Războiul spionilor. Generalul român care a condus o divizie NATO explică secretul din spatele succeselor ucrainene
0Fost director-adjunct al Diviziei Intelligence a Statului Major Militar Internaţional al NATO, generalul maior (r) Paul Hurmuz, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cât de important este rolul serviciilor secrete în războiul din Ucraina și cum au reușit de cele mai multe ori agenții ucraineni să-și surclaseze adversarii.
Generalul maior (r) Paul Hurmuz este românul care a condus timp de trei ani Divizia Intelligence a Statului Major Militar Internațional de la Cartierul General al NATO din Bruxelles, unde a fost director adjunct, cea mai importantă funcție deținută de un român în structurile militare de intelligence ale NATO. Cu o expertiză serioasă în domeniu, generalul Hurmuz nu are niciun dubiu: până acum cel puțin, serviciile secrete au avut un rol important în desfăşurarea războiului.
Pregătirile rușilor
Operaţiunea împotriva Ucrainei s-a bazat pe informaţiile culese în timp de către serviciile ruse, având în prima linie Serviciul de Securitate (FSB), explică generalul.
„Trebuie menţionat că după preluarea funcţiei de preşedinte, Vladimir Putin a acţionat constant pentru extinderea atribuţiilor şi responsabilităţilor FSB: activităţile pe linie de intelligence în spaţiul CSI (Serviciul 5), preluarea Trupelor de grăniceri, controlul asupra Agenţiei federale pentru comunicaţii guvernamentale şi informaţii. Serviciul 5 este cunoscut şi sub numele de Serviciul pentru informaţii operaţionale şi relaţii internaţionale.”
În vara anului 2021, Serviciul 5 a transformat Secţia 9 în Direcţie (creşterea efectivelor de la circa 30-40 la aproximativ 200 de ofiţeri). Aceasta a primit misiunea de pregătire şi coordonare a invaziei din Ucraina.
„În luna decembrie 2021, Direcţia 9 a efectuat exerciţii cu trupele de asalt aerian şi cu forţele speciale (Spetsnaz) pentru operaţiunea de decapitare a conducerii politice centrale a Ucrainei. Planul de invazie a fost conceput de un grup foarte restrâns la Kremlin, sub coordonarea FSB”, completează generalul.
Acțiunea s-ar fi dorit să fie o reluare a succesului din 2014 din Crimeea şi s-a bazat pe faptul că, odată înlăturată conducerea politică de la Kiev, armata ucrainiană se va preda şi că va fi instalată o noua conducere politică favorabilă Federației Ruse.
„Este interesant de remarcat că în primele zile după 24 februarie toţi generalii ucraineni au fost sunaţi sau au primit mesaje de la omologii lor ruşi şi încurajaţi să nu opună rezistenţă. Pe 26 februarie, ministrul ucrainean al apărării a fost sunat de către omologul din Belarus care i-a transmis cererea lui Serghei Șoigu să se predea”, mai arată generalul Hurmuz.
Pentru menţinerea secretului asupra operaţiunii, şefii de secţii din Statul Major General al Federaţiei Ruse au aflat despre acest plan doar cu câteva zile înainte, iar unităţile militare tactice implicate în invazie doar cu câteva ore înainte de a intra în Ucraina: „Totul s-a concentrat atât de mult pe realizarea surprinderii şi atingerea obiectivului de ocupare a Kievului, inclusiv capturarea sau lichidarea conducerii politice centrale ucrainiene, încât trupele terestre ruse dinspre Belarus au avut mai mult un rol demonstrativ, comandanţii de la nivel tactic neavând la dispoziţie timpul necesar pentru pregătirea misiunii şi transmiterea ordinelor de luptă”.
De ce au pierdut rușii atâtea resurse
Generalul Paul Hurmuz a analizat principalele erori ale rușilor, care au dus în cele din urmă la eșecul atacului asupra Kievului.
„Cauzele eşecului operaţiunii ruse de la Kiev sunt multiple şi voi menţiona doar câteva: sacrificarea unei acţiuni militare eficiente în favoarea unei operaţiuni a FSB alături de forţele speciale şi trupele de asalt aerian; lipsa unui bombardament strategic de durată care să distrugă efectiv forţele ucrainene, realizând o dominare a spaţiului aerian şi un sprijin nemijlocit al forţelor terestre ruse. Rusia nu a avut ca ţinte în primele două luni nodurile de cale ferată sau trenurile care asigurau manevra forţelor şi mijloacelor ucrainene, precum şi aprovizionarea cu muniţie şi alte materiale vitale. Aș aminti și absenţa în planul de invazie a unor variante de adaptare la evoluţia probabilă a situaţiei pe teren”, detaliază generalul.
