Marfa bio nu se mai vinde

Multe plantaţii din America Centrală renunţă la cultivarea cafelei bio.

America Latină produce 75% din cafea bio de la nivel mondial. Recesiunea a lovit, însă, şi această industrie. Acum, circa 200 de tone de cafea bio zac într-un depozit din Ciudad de Guatemala. Deşi e una din cele mai bune cafele din lume, producătorul nu reuşeşte s-o vândă. El cere 1,40 de euro pe 500 de grame de cafea verde (neprăjită), iar cumpărătorii oferă doar un euro. În curând, va fi nevoit să-şi vândă producţia bio la preţul cafelei obişnuite.

Acesta e motivul pentru care multe plantaţii din America Centrală renunţă la cultivarea cafelei bio. Din Mexic până în Costa Rica, cultivatorii au revenit la cultura tradiţională, cu pesticide şi îngrăşăminte chimice, pentru stimularea producţiei. Chiar dacă din producţia bio încă se câştigă cu 25% mai mult decât din cafeaua clasică, această marjă nu mai poate acoperi nici costurile de producţie, tot mai ridicate, şi nici randamentul slab. Costurile certificării bio, ale compostului şi ale pierderilor provocate de paraziţi scumpesc cultura bio cu 15% faţă de cea tradiţională.

Utilizarea îngrăşămintelor chimice permite cultivatorilor să obţină circa 880 de kilograme de cafea la hectar, în timp ce de pe o suprafaţă similară de cultură bio se obţin doar 520 de kilograme. În măsura în care preţurile cafelei au început să urce, după căderea de la mijlocul anilor 1990, producătorii nu mai au niciun motiv de ordin financiar pentru a continua culturile bio.

În urmă cu un deceniu, când preţul cafelei era la pământ, zeci de mii de cultivatori latino-americani au încercat să se redreseze trecând la cultura bio. Trebuiau, însă, să respecte câteva reguli stricte, între care abandonarea completă a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice măcar pentru o perioadă de trei ani. Odată trecuţi pe producţia bio, producătorii urmau să aprovizioneze o piaţă pe atunci în plină expansiune şi care aducea un profit cu 40% mai mare decât cafeaua tradiţională. Nemaivorbind că producţia bio reda pământului sănătatea. În plus, culturile bio absorb mai bine CO2 decât exploatările clasice, un atu indiscutabil pentru o cutură tot mai ameninţată de schimbările climatice.

Producătorii nu obţineau însă certificarea decât la capătul celor trei ani, perioadă în care trebuiau să suporte costurile suplimentare presupuse de cultura bio. Aşa că, mulţi cultivatori s-au îndatorat încă de la debut, iar acum nu mai fac faţă şi abandonează producţia bio.