din banii ei rechizite pentru elevi și așa i-a convins pe cei mici să revină la școală.
A știut încă de când era la grădiniță că va deveni învățătoare. „Voiam să mă fac medic ca să ajut oamenii. Educatoarea mi-a spus însă că voi deveni cadru didactic. Niciodată nu am crezut asta. Îmi plăcea să preiau frâiele la grădiniță și să mă ocup de colegi. Același lucru îl făceam acasă cu jucăriile“, își amintește Nicoleta Gavrilă pentru „Weekend Adevărul“.
A conștientizat apoi că asta va face toată viața pentru că iubește să le predea micuților. Învățătoarea a declarat că simțea o durere în suflet când intra în clasă și vedea bănci goale: „Copiii vin de drag la școală. Dacă le spun ca mâine să nu vină pentru că începe weekendul, mă întreabă mirați de ce totuși nu pot veni“, explică cu emoție învățătoarea atașamentul elevilor săi pentru ea.
E suficient să le spună că organizează o activitate în sat pentru ca toți elevii să participe. Acum are 19 copii în clasă și vin permanent 17 dintre ei. Dacă unul dintre ei nu poate ajunge la ore într-o zi, își face temele acasă, iar a doua zi i le prezintă „doamnei“.
„Am ieșit din sală și am plâns“
Nicoleta Gavrilă a avut un șoc când a venit de la Arad, unde a predat 15 ani și avea în clasă copii de doctori, ingineri și preoți. Își amintește când a intrat prima dată în clasa de la școala din Valea Mănăstirii și le-a cerut elevilor să scoată cartea și caietul, doar ca să realizeze în secunda următoare că micuții nici nu știau cum arată.
„Râdeau pe sub bănci. Mi-au spus «nu avem caiete». Le-am cerut să scoată pixurile și au continuat: «nu avem doamna nici din astea». Am tras aer adânc în piept, am ieșit din sală și am plâns, am reintrat în clasă și mi-am spus că acolo este altă lume. Eu trebuie să mă schimb“, povestește cu emoție.
A doua zi a cumpărat pentru toată clasa caiete, creioane și tot ce le trebuia micuților și încet, încet i-a adus la școală. „Părinții nu au bani; nu au de unde. Am avut de ales atunci între a-i avea la clasă sau nu și am decis să le cumpăr eu la toți. I-am rugat pe părinți doar să îi lase să vină la școală“, spune învățătoarea.
De-a lungul anilor, munca ei a devenit din ce în ce mai vizibilă, iar acum mulți oameni o urmăresc pe Facebook și admiră ceea ce face, iar unii o ajută cu ce pot. Reprezentantul unei firme i-a donat un laptop, pe care îl folosește la clasă, o învățătoare pensionară i-a dat o mică sumă de bani, cu care le-a cumpărat elevilor rechizite, iar altcineva i-a adus bibliorafturi.
Datorită implicării ei, Nicoleta a obținut sponsorizări de la fundația „Lumină din suflet“ și asociația „Zâmbete Colorate“, care au dotat toate sălile de clasă din școala unde predă cu table magnetice și cu videoproiectoare.
Fuga la școală
Elevii au prins atât de mult drag de ea încât unii dintre ei fug de acasă, unde părinții îi lăsaseră să aibă grijă de frații lor mai mici, pentru a nu pierde nicio oră.
„Am avut o fetiță care sărea pe geamul de la bucătărie ca să vină la școală“, povestește învățătoarea. Când a venit în sat, părinții aveau o cu totul altă mentalitate: le spuneau copiilor să nu se ducă la școală pentru că oricum nu le folosește la nimic.
A schimbat în timp și acest lucru, dovadă că acum, dacă le spune să vină la ședința cu părinții, cel puțin trei sferturi nu lipsesc. Mai mult decât atât, participă la activitățile organizate de dascăl și creează alături de copiii lor obiecte hand-made.
Este și confident și psiholog pentru elevii ei, în funcție de cum cere situația. Dacă vor să îi spună ceva, rămân toți după ore și povestesc ce au pe suflet, iar ea îi ajută să depășească momentele dificile.
Învățatul ca joacă
Nu e sărbătoare în sat unde învățătoarea să nu participe cu elevii săi cu cântece, dansuri și poezii. Face cu ei și jocuri de rol ori de câte ori le predă ceva, iar fiecare copil își alege ce vrea să fie: unul alege să fie povestitorul, altul un personaj din lectură, în ideea ca fiecare elev să intre în pielea acestora și să aibă propria înțelegere asupra lor.
Va putea astfel să exprime idei și emoții cu care nu este neapărat de acord, însă în acest fel va experimenta o altă perspectivă asupra modului în care oamenii reacționează în diferite situații. Prin parcurgerea acestor etape, Nicoleta le dezvoltă gândirea sănătoasă și îi scoate din zona de confort, ajutându-i să își exprime emoții și gânduri pe care altfel nu le-ar exterioriza.
În plus, prin aceste jocuri le stimulează imaginația și îi ajută să gândească liber. Cei mici au astfel acces la noi modalități creative de rezolvare a problemelor și vor fi mai pregătiți să facă față provocărilor din realitatea lor cotidiană.
Orele ei sunt ieșite din tipare. La clasa pregătitoare, învățarea se face prin joacă, dar, de fapt, copiii învață noțiuni de matematică și de limba română. Nicoleta face astfel ca informația să fie asimilată mai ușor de către elevi și le captează atenția pentru un timp îndelungat.
Copiii s-ar putea juca întreaga zi, însă învățătoarea îi îndrumă în direcția potrivită fără ca ei să realizeze asta, astfel încât să integreze ușor informațiile și cunoștințele noi.
Predă în natură ori de câte ori poate, iar elevii învață să numere cu frunze și crengi și să scrie în cutia cu nisip. Nicoleta își implică elevii în tot soiul de activități interesante.
De pildă, au creat 100 de animăluțe de Sfântul Andrei folosind elemente din natură (rumeguș și grâu), când tradiția spune că trebuie să pui grâu la încolțit ca să ai parte de noroc și prosperitate, pe care le-au dăruit sătenilor.
„Încerc să îi învăț că nu trebuie să așteptăm doar să primim, ci trebuie să și dăruim. Vreau ca ei să își continue studiile, să nu abandoneze școala, să fie respectuoși și să aibă curaj să își împlinească visurile“, sunt dorințele pe care Nicoleta le are pentru micuții săi elevi.
Se încarcă comentariile...
