„Osul din gâtul” rușilor. Cum au ținut piept invadatorilor ucrainenii civili din Sumî
0Pe 24 februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, erau doar câteva zeci de soldați ucraineni în orașul Sumî, din nord-estul țării, și nu aveau niciun centru de comandă.
În acea seară, celor aproximativ 50 de parașutiști li s-a ordonat să părăsească orașul – aflat la aproximativ 30 de kiometri de granița cu Rusia – pentru o altă zonă. Cea mai mare parte a forțelor de poliție fugise deja, împreună cu o mare parte din conducerea orașului, scrie The Guardian.
Locuitorii din Sumî au fost lăsați – confuzi și în stare de șoc – să își apere singuri orașul, în timp ce forțele rusești se îndreptau spre ei. Forțele de autoapărare din Sumî, care s-au format în cea mai mare parte în prima zi a invaziei, au reușit să păstreze controlul orașului timp de aproape șase săptămâni, în ciuda faptului că erau încercuite. După 6 aprilie, forțele rusești au fost împinse afară din regiunea Sumî, iar majoritatea membrilor forțelor de autoapărare s-au alăturat apoi armatei Kievului, unde servesc în prezent.
Regiunea Sumî se învecinează cu Rusia pe două laturi, la nord și la est. Eforturile forțelor de autoapărare din Sumî și ale locuitorilor obișnuiți din interiorul și din afara orașului au contribuit la întreruperea liniilor de aprovizionare rusești de la granița cu Rusia până la Kiev. Eforturile lor au ajutat la împiedicarea forțelor rusești de a reuși să înconjoare capitala și să preia controlul asupra centrului de comandă al țării.
„Osul din gâtul” rușilor
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a lăudat de mai multe ori forțele de apărare teritorială din Sumî, descriind modul în care locuitorii obișnuiți au devenit „osul din gâtul” rușilor.
Deși erau doar câteva mii de civili cu puști, câteva zeci de arme antitanc și niciun vehicul înarmat sau armament greu, la jumătatea lunii martie rușii se temeau să intre în oraș. Într-o presupusă înregistrare a unei convorbiri telefonice făcute publică de serviciile de informații ucrainene la 16 martie, un soldat rus poate fi auzit cedând nervos după ce îi spune mamei sale că trebuiau să ia drumul prin orașul Sumî, dar că „nicio coloană nu a supraviețuit”.
Lucrători ai consiliului municipal și prieteni apropiați, Serhîi și Ihor, în vârstă de 29 de ani, s-au numărat printre cei 400 de locuitori din Sumî care au pus mâna pe armă în prima zi a invaziei. Alții s-au alăturat în zilele care au urmat, pe măsură ce au depășit șocul, potrivit celor implicați. Aceștia au spus că doar aproximativ 20 din cei 400 aveau experiență militară anterioară, iar coordonarea a fost realizată prin intermediul aplicațiilor de mesagerie și al apelurilor telefonice, cu grupuri care se deplasau în locații cu mașini și camioane civile pentru a-i întâmpina pe rușii care veneau.
„În mod oficial, se numeau forțe de apărare teritorială, dar în realitate erau doar oameni care primiseră arme dintr-un depozit al armatei și care au format grupuri reactive”, a declarat Ihor, care, împreună cu Serhîi, s-a alăturat acum armatei regulate.
„A fost atât de haotic încât este chiar dificil de descris”, a spus Ihor. „Nu a existat nicio coordonare sau instrucțiuni din partea Kievului sau ceva de genul acesta. Am improvizat [totul] singuri”.
Forțele de autoapărare aveau câteva arme antitanc portabile pe care le-au folosit, dar în rest erau înarmați doar cu pistoale și cocktailuri molotov, spun cei doi. Nici Serhîi și nici Ihor nu aveau veste antiglonț.
Rușii, păcăliți
Unul dintre principalii factori care au salvat orașul, au spus Ihor și Serhîi, a fost prima bătălie care a avut loc în fața colegiului de artă din oraș. Cei 50 de parașutiști au distrus o întreagă coloană de tancuri rusești. Ambele tabere nu și-au dat seama la început că se aflau în fața armatei, a spus Ihor, iar rușii chiar s-au apropiat suficient de mult încât să le ceară ucrainenilor indicații. Însă ucrainenii s-au prins primii și au deschis focul de la mică distanță reușind să distrugă coloana de tancuri, a mai spus Ihor.
Dar când Serhîi și Ihor au ajuns la parașutiști în acea noapte, împreună cu restul micului lor grup de civili înarmați, spre marea lor consternare, aceștia plecau.
„Le-am văzut vehiculele blindate și ne-am gândit «uf» că nu suntem singuri cu puștile noastre”, a spus Ihor. „Dar apoi li s-a spus să plece, iar noi am rămas singuri”.
„Oamenii ne sunau dintr-un cartier, cum ar fi strada Kursk, și ne spuneau: «Coborâți aici, are loc o bătălie», iar apoi altcineva te suna pentru că îi zărea pe ruși în altă parte”, a spus Ihor, descriind cum ajungeau înaintea coloanelor, își stabileau poziții defensive și începeau să tragă.
Această bătălie inițială și alte atacuri organizate în primele zile de forțele de autoapărare au fost cele care i-au convins pe ruși că în Sumî există multe arme și trupe regulate, a spus Serhîi. „Am fost norocoși. În realitate, au fost doar forțe de autoapărare ca noi”.
După primele trei-patru zile, rușii au încetat să mai încerce să intre și au înființat puncte de control, încercuind orașul. Forțele de autoapărare au procedat la fel. Serhîi și Ihor, împreună cu alții, au început să se strecoare în afara orașului pentru a face ambuscadă coloanelor. Spre deosebire de ruși, ei au spus că știau toate străduțele.
După eșecul lor de a folosi orașul Sumî ca punct de trecere, rușii au început să ocolească orașul și să folosească orașele Trostianeț și Ohtîrka, din sudul regiunii Sumî, unde era prezentă armata regulată ucraineană.
Oleh Anatolîivici, un bărbat în vârstă de 57 de ani din satul Krasnopolîia, la câțiva metri de granița cu Rusia, în regiunea Sumî, nu avea o armă când a început invazia. El s-a ascuns în tufișuri de-a lungul autostrăzii care traversa granița și a filmat coloanele rusești și a numărat numărul de vehicule. Apoi a trimis înregistrările video fiului său, care servea ca ofițer în Trostianeț.
„În primele zile, era o nouă coloană la fiecare două ore”, a declarat Oleh, care acum s-a alăturat forțelor oficiale de apărare teritorială. „Nu m-au suspectat pentru că arătam ca un bătrân”. Când au înființat puncte de control în sat, Oleh a spus că s-a prefăcut că este mai în vârstă decât era și a evitat să fie interogat.
Oleksandr Nesterenko, un general-maior din Sumî care a luptat în bătăliile pentru Kiev și Harkov și care acum supraveghează zona sa natală, a declarat că rușii „pot încerca” iarăși același lucru, dar nu are nicio îndoială că vor eșua.
Se încarcă comentariile...
