Rep. Moldova comemorează 75 de ani de la al doilea val de deportări staliniste. ,,Asemenea lucruri greu de imaginat se întâmplă și azi”

Rep. Moldova a comemorat 75 de ani de la cel doilea val de deportări printr-un miting cu participarea deportaților, dar și a oficialilor, între care președintele Maia Sandu care reiterează că moldovenii nu pot schimba trecutul, dar trebuie să se asigure că niciodată țara ,,nu va mai trece printr-o asemenea teroare”. 

La Chișinău au fost comemorate victimele celui de-al doilea val de deportări. FOTO: Facebook

Peste 35 de mii de persoane au fost deportate în timpul celui de-al doilea val de deportări cunoscut drept operațiunea „SUD” (IUG), iar coșmarul acelei zilei provoacă și acum fiori de groază deportaților care au supraviețuit, printre ei numărându-se și Valentina Sturza în vârstă de 95 de ani.

Zi neagră

,,Copii mici treziți noaptea, în miez de noapte, cu răcnete ca să ieșim cu toții din paturile noastre pentru că în curțile caselor ne așteptau mașinile în care am fost încărcați, duși la gările feroviare, urcați în vagoanele marfare, murdare și fără un pic de paie cu care câteva zile înainte au fost transportate vite domestice, așa am mers aproape două săptămâni. N-au scăpat nici persoanele cu dizabilități, nici bătrâni, nici femei însărcinate care nășteau în vagoane. Au fost cazuri când nou-născuți au fost aruncați din vagoane”, a spus Valentina Sturza, victimă a deportărilor și președinte de onoare a Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Republica Moldova. 

Valentina Sturza, care a fost deportată de două ori, mai povestește că odată ajunse acolo persoanele au fost puse la cele mai grele munci, iar întoarse după mai mulți ani de chin acasă au început viața de la zero pentru ca toată averea le-a fost luată. 

,,Este o zi neagră pentru noi toți, cei care am suferit pe nedrept, a conchis pensionara.

Și moldovenii care s-au născut în locurile în care le-au fost deportați părinții vorbesc cu noduri în gât despre ,,crimele” declanșate de regimul sovietic. Este și cazul Elena Sajin care spune că este ,,copil al gulagului”. 

,,M-am născut într-o zi de vară în nisipurile Kazahstanului. Am trăit mulți acolo, am umblat la grădiniță, am absolvit școala, prima universitate și m-am întors la baștina părinților mei la 27 iulie 1978, cu toate că am încercat să vin mai devreme în Republica Moldova, dar probabil așa mi-a fost soarta”, a menționat Elena Sajin. 

Discursul Maiei Sandu

Mitingul de comemorare a avut loc pe Aleea Gării din Chișinău unde conducerea Republicii Moldova, între care președintele Maia Sandu au depus flori și au ținut un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor. 

,,E ca și cum peste noapte toți oamenii din localitățile Costești, Congaz și Cărpineni - 3 cele mai mari sate din Moldova - ar fi fost scoși din casele lor și ar fi dispărut. Peste 8 mii de bărbați, peste 14 mii de femei, aproximativ 12 mii de copii. Aceste cifre pentru noi nu sunt doar liste. Sunt destine, sunt vieți distruse și traume pentru întreg poporul nostru. Poate pentru unii aceste lucruri sunt greu de imaginat azi. Dar bunicii, părinții, familiile noastre le-au trăit. Din toate etniile. Etnia nu a contat, nici limba vorbită, nici faptul că toți acești oameni erau nevinovați”, a declarat Maia Sandu. 

Președintele Republicii Moldova a mai adăugat că ,,asemenea lucruri greu de imaginat se întâmplă și azi” în Ucraina după ce Rusia a declanșat războiul ,,inuman”. 

,,Aproape 2 mii de copii au fost răniți sau uciși, iar peste 20 de mii au fost separați de familiile lor și duși nu se știe unde. Războiul își arată fața hidoasă în fiecare zi și doar curajul poporului ucrainean ține războiul departe de Moldova, departe de restul Europei.Noi nu vrem război. Moldovenii niciodată nu au vrut război. Iar cei care au cunoscut teroarea acelor timpuri abia își rețin lacrimile când vorbesc despre suferințele prin care au trecut. Să le onorăm memoria, să le cinstim numele și să ne aducem aminte de ei așa cum erau - plini de omenie, cu frică de Dumnezeu, înrădăcinați în neam și cu mare dragoste de viață. Noi nu am ales să fim deportați. Nimeni nu ne-a întrebat. Nu am ales să fim înfometați, uciși, trimiși la război. Neamul nostru a sângerat în timp ce alții ne decideau soarta. Și chiar dacă nu putem schimba trecutul, avem datoria să-l cunoaștem. Să nu uităm niciodată ororile lui și să ne asigurăm că niciodată țara noastră nu va mai trece printr-o asemenea teroare”, a punctat Maia Sandu.

Ulterior, în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) din Chișinău a fost lansată expoziția „Trenul Durerii”, fiind aduse două vagoane în care a fost amenajată o bibliotecă cu cărți despre acele evenimente triste, iar vizitatorii pot găsi în Cartea Memoriei numele rudelor deportate.

În data de 6 iulie, în Republica Moldova este marcată Ziua comemorării victimelor stalinismului, fiind doliu național.

Elita deportată

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a deportat zeci de mii de persoane, inclusiv femei, copii și bătrâni pe care le-a transportat în lagăre de concentrare, fiindu-le confiscate averile. 

Iar în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a început primul val de deportări staliniste în Basarabia. 

,,Listele celor deportați erau întocmite cu nenumărate abateri, scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Cei mai activi reprezentanți ai populației locale - primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, membrii partidelor de până la anexare, intelectuali cu familii întregi urmau să fie deportați în extremul orient sau în nordul Uniunii Sovietice”, a spus Artur Leșcu, expert al comunității WatchDog.md.