Cine câştigă în era digitală: dictatorii sau mulţimea?

„Twitter-revoluţii“ Revoltele masive din Egipt, răsturnarea dictaturii din Tunisia sau cele care se înfiripă în Sudan, Yemen şi Iordania sunt salutate cu entuziasm în aceste zile drept „revoluţii Twitter“. Ideea că webul creează automat democraţie ar putea fi doar o iluzie. Tiranii lumii sunt şi ei online şi au arme mai multe şi mai puternice decât ale mulţimii.

Poate că dictatorul tunisian Zine El Abidine Ben Ali a fost prins pe picior greşit de protestatarii care s-au mobilizat online. Este de asemenea posibil ca protestele care zguduie lumea arabă să se extindă şi să se transforme în revoluţii, în condiţiile în care internetul joacă un rol important în mobilizarea populaţiei.

Ca dovadă, răspândirea pe web a „microbului" revoltelor ajunsese ieri şi în Sudan, unde au avut loc confruntări între protestatari şi poliţie, după ce mai multe grupuri de activişti sudanezi au chemat la revoltă pe Facebook şi pe alte site-uri. Unul dintre aceste grupuri, intitulat  „Tinerii pentru schimbare",  are peste 15.000 de membri pe Facebook.

Rămâne de văzut cât de bine sunt pregătite dictaturile lumii arabe pentru lupta online cu insurgenţii, dar unii analişti atrag atenţia că, în ultimii ani, Twitter, Facebook, YouTube sau Google nu au folosit prea mult celor oprimaţi.

De fapt, cele mai multe dictaturi ale lumii s-au adaptat excelent la era internetului, iar puterea lor digitală e mai mare decât a mulţimilor. Adesea internetul  „dă putere celor puternici şi ia puterea celor slabi", argumentează analistul Evgheni Morozov în cartea „The Net Delusion" („Iluzia internetului"), publicată recent în SUA, care poartă subtitlul:  „Partea întunecată a libertăţii internetului".

Morozov, născut în Belarus şi educat în Bulgaria, locuieşte acum în California. El dă exemplul propriei ţări, Belarus, controlată de dictatura lui Aleksandr Lukaşenko din 1994. Ultimele alegeri prezidenţiale, din martie 2006, au fost urmate de o revoluţie scurtă, fără succes. Forma de insurgenţă a fost aşa-numitul „flash mob" - grupuri de oameni care se adună în locuri publice cu ajutorul mass-mediei de socializare.

Proteste înăbuşite în Belarus

Tinerii au organizat astfel de evenimente în capitala Minsk. Autorităţile au început să monitorizeze comunitatea By_mob de pe site-ul
LiveJournal unde erau anunţate activităţile, iar poliţia apărea la evenimente adesea înaintea protestatarilor. Unii au fost arestaţi, alţii au fost pur şi simplu fotografiaţi de poliţie, iar apoi urmăriţi şi identificaţi online cu ajutorul imaginilor.

Mulţi au fost interogaţi de serviciile secrete şi ameninţaţi că vor fi daţi afară de la universitate. Mass-media socială devenise un fel de Big Brother digital, unde toate mişcările erau monitorizate. Reţelele de socializare au fost infliltrate şi învinse de puterea statului.

În Iran, regimul a câştigat

În 2009, protestatarii s-au mobilizat pe Twitter în urma alegerilor prezidenţiale din Iran. Mulţi dintre ei au fost arestaţi şi apoi torturaţi luni de zile. Acest lucru a fost posibil din cauza „amprentelor"  pe care le-au lăsat pe Twitter şi Facebook. Se pare că internetul a ajutat atât protestatarii, cât şi regimul, iar regimul a avut arme mai bune.

Disidenţii iranieni erau activi şi pe Goodreads, o reţea internaţională pentru iubitorii de carte. Aici discutau politică şi cultură, neobservaţi de autorităţi şi cenzori, până când cotidianul american „Los Angeles Times" a publicat un articol pe această temă, în 2008. Ulterior website-ul a fost închis de autorităţi.

Cenzura funcţionează până la un punct

Liderul autoritar al Venezuelei, Hugo Chavez, foloseşte  Twitter

Cu ajutorul reţelelor „proxy" şi a reţelelor private, nicio cenzură nu e însă de netrecut. Chiar şi „Marele firewall al Chinei" e depăşit. Cel mai recent exemplu de cenzură a Beijingului este blocarea rezultatelor căutării după cuvântul „Egipt" pe o platformă populară de microbloguri asemănătoare cu Twitter. O astfel de căutare dă drept rezultat mesajul: „Potrivit legilor, regulilor şi politicilor în vigoare, rezultatele nu vor fi afişate".

În realitate, astfel de metode nu mai funcţionează bine. Ele pot opri oamenii obişnuiţi, dar nu şi activiştii cât de cât motivaţi, iar dictatorii versaţi, printre care şi cei de la Beijing, ştiu acest lucru. Ei iau şi alte măsuri, mult mai subtile şi mai eficiente. 

China dă lecţii de supraveghere

Guvernul chinez angajează circa 250.000 de comentatori special pentru a spiona şi manipula publicul pe internet, estimează specialiştii  de la The Hybrid Reality Institute, din New York. Beijingul şi-a câştigat o mare reputaţie pentru supravegherea de înaltă tehnologie a cetăţenilor pe web. Vietnamul şi Arabia Saudită şi-au trimis recent tehnocraţii la specializare în China, ca să înveţe tehnologiile de supraveghere.