Vina le-a aparținut în cea mai mare măsură serviciilor ruse de intelligence, concluzionează înaltul ofițer român.
„În concluzie, observăm un eşec de intelligence masiv din partea Rusiei, bazat pe evaluări nerealiste, o subevaluare a capacităţii şi voinţei de rezistenţă a armatei şi populaţiei ucrainene şi o supraevaluare a propriilor capabilităţi. În plus, au fost carenţe mari pe linia securităţii propriilor operaţiuni de intelligence, ceea ce a permis identificarea de către serviciile ucrainene, cu sprijin occidental substanţial, a elementelor din administraţie, armată, servicii secrete care erau recrutate şi lucrau pentru Rusia”, punctează generalul Hurmuz.
Unde au câștigat ucrainenii
De cele mai multe ori, ucrainenii s-au aflat cu un pas înainte. „Este destul de clar că serviciile militare de informaţii sunt esenţiale pentru războiul din Ucraina. La nivel tactic, însă, sunt esenţiale datele şi informaţiile culese de structurile de cercetare şi supraveghere a câmpului de luptă din subordinea nemijlocită a unităţilor şi subunităţilor angajate”, explică generalul.
Ucrainenii nu au lăsat lucrurile la voia întâmplării, în timp ce rușii nu au fructificat informaţiile culese.
„Din acest punct de vedere se poate observa cum ucrainenii reuşesc să reducă timpul necesar din momentul descoperirii obiectivelor inamicului până la lovirea acestora. La fel de importantă este evaluarea efectului la ţintă. Pentru trupele ruse nu a existat practic nicio evaluare serioasă a efectelor loviturilor lor asupra ţintelor ucrainiene în primele două luni”, mai spune generalul.
„Un rol foarte mare îl au şi structurile de contrainformaţii, necesare pentru identificarea şi neutralizarea activităţilor de spionaj, sabotaj ale adversarului.”
Rolul decisiv al serviciilor secrete occidentale
Generalul subliniază însă un lucru. Fără a diminua în vreun fel succesele serviciilor de securitate şi informaţii ucrainene, putem spune că în privinţa decriptării acţiunilor serviciilor ruse, cea mai mare contribuţie au avut-o serviciile occidentale, în special cele americane.
„Directorul CIA a fost la Moscova cu cateva luni înainte de 24 februarie 2022, spunându-le deschis că SUA au aflat ce vor să facă. Acelaşi oficial american a fost la Kiev in ianuarie 2022 şi le-a atras atenţia ucrainenilor despre iminenţa invaziei şi a modului în care urma să aibă loc”, arată generalul Hurmuz.
Iniţial, conducerea ucraineană a insistat, inclusiv public, că nu va fi nicio invazie, continuă el.
„Deşi au primit informaţii de la serviciile occidentale despre intenţia Rusiei de a ocupa Kievul cu trupe venind din Belarus, serviciile ucrainene erau convinse că trupele ruse din Belarus au doar scop de diversiune şi că efortul principal va fi în Donbas. În apropierea Kievului erau doar două brigăzi, una mecanizată şi o alta de artilerie. Cu toate acestea, în cursul nopţii de 23/24 februarie au fost redislocate cele mai multe dintre forţele şi mijloacele de luptă ale armatei ucrainiene, inclusiv mijloacele mobile ale apărării antiaeriene şi aviaţia militară. În acest fel, atacurile masive ruseşti începute pe 24 februarie au lovit în mare măsură ţinte care erau evacuate”, detaliază generalul.
Iar rolul serviciilor occidentale a fost hotărâtor în toată această ecuație.
„Cert este că pe baza informaţiilor occidentale, serviciile ucrainiene au fost în măsură să contracareze acţiunile FSB şi ale forţelor speciale ruse care, ajutate de colaboratorii/agenţii ucrainieni recrutaţi, urmau să captureze conducerea politică centrala a Ucrainei, să ocupe Parlamentul din Kiev şi să ajute politicienii locali favorabili Moscovei să preia puterea şi să anunţe încetarea luptelor împotriva forţelor ruse”, încheie generalul.
Se încarcă comentariile...
