De ce elevii francezi mărșăluiesc pe străzi pentru probleme care în România sunt „o nimica toată”. Explicația lui Costi Rogozanu

În ediția de vineri a livestream-ului „Trends”, de la Adevărul, Alexandru Negrici a pus față în față sistemele de educație din Franța și România, două realități care, la prima vedere, par similare, dar care nu se compară nici pe departe.

România și Franța au probleme asemănătoare în educație, dar de o intensitate extrem de diferită Foto: Facebook/Channels Television

Invitații au fost Costi Rogozanu, jurnalist și profesor preuniversitar, Elena Trifan, cercetătoare în sociologie și profesoară la SNSPA, și Vlad Bujdei-Tebeica, politolog și profesor la SNSPA. 

Aceștia au discutat, printre altele, despre protestele liceenilor din Franța, care au ieșit în stradă pentru școli mai bune, denunțând clase supraaglomerate, lipsa profesorilor, clădiri degradate. 

La un moment dat, Alexandru Negrici i-a provocat pe cei trei profesori să realizeze o paralelă cu situația învățământului din România, unde lupta nu e pentru modernizare, ci pentru supraviețuire. 

Dacă în Franța se vorbește despre igienă și renovări, la noi există încă 785 de copii din județul Iași care fac naveta în curtea școlii pentru nevoile fiziologice, 97 de școli din 16 județe fără apă curentă și canalizare, în mai multe părți ale țării  elevii învață cu insecte în clase și mucegai pe pereți, iar mai multe universități din București sunt invadate de ploșnițe. 

Costi Rogozanu, care a predat și în rural și în urban, a explicat de ce diferențele nu se măsoară în clase de școală, ci în clase sociale, și de ce profesorul ajunge să facă și treaba primăriei, și pe cea a asistenților sociali, din cauza tăierilor Guvernului.

Segmentul discuției începe la minutul 14:05.

Problemele educației românești, asemănătoare cu cele din Franța, dar mult mai grave

Alexandru Negrici: Ce mi s-a părut frapant acum 2-3 săptămâni, când apăreau știri cu privire la motivele pentru care ies în stradă tinerii, era că diferențele dintre rural și urban erau foarte asemănătoare cu ceea ce înregistrăm noi. Mă rog, asemănătoare ca aparență, nu ca substanță, pentru că la ultimele teste PISA diferența dintre un elev din rural și un elev din urban era echivalentul a 3 ani de studiu. Genul ăsta de peisaj nu există în Franța.

Costi, tu predai la o școală din rural sau din urban?

Costi Rogozanu: Nu, predau în urbanul mic, dar la un liceu foarte bun. Am predat și în rural, am predat și la un liceu tehnologic anul trecut.

Alexandru Negrici: Poți să faci o comparație destul de bine atunci, dacă acum lucrezi în urban și ai avut experiență și în rural. Cum vezi tu diferențele?

Costi Rogozanu: Diferențele nu se măsoară în clase de școală, se măsoară în clase sociale. Există diferențe foarte mari, le știu chiar de la profesori. În primul rând, eu am o problemă și cu asta, că n-ar fi profesorii buni nu știu unde. Eu am fost la rural, am găsit niște profesori trup și suflet pentru elevi. Problema e să ai cu ce să lucrezi.

Acolo erau copii cu foarte multe probleme sociale. Erai mai mult un fel de asistent social, trebuia să asculți copiii ăia pentru cu totul alte probleme decât cu probleme la mate sau la gramatică. Profesorului, ca de obicei, îi revin tot felul de munci pe care nu vrea nimeni să le facă. Eu făceam și dosare de burse sociale la clasa mea de a cincea, făceam dosarele la toată lumea. Majoritatea părinților erau analfabeți. De ce nu făcea primăria asta?

Foarte multe lucruri s-au dus spre școală, să le rezolve școala cumva miraculos. Așa cum acum am auzit și ideea asta, să înceapă profesorii să controleze copiii, să n-aibă cuțite, macete, poate să-i învățăm și jujitsu, să se apere. Când nu mai ai idei, îi spui profesorului: fă tu dosarele alea, fă tu aia, fă tu aia.

Alexandru Negrici: Încă sunteți bine, prin America profesorii își învață elevii și cum să facă față atacurilor armate, probabil ăla e modelul.

Elena Trifan: Da, speaking of, pot să dau un breaking news? În suburbiile Parisului a avut loc un chiar un atac armat, un shooting făcut de o persoană care avea o armă din al Doilea Război Mondial, care acum este urmărit ca suspect de islamofobie. 

Apropo, legat de ce se poate întâmpla cu tot discursul ăsta super-rasist în care, de fapt, vedem doar anumite persoane că protestează și în care ne plângem că e atacată Europa, când ea se dărâmă singură, sub propriile decizii politice și economice.