Multe regimuri autoritare angajează acum companii de exploatare a datelor, care le ajută să identifice disidenţii.  În China, TRS Technologies este o astfel de companie. „Mulţumită tehnologiei noastre, munca a zece poliţişti ai internetului poate fi făcută numai de unul singur", se laudă compania. 

Aceste metode, combinate cu propaganda pe bloguri, care dă posibilitatea dictatorilor să-şi promoveze mesajele, neutralizează disidenţa online înainte ca ea să se reverse în stradă. Acesta e şi motivul pentru care, de exemplu, preşedintele autoritar al Venezuelei, Hugo Chavez, foloseşte  Twitter.

Internauţi "sedaţi"

Joshua Kurlantzik de la organizaţia Carnegie Endowment for International Peace, din Washington, spune că cetăţenii Chinei, Rusiei sau Arabiei Saudite nici măcar nu-şi dau seama că internetul lor e filtrat şi ''curăţat".  Ei sunt "sedaţi" şi făcuţi să creadă că sunt liberi, când de fapt sunt manipulaţi de guverne.

Cum ocolesc egiptenii blocada impusă de Mubarak pe internet

Internetul, blocat în Egipt după izbucnirea protestelor

Dictatura preşedintelui egiptean Hosni Mubarak practică represiunea pe internet în aceste zile, blocând website-uri precum Twitter, Facebook sau Bambuser, un portal suedez de postări video. Succesul e însă numai parţial. Aceste metode pot fi uşor combătute de cei care se pricep. Militanţii pro-democraţie au difuzat deja sfaturi tehnice pentru ca activiştii să poată intra pe aceste site-uri în ciuda interdicţiilor: utilizarea reţelelor „proxy" şi a reţelelor private.

Zeci de mii de egipteni au descărcat în aceste zile un soft gratuit, numit Tor, care îi ajută să-şi protejeze identitatea de regimul de la Cairo şi să acceseze websiteurile blocate. Softul e produs de un grup de internauţi din Massachussetts. Directorul grupului, Andrew Lewman, spune că, în mod normal, softul are 20.000 de descărcări pe zi în întreaga lume, dar în ultimele zile cererea a crescut de două-trei ori, majoritatea utilizatorilor fiind din Egipt.

"Dictatorii înţeleg utilitatea politică a internetului mai bine decât guvernele occidentale. Internetul dă putere celor puternici şi ia puterea celor slabi."
Evgheni Morozov
analist, Universitatea
Stanford

250.000 de comentatori sunt angajaţi de guvernul chinez pentru a controla internetul.

15.000 de membri pe Facebook are mişcarea sudaneză „Tineri pentru schimbare"

Rusia: şcoala de bloggeri

Website-urile unor disidenţi ruşi, precum deţinutul politic Mihail Hodorkovski, cad uneori pradă unor atacuri de tip ''denial of service", care, potrivit unor analişti, vin chiar din partea statului, dar indirect.  Armate de internauţi pro-guvernamentali iau problema în propriile mâini şi atacă site-urile care nu le plac, blocându-le.

E o soluţie simplă şi elegantă, care permite Kremlinului să evite publicitatea negativă care ar deriva din blocarea de website-uri sau eliminarea de conţinuturi, afectându-i imaginea în străinătate. Aceste atacuri cibernetice sunt ambigue şi adesea trec neobservate. Anul trecut, Moscova a lansat şi Şcoala de Bloggeri a Kremlinului,  un  proiect pentru internauţii ruşi, al cărui scop este de a instrui activiştii proguvernamentali în arta blogurilor.

Ţinutul oligarhilor

Oligarhii pro-Kremlin au acaparat o bună parte a internetului rus. Magnatul Alişer Usmanov, pe care analiştii îl consideră apropiat de Kremlin, a cumpărat jumătate din cea mai importantă platformă de bloguri, LiveJournal. Recent, el şi-a mărit investiţiile în Digital Sky Technologies, o companie care controlează cele mai mari portaluri de socializare: VKontakte, Mail.ru şi Odnoklassniki.

Digital Sky Technologies (DST) a fost menţionată anul trecut într-un raport al serviciilor de informaţii ale SUA, care se întreba dacă nu cumva oligarhii ruşi care lucrează pentru Kremlin nu dobândesc prea multă putere asupra internetului din fostele republici sovietice şi din Europa de Est. DST, împreună cu Goldman Sachs, a investit 50 de milioane de dolari în Facebook, ceea ce îi oferă companiei ruse un procent de 2,38% din acţiunile Facebook. DST mai deţine un procent nedezvăluit de acţiuni la Facebook, despre care se crede că s-ar cifra la 10%.

Oligarhul Mihail Prohorov, apropiat al Kremlinului, deţine RosBiznesKonsalting, care a acumulat 21% din domeniile internetului rus. Oligarhul pro-Putin Vladimir Potanin deţine Prof-Media, proprietarul Rambler.ru, unul dintre cele mai mari portaluri ruseşti. Gazprom-Media, controlată de prietenul lui Putin, Iuri Kovalciuk, a cumpărat RuTube, clona YouTube